1,518 matches
-
ceea ce-ți dorești, vei fi fericită, împlinită. - Adică pe tine? - Da, dacă tu crezi că prezența mea te face fericită, atunci da, pe mine. - Nu voi lupta niciodată atunci când la mijloc sunt și alte femei. - Karina ai un talent nemaipomenit de a mă scoate din minți, iar eu sunt atât de calm de felul meu. De câte ori trebuie să-ți repet că era o simplă glumă nevinovată? - Nu-i nevoie să-mi repeți, e suficient că simt că nu sunt singura
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela palid, care a... e... De câteva zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
palpat cu mâna stângă a dedus că trebuie să aștepte ceva și mai palpitant. Ildiko a inversat rolurile pe care le aveau Va și Marința, În culmea fericirii profesoara de geografie executa ceva nou pentru Va și În același timp nemaipomenit și nemaiîntâlnit de către acesta În mica sa experiență. Deodată, băiatul s-a mișcat ca fulgerat, a simțit străpezirea de care uitase, s-a desprinse de raiul pământean de deasupra sa, Îl cuprinse frica, supărarea și avea lacrimi În ochii ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei. Ce v-am spus! hămăi Godun și-l bătu cu palma pe spate, încât își auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse de gât și îl sărută pe-un obraz și apoi pe celălalt, și pe urmă în vârful capului, repetând: „Bravo, bravo!“. Omar se fâstâcise de tot, ar fi vrut să dispară sub masă. O ura tot pe-atât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceeași idolatrie fizică, fără de care nu există dragoste. (A se vedea fermecătoarea poveste a panglicii roșii de la cravata lui Lauzun, când s-au revăzut În Flandra - volumul VI din Memorii). Nici chiar după ruptura nefericită nu a ajuns la capătul nemaipomenitelor cruzimi pe care Lauzun le Înfigea, precum cuiele, În sufletul acela, fermecat de el. Într-o bună zi, zvonindu-se că prințesa se căsătorește cu ducele de York, a venit la ea și i-a spus: „Dacă vreți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la o masă cu picioare în formă de capră pe care se găsea un vraf de hârtii și multe exemplare din scenariu, discuta în șoaptă cu Steve, directorul de scenă, și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al lui Sally; nu știam ce fel de fost, dar probabil că nu unul foarte important. Sal nu era mai breaz decât mine la capitolul relații serioase. —Sam! Sally mă sărută pe amândoi obrajii, ca de obicei. Avem o idee nemaipomenită. Da, mi s-a mai spus, zisei eu, sprijinindu-mă de perete. Și cu cât mi se spune de mai multe ori, cu atât devin mai agitată. Nu, chiar e o idee minunată, zise Thierry cu convingere. Dacă făcea echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în timp ce tu îți petreci după-amiezele în pat, cu mine, sunt întru totul de acord. Poți să-l eliberezi când ajungi bogată și faimoasă. — Exact. Lui Hugo nu era nevoie să-i fac o schemă ca să se prindă. Era o ușurare nemaipomenită. — Încep să devin post-modernă, zisei eu, pe jumătate adormită. Eu am ideea și-i pun pe alții să o facă. — Spre deosebire de un meșteșugar care insistă să facă cu mâna lui totul, până la ultima bucățică? — Mm. Deși să știi că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ai văzut? șopti ea. I-am făcut semn din cap și am trecut mai departe. Paul, care stătea pe un scaun cu spătar drept, își mormăia replicile, deși mai era destul până-i venea rândul, creându-și astfel o stare nemaipomenită de tensiune; din când în când, își ridica ochii și își verifica ținuta în oglinda uriașă și pătată care atârna chiar în fața lui, ciudat înclinată. Părea să facă minuni privitul în oglindă pentru nervii lui. Am dat ultimul colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să plec, dar Hamed m-a ținut de mânecă. „Sunt de vârsta tatălui tău, mi-a spus el; nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe un omagiu adus nemaipomenitei tale cutezanțe. Așadar, persoana pe care vrei s-o recuperezi nu e o musulmană, ci o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cruță nici unul din edificiile orașului, nici măcar celebrul teatru San Joîo, unde generatul Sousa Dias organizează depozitul de muniții al trupelor rebele. Pierderile sunt grele de ambele părți. La Lisabona, revolta militară izbucnește în ziua de 7 februarie, cu o violență nemaipomenită, condusă de colonelul Mendes dos Reis. Lupta se dă între marinarii rebeli, ajutați de civili din toate partidele politice de opoziție și garnizoana locala. Spre deosebire de toate celelalte revoluții și contra-revoluții care avuseseră loc în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am Întrebat-o pe mama despre ce vorbeau preotul și diaconul; ea mi-a răspuns În șoaptă, În engleză, că spuneau să ne iubim unii pe alții, dar eu am Înțeles că a vrut să spună că cele două personaje nemaipomenite, Înveșmântate În mantii strălucitoare sub formă de conuri, Își spuneau unul altuia că vor rămâne veșnic buni prieteni). De la Frankfurt am plecat la Berlin, unde am sosit pe viscol și În dimineața următoare am luat nord-expresul care sosea În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este să-i trimită Domnului ruga. A întins mâna și mi-a luat măslina, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povești de pregătire a unei crâncene răzbunări pe Mocofanu, căruia avea să-i scoată iluziile din testicule și-avea să le îngroape în părculețul bisericii Sf. Elefterie, „să damblagească popa“. Aceasta era tema pe care Teodora își povestea, cu o nemaipomenită risipă de fantezie, viața. Credea în reîncarnări, spunea cum trăise în Bizanț, cum trecuse prin secoli, născându-se și murind la aceeași vârstă, douăzeci și unu de ani, cum nu o interesa nimic din destinul ei de peregrin prin timp, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i vedeam capul, doar umerii, sânii și restul corpului. Cu picioarele sprijinite de marginea căzii, ținea între ele ceva ca o bărbăție pe care o tot vâra, o tot scotea din ea. Știam că se masturbează, nu era ceva nemaipomenit. Ciudat era instrumentul acela. Mi s-a făcut de-adevăratelea frică. Mi s-a părut că văzusem ceva care semăna cu un delict grav. Pe vremea aceea chiar discutam cu colegii o temă literară care ne preocupa: tema martorului. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unchiul lui când a fost să plece în Israel. Erau mai ales acele timbre mari, viu colorate, din țări stranii pentru noi, al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama cum sufletele noastre se apropiau până la contopire. Am jurat atunci cu Ghidale ca primul dintre noi care ajunge în Volta Superioară sau în Indiile Orientale sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târam zilele, de la o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost niște sume nemaipomenite. Datoriile mele, adunate, nu făceau mai mult decât câștigul unei traseiste în trei-patru seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știi, un altul de mult te-a furat și te poartă în el. Nu am suflet mai liber, mai plin de cine știe ce chemări spre nebănuite tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei fugind în refugiul iluzoriu al literaturii în care credeam, pe care încercam să o scriem, care ne dădea nemaipomenita libertate de a lua mereu și mereu de la capăt calvarul nu al fiecărei zile, ci al textelor pe care le scriam cu tot ce era mai adevărat în noi. Ne aducea împreună adevărul în care credeam. Învățam, împreună, curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de cât. Acum se vorbește despre el că-i cu mulți bani, lumea îi stă la picioare, că-l pupă mulți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu adevărat rizibil să pretindă să aspire la acțiuni mai nobile, mai ales dacă În asemenea acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu tot, cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]