3,831 matches
-
noi libertatea? De unde? Frumoasă e orice dorință? Întreb doar de este frumoasă. Nici lipsa dorinței. O barcă-ncărcată cu genele morților noștri. Îmi amintesc oglinda fermecată pe care fata negricioasă mi-o punea în ochi. Nu mai vedeam nimic. Ce nemișcat e soarele și noi ne tot rotim fără un rost. De marionete nu are nevoie nici Demiurgul. Unde ne sunt divinii în veșminte omenești? Străbați un drum, apoi un altul, te rătăcești și nu mai știi niciunul. Cum îmi clipește
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi înflorește timpul pe urme, drumuri cu borne pe marginile sorții se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile până se
ATUNCI SĂ VII ŞI TU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376411_a_377740]
-
coloane de marmură? Nu cumva am pus poftele noastre pe piedestal și am ajuns să ne prosternăm lor? Ba mai mult..., mai aducem și jertfe acestui rău și acestei înșelări, care iese din noi precum un șuvoi de necurăție. Idoli nemișcați și batjocoritori care stau la loc înalt pe mărețele lor socluri! -Nu vorbi așa Claudia! spuse procuratorul descumpănit, cu privirea ațintită spre ea. Zeii sunt nemiloși și necruțători și ne vor zdrobi! Le vom cerși mila și va fi prea
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
să mă feresc și să nu recunosc adevărul? Cu adevărul acesta nu mi-e rușine! Și nu știu ce mă oprește să te părăsesc, ilustre procurator! Spunând acestea Claudia Procula se ridică și ieși lăsându-l singur pe Ponțiu Pilat care rămase nemișcat și uimit totodată în fața mesei. *** Hasim din Rekem anticipase corect și descoperise unde fusese ascuns tâlharul Baraba. Intuiția sa făcuse posibil acest lucru. Conform unei logici simple, făcuse presupunerea că arhiereul Caiafa avea să-l ascundă pe fugar pe undeva
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Haydn, și să aștepte trenul acolo - singur și liber - în mijlocul șinelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Îmi înflorește timpul pe urme, drumuri cu borne pe marginile sorții se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile până se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din mine întunericul, apele limpezindu-le împărțind darul secret al iubirii. Citește mai mult Îmi înflorește timpul pe urme, drumuricu borne pe marginile sorțiise-ncheagă într-o limbă tămăduind durereaîntărind cusăturile viețiicu ață din cânepa luminii.Destinul meu ca o cremeneîncă nemișcată din locprivește trecerea asemenea apeișipotind între curbele valurilor.O ceață cu fața pătată și aspră,copaci aproape desfrunziți și desculțiuitând să se ascundă după colțurirăsuflă ușurați ecoul unui tunet.Asimetric și oblic cad ploilepână se obosesc și plângtot mai subțiate
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea și vântul jucăuș ce trecea prin preajmă le șopteau și înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului, acea siluetă pe care o văzuseră de atâtea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
atâtea în sufletul tău... și acum nu mai știi ce să faci cu ele. Ești un singur om, draga mea! Cât vei mai aduna de la toți? Hai, spune-mi! Ce te apasă? Ce-i în suflețelul tău chinuit, draga mea? Nemișcată, Emanuela o privea pe Simona, ca și când nu ar fi văzut-o și nu ar fi auzit-o. După câteva clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de prietena ei, încercă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
și am aprins imediat gazele la soba de teracotă, după care am căutat ceva lucruri să-i dau pentru schimb. Greu de găsit. Unchiul era celibatar convins. Aveam și eu pe acolo câte ceva. Evident, toate articolele erau bărbătești. Ea rămăsese nemișcată, analizând cu privirea încăperea ticsită cu cărți puse în neorânduială cam peste tot și a făcut câțiva pași pentru a se răzima de teracota ce devenise deja călduță. I-am întins un halat de casă încăpător și o pijama de
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă, nu...cine nu riscă, nu...cine nu...nu! Speriați, țiganii amplificară hărmălaia
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
frazele muzicale. Ulterior a intrat în rol, și-a dozat bine vocea, gestica rămânând însă neinspirată. În actul II, scena 2, a rămas îndelung cu mâinile ridicate lipite de perete! Finalul a fost bine realizat, mai ales fiindcă a cântat nemișcată, întinsă pe patul de suferință. În „Addio del passato" glasul ei a exprimat dramatismul, boala, speranța deșartă, moartea protagonistei fiind realizată foarte original. În celebra arie „Libiamo ne'lieti calici", Pavol Breslik a performat bine, dar a ratat finalul. În
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
obstacole dure! Le-am surmontat! Sau am căzut alteori?! Succedare între degringoladă și ruinare, reiterată, ațâțătoare perindare... Aud zvonuri. Schimbările vieții? Mă-mping spre un culoar... Întreaga ființă se întreabă. Ce?! Aspir din spațiu așteptată lămurire. Rămân pentru-o clipită nemișcat. Un clic pornit dinspre tâmplă țiuie degrabă... Și poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacționez. Conștientizez ad-hoc: impas! Efect declanșat! Scanez atingerile scânteii mentale! A brainstorm! Choose! Ochii minții descifrează ecranul. Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn s-
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
în negru cu picățele albe o făceau să se simtă ca atunci când era puștoaică și mergea cu gașca de prieteni la scaldă. Ridicându-și pantalonii deasupra genunchilor intră după bancurile de pești care ba se apropia de ea cât stătea nemișcată, ba dispăreau imediat cum făcea vreo mișcare de ziceai că nici nu au fost pe lângă ea. Dintr-o dată scoase un țipăt, care i-a alarmat și pe cei doi pescari amatori. Nu știa ce i s-a mișcat sub talpa
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
puterea noastră să-i aruncăm tăcerii Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin. Se-așterne fără margini, când vine timpul serii Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin. Puterea ei destramă, căci totu-i trecător. Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale. Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite. Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi Îngemănând puterea în clipe neclintite Dorinței nesfârșite de-
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
simțită numai de el, l-a lovit brusc peste nări, pe Ziky! Cățelul, a rămas o clipă pe loc dezorientat, privind în toate direcțiile apoi dintr-o dată, a luat-o la fugă, direct spre malul râului Potomac! Agenții au rămas nemișcați, urmărind cățelul ce se îndrepta în viteză direct spre o bancă pe care, un bătrân cu capul afundat într-un ziar, părea că citește ultimile știri! Ziky s-a oprit în fața bătrânului și a început să latre furios la el
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de piatră în fața priveliștii. Coridorul se desfăcea într-o altă grotă, de data asta uriașă, luminată în galben-aprins. Pârâiașul care-i însoțise se vărsa într-un lac cenușiu. Nefirească era suprafața nemișcată a lacului, de parcă apa ce-l alimenta s-ar fi scurs, de fapt, în adânc, fără să-i tulbure consistența grea ori să-i crească nivelul. În stânga și în dreapta lor - stânci înalte și abrupte îți tăiau cheful de escaladare. Doar
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
desfășurate Acoperind întreg pământulDoar niște litere-s lăsateVârfuri de gânduri, inundate.... III. RENAȘTERE, de Gelu Odagiu, publicat în Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014. La o sedinta de partid (Partidul muzelor selecte) Un grup de muze mai timid Stă nemișcat pe niște trepte, Într-o mișcare de protest. Stă nemișcat într-o mișcare?! O formulare de context. E un moment pentru schimbare. Prea tristă-i viața doar cu muze Ce se tot plimba prin castelul De fildeș, unde cerebelul A-nlocuit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
inundate.... III. RENAȘTERE, de Gelu Odagiu, publicat în Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014. La o sedinta de partid (Partidul muzelor selecte) Un grup de muze mai timid Stă nemișcat pe niște trepte, Într-o mișcare de protest. Stă nemișcat într-o mișcare?! O formulare de context. E un moment pentru schimbare. Prea tristă-i viața doar cu muze Ce se tot plimba prin castelul De fildeș, unde cerebelul A-nlocuit, ne cerem scuze, Marele creier. Războiul asta fratricid Între suratele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
din arest A creierului, celui mare. Furnicile încep s-acuze Că e pustiu acum castelul. Unde ne este menestrelul, L-a-nlocuit, ne cerem scuze, ... Citește mai mult La o sedinta de partid(Partidul muzelor selecte)Un grup de muze mai timidSta nemișcat pe niște trepte,Într-o mișcare de protest.Sta nemișcat într-o mișcare?!O formulare de context.E un moment pentru schimbare.Prea tristă-i viața doar cu muzeCe se tot plimba prin castelulDe fildeș, unde cerebelulA-nlocuit, ne cerem scuze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
Că e pustiu acum castelul. Unde ne este menestrelul, L-a-nlocuit, ne cerem scuze, ... Citește mai mult La o sedinta de partid(Partidul muzelor selecte)Un grup de muze mai timidSta nemișcat pe niște trepte,Într-o mișcare de protest.Sta nemișcat într-o mișcare?!O formulare de context.E un moment pentru schimbare.Prea tristă-i viața doar cu muzeCe se tot plimba prin castelulDe fildeș, unde cerebelulA-nlocuit, ne cerem scuze,Marele creier.Războiul asta fratricidIntre suratele selecteși grupul care stă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Cald Calzi și cuibăriți De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblam înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește mai mult CaldCalzi și cuibăritiDe sufleteStăm înrudițiPrin cărțiUmblăm înnebunițiPrivind pe geam înmărmuriți întinși în patGoi și uluițiAruncați cortina
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
gurile căscate. Ochii le lăcrimau de atâta concentrare. Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea îndiferent în eter, nepăsător la atenția înțepenită a celor de jos. Iar aceștia nu înțelegeau de ce a zburat acolo și de ce stătea așa, degeaba și nemișcat. Ce are de gând? Ce urmărește? Nu-și dă seama că este în centrul atenției? Cum timpul trecea și „cucul” nu făcea nimic, toți își pierdură răbdarea. Chiar erau intrigați. Cum și-a permis să se așeze acolo în fața lor
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
acoperite de valuri de lăcrămioare. Înțelegând că crescuse și trăise atâta timp în minciună, părăsi împărăția animalelor și plecă cât vedea cu ochii. Nu se opri decât la țărmul unei mări nesfârșite, unde se așeză pe-o stâncă și rămase nemișcat. S-ar fi transformat cu siguranță în piatră și el dacă nu s-ar fi așezat într-o zi pe umărul lui un cocostârc și un pescăruș. - Cum de ai ajuns până la mare? Îl întrebă pescărușul pe cocostârc. - Pană-Împărat își
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Ni s-au întâlnit sufletele, eu eram pe o bancă de stele în mijlocul mării, tu pe un țărm portocaliu, înghițit de gândul soarelui. Am întins o mână și am mângâiat rază. Am strâns în brațe lumină și timpul a rămas nemișcat. Până vii, mă retrag pe o dună de tăcere. Poate că de aici mă voi apropia mai bine de ore cu urechile ciulite, să îți aud respirația. Mă armonizez cu universul. Încă aud vuietul apei. (20 august 2016) Referință Bibliografica
ASTEPTARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379299_a_380628]