2,065 matches
-
oră la alta. Au fost cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva ceasuri după despărțirea de ea; cel puțin așa afirmau femeile din cartier care o cunoșteau destul de bine. Pentru acești nenorociți, unica salvare era o pirandă bătrână de la periferia orașului care le lua cu mâna toate durerile, numai după ce îi descânta de diochi în cărbune sau plumb topit. Cu tot talentul ei de a tămădui pe cei deocheați, din când în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eram mic? Dar ceilalți doi, bărbatul cel încruntat și femeia cea harnică [...]? Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu? Cum se numeau lucrurile pe care leam învățat eu? Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din jugul sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât să nu poată îndemna pe Dumnezeu să coboare și să cerceteze pe oameni cum cercetează un doctor pe bolnavii săi, mai ales în starea nenorocită și vrednică de milă în care se găsea omenirea?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 15, în PSB, vol. 30, p. 309-310) „Venirea Domnului pentru om s-a făcut - (pentru acela care) zăcea mort
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc carte și rezbele, zugrăvesc împărății despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu servește decât de catalici tuturor acelora ce se-nalță la putere, popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață ce i le așezăm pe umeri." Firesc, de vreme ce Eminescu a întrupat arheul românității în toată plenitudinea lui, dându-i contur conceptual ontologic, pornind, deopotrivă, din filosofia greacă a lui Platon și Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
drept să fie pe deplin în partea noastră. / Mai vine însă de partea noastră împrejurarea că acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimeni de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc." În acest punct, vine ideea genială a lui Eminescu, rezultată din teoria dublului binom, al datoriilor și al drepturilor, subliniată de amintiții specialiști în drept, C. Jornescu și C. Petrescu. El observă că propaganda rusească se slujește de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
În luciditatea lui amară, poetul știa că drumul său nu era unul "lucrativ", ci o grea ispășire. La numai doi ani de la campania ziaristică de la 1877-1878, în februarie 1880, îi scria Veronicăi Micle: "eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume". De ce? "Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
faceți cunoscut cu telegramă, ca să se dea câte doi cazaci și doi soldați la fiecare transport, ca cărăușii să nu se poprească pe drum și să binevoiți a porunci ca aicea la încărcat să nu zăbovească și la descărcat asemenea nenorociți cărăuși, precum acum fără milă se face aceasta." Având și alte surse la dispoziție, Eminescu scrie în comentariul său din 18 aprilie, calificând faptele ca pe un adevărat "stigmat în istoria României": "Față cu faptul înfiorător că mita e-n
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și conștiința propriei mizerii morale. Iată doar una: „Oamenii sunt religioși în măsura în care se cred nu atât imperfecți, cât bolnavi. Orice om cât de cât cinstit crede despre sine că este într-un grad înalt imperfect, dar cel religios se crede nenorocit.“ (L. Wittgenstein, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 161.) 66 „Creștinismul spune între altele, cred eu, că toate învățăturile bune nu ajută la nimic. Trebuie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și politica monetară a Băncii Naționale, care dă dovadă de mult profesionalism și seriozitate, reușind să mențină o remarcabilă stabilitate a cursului de schimb și continuarea procesului dezinflaționist, deci o monedă sănătoasă, chiar dacă hrănită cu fonduri de împrumut, și criticînd nenorocita politică bugetară, fiscală, a guvernului, ce are ca efect continua creștere a deficitului bugetar, a șomajului și, mai ales, că-derea abruptă a P.I.B.-ului, deci a creșterii economice. Domnilor politicieni, ați face mult bine țării dacă v-ați lua jucăriile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea mai mare nenorocire. Totul scosesem din casă, numai patul cu nenorocitul meu frate rămăsese, la care pierdusem tot curajul ce puteam face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se mai poate rădica singur. Însă bunul Dzeu a știut cel puțin în momentul fatal de mine. Repeziciunea pompierilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
axial al dramei demografice rurale actuale. Prin respectivele grupe de vârstă, satul și-a pierdut orice șansă de a reveni la modelul unei autarhii rurale de tip tradițional și, tot de atunci, bătrânețea rurală a devenit unul dintre cele mai nenorocite fenomene sociale, căci, în sat, acest fenomen combină neputințele vârstei înaintate cu o stare economică sahariană a gospodăriei rurale. Pentru vârstele cuprinse între 60-64, 70-74 și 75-79 de ani satul actual este un fel de „Africă românească”. Bătrânii nu mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
sistem de învățământ care „secretă” așa ceva se descalifică prin el însuși, demonstrând astfel cât de „bun” e, care e altitudinea valorii lui. Un elev ce are nevoie de o a doua „școală” după ce se întoarce de la școală este un copil nenorocit. Iar școala respectivă nu-i deloc școală. Desigur, avem în vedere și excepțiile, când unii elevi cu posibilități sau talente suportă sau pretind astfel de tratamente individualizate în afara școlii, în familie, la nivelul unor structuri educaționale paralele. Un viitor pianist
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
gînd; gogonel; grețos; greutate; grimasa; hrean; iad; iar; iarbă; ierburi; indispunere; insuficient; insuportabil; intens; și iute; îndrăgostiți; îndulcit; îndulcitor; înecăcios; jalnic; Karma; lacrimă; lămîia; lene; limbă; lovitură; mare; margine; melancolic; melancolie; melodie; mic; mică; miere; migdală; migdale; moarte; munte; murături; nenorocit; otravă; oțet; pătrunjel; pelinul; ca pelinul; pierdere; plăcere; plăcut; plînset; papile gustative; prost; realitate; rece; respingător; rîs; sare; sărac; sărutul mirilor; sentiment; sex; simt; sîmburi; sînge; soartă; soț; speranță; spurcat; stări de vomă; pe suflet; suspans; suspin; trădare; la tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
evitare; fan; ferestre; fostul; fricos; galben; ghinion; haios; hoț; iad; ignoranță; ignorare; indiferent; individ; infidel; intrigă; ipocrit; împotrivă; încordare; îndepărtare; înfrîngere; înger; înverșunat; lan; lup; mafie; manie; mare; merit; minciună; cine nu-i cu mine; minte; mîhnire; mînca; mort; mulți; nenorocit; nebun; necredincios; negativ; negativism; de neiertat; neinteresant; neîncredere; neînțeles; neloial; nemernic; nepăsare; nepăsător; neplăcere; neprieten; nervi; neutru; Nicolae Guță; nimic; Oana; ocrotitor; oglindă; om fără mască; om neputincios; opoziție; oribil; oriunde; ostilitate; penibil; persoană rea; pervers; pierdere; pleacă de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gelozie; generos; gospodar; greu; greutate ușoară, dulce; greutăți; hotărîtor; indecis; indiferent; indulgent; inelar; inteligent; isteț; împărat; înalt; însoțit; însoțitor; înșela; înțelept; jurămînt; legat; legămînt; legătură; lipsă; loialitate; lup; masiv; militar; mînă; mîncare; mîngîiere; model; modest; moț; muncitor; mut; necaz; nenoroc; nenorocit; nevoie; noapte; omul iubit; pacoste; parteneriat; păr; penis; pervers; plăcere; politică; prieteni; prietenie; probleme; pui; răscoală; regret; romantic; salvatoare; sinceritate; sorț; stîlp; stîlpul casei; stres; susținere; șef; un adevărat tată; uniune; vigilență; voinic (1); 805/198/73/125/0 soție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
că trebuie să vă mai spun că limbajul în acel mediu era destul de grosolan”, a relatat Nathan, descriind experiența sa anterioară. „Nu vorbeam aproape niciodată despre un șofer fără să inserez câteva sudălmi pentru a-l descrie pe acel leneș nenorocit. Când ceva nu mergea bine, aveam un ritual riguros de înjurături cu care marcam momentul, ne exprimam sentimentele cu privire la incident și ne mai ușuram din frustrare”. Totuși, Nathan a experimentat un adevărat șoc cultural atunci când a intrat în serviciul civil
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
fantomă...! Gata! Omul viu e ca lumea... (țiganii bagă în sac fără milă) Bă, voi n-auziți! Octav: (înfuriat, se repede asupra țiganilor, le rupe cearceafurile, le smulge sacii, dă în dreapta și-n stînga...) Fir-ați ai dracu' de țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de revoluționari...! Dascălul:...Dă Doamne... Octav: (împreună cu groparul) Noi de-aicea nu plecăm... Doar dacă facem rost de un sobor... de mineri... Preotul: Golani nenorociți... (pleacă; dascălul se străduiește în continuare să-l acopere...) Octav: (mobilizîndu-l pe gropar..., amuzîndu-se) Mai bine golani decît... (privesc în jur cu prudență și nu mai spun textul bine știut...) la, la, la, la... (reiau de cîteva ori acest vers
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă acum) Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu:...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi:... Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... la libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu... Ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dumnezeu... și de aia nu credeți nici în semenii voștri..., și de aia nu credeți nici în voi. Plutonierul: Hai, măi Trimisule, zi înainte... hai..., dă-ne și cu Biblia în cap... hai! Trimisul lui Dumnezeu: Tu să taci, criminal nenorocit! Să taci și să te pregătești pentru întîlnirea cu flăcările iadului! Plutonierul: Na, că m-ai speriat și mi-ai stricat pasiența...! (toți rîd din ce în ce mai tare; concomitent se aude banda cu regulamentul; pe finalul scenei intră cei doi, de data
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și virtualitate. Imperativul reflexiv și imprecativ transfigurează procesualitatea semantică în plan simbolic: "Frunză verde busuioc, / Ardă-te focu, noroc, / Că n-ai crescut pe-a meu loc. / Nu știu ce nu ț-o priit, / Că de la mine-ai fugit, / M-ai lăsat nenorocit; / Nu știu ce nu ț-o plăcut, / Că pe mine m-ai urât / Și iute m-ai părăsit, / Că nu te-am văzut mai mult, / Da de-aș umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
față de lucruri realmente lipsite de importanță și valoare ci, indiferența ca stare generală, ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și încă ceva: indiferența unora devine punct de plecare pentru destinul nenorocit al altora. În complicațiile și opacizările vieții, indiferența capătă ușor toate formele necuviinței ca sinteză a mai multor vicii,-așa cum o definește pe aceasta din urmă La Bruyère în Caracterele: "ca înfumurare prostească, ca necunoaștere a îndatoririlor, ca trândăvie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eram mic? Dar ceilalți doi, bărbatul cel încruntat și femeia cea harnică [...]? Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu? Cum se numeau lucrurile pe care leam învățat eu? Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne"... (mă-ndoiesc că un student de-al meu ar pricepe această frază; și totuși, ea cuprinde o întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, în jurnal, pregătirea pentru turneul la Moscova, cu trei spectacole. Spectacolele erau mai puțin importante: o deplasare acolo însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată: "...Aici valuta forte e votca. Și Kent-ul. Tata mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de vizitatori... Artistul mormăi ceva sub formă de scuză și se depărtă, spăsit, de apetisantul gunoi. Directorul mai străbătu cîteva sute de metri, apoi se-ntoarse. Culmea! Fonfu T. Manole era iar în mijlocul mormanului de hîrburi și studia atent aceeași nenorocită servietă. Indispus, directorul teatrului a ridicat tonul, ba chiar a proferat și unele amenințări, referindu-se la faptul că era prima vizită în afara granițelor a histrionului și nu este exclus să devină și ultima. Manole, oleacă mai convins, a exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]