2,101 matches
-
fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mîna tipului și scrie clar, cu litere mari, sub numele meu, FĂRĂ PREJUDICII. Adică ? spun. — Adică „N-am să te iert niciodată, ești un nenorocit... dar păstrez florile.“ — Și că o să i-o plătești, adaugă Jemima hotărîtă. E una din diminețile acelea ireal de luminoase, cu aer proaspăt și Înțepător, care te fac să crezi că Londra e cu adevărat cel mai plăcut loc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK? Da, sînt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer cînd spune asta. Pe bune acum. Ce crede ? Că am să intru la el În birou și-am să-i plîng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decît În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sînt OK. — Bine. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sînt mai importante decît ale mele. Lissy și Jemima rămîn cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întîlnire. Îi Întîlnesc privirea lui Lissy. Și despre toate lucrurile despre care n-a vrut niciodată să vorbească cu mine. — Și el ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
punct și să te răzbuni nu sînt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sînt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena mea, și n-am să te las să te lași călcată În picioare de nu știu ce nenorocit. Merită să plătească. Merită să fie pedepsit ! Mă uit la ea, cu un ușor fior. — Jemima, sper că n-ai de gînd să faci ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tocmai am primit-o. Dacă vrei să treci pe la mine mai tîrziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zîmbet de Încîntare pe față. Pe la ce oră ? Nu ! Cum poate să fie chiar În halul ăsta ? Doamne, ce nenorocit. — Stați ! Nici nu știu cînd, sar În picioare mînioasă. Stați o clipă ! A mea a fost ideea ! — Poftim ? Paul mă privește Încruntat. — Ideea cu reclama din Bowling Monthly. A fost ideea mea. Nu-i așa, Nick ? Îl privesc drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mîini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cîntărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gîndesc, poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci când, abia scăpat de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost frate și după aceea mă dăduse la troc fără să clipească! - Of, of. Nenorocitul, am spus. Blestematul! I-am fost alături și l-am scos din brațele Umbrei, iar el uite ce face. Am luat un vreasc de pe jos, l-am rupt și l-am făcut surcele. - Dacă n-ar fi fost el, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și hai! - se auzi un glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o mină Înfloritoare. Se agită În jurul lui, Îi aranjează pernele, Îl sărută. El ține ochii Închiși. Pare un cadavru viu. Și ea Îi spune: „Odihnește‑te, dragule, mă Întorc imediat după partida de tenis - foarte curând”. După ce ea se Îndepărtează, nenorocitul de soț Își duce mâna la gură și, pe după palmă, rostește confidențial către public, Într‑o minunată șoaptă de operetă: „Ea habar n‑are că i‑a mai rămas doar o săptămână de trăit.” La auzul acestei replici, Ravelstein Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
câinele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Oricum, or să facă ceva. BĂRBATUL CU BASTON: Îți spun eu ce-or să facă! Or să vină, or să fotografieze tot și or să plece. Asta or să facă. Pentru că ei asta știu să facă, nenorociții; Când e vorba de ziare și de poliție mai bine o lași baltă, ascultă ce-ți spun eu. N-avem noi nevoie nici de ziare și nici de poliție. Eu detest să am de-a face cu așa ceva. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Bine. BĂRBATUL CU BASTON: Ai aruncat? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE (Râzând.): Le-am făcut-o. BĂRBATUL CU BASTON: Îi auzi? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Perfect. BĂRBATUL CU BASTON: Este că dormeau? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dormeau, nenorociții. BĂRBATUL CU BASTON: Spune-le că dacă se mai întâmplă, le vărsăm tomberonu-n cap. (Pauză.) Le-ai spus? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Le-am spus. BĂRBATUL CU BASTON: Și ei ce-au spus? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Vor apă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să beau apă din groapă! RECRUȚII (În cor.): Nu mai bem apă din groapă! BRUNO: Ah! Sunteți inconștienți! RECRUȚII (În cor.): Tu să taci! VIZITATORUL: Și eu! Nu mai vreau să știu ce se petrece-n actu-ntâi! BRUNO: Stai jos, nenorocitule! VIZITATORUL (Ridicându-se și agitându-se.): Da! Da! M-au obligat în modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că am lucrat toată viața, toată viața, auzi? Strungar categoria I! La IMGB. Da! Am fost! Alea timpuri, odată. Alea au fost vremurile bune! O să le-arăt io! Trosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
delfinul ce s-ar întâmpla, în cazul acela? Mai bine așa, cu semiviață, din semiprofil. Și-apoi mâine dimineață o să poată închide ochii din nou, se va odihni în adâncul pietrei. Numai dacă n-ar trebui să mă uit la nenorocitul ăla de creier tras în țeapă, cum o ia razna în fiecare noapte prin Piața Palatului, oftează Arion. Am auzit că-l mută, spune delfinul. ─ Bine-ar fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de grijă și ei se-mpiedică când e la o adică în niște oase. Năzos și ăsta ca profesorașu ăla de mi-a scăpat de sub nas. Pentru el mă prelucrează la beleală la toate instruirile. Și doar aranjasem totul cu nenorocitul! Ce tineret am mai crescut și noi! Cu idealismele astea a lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faci?“, întrebă de data asta, furios, crănicelul acela spânzurat de gherdan. „Uite așa face!“ Și slobozi un urlet prelung, clămpănind din fălcile-i abia ghicite. „Dar e ordin, ce să fac“, bâigui Goncea. „Lucrez și eu la convingerea oamenilor ăștia nenorociți, că partidul le vrea binele. Lucrez și pentru morți, ce necazurile mele să fac?! Parcă eu am chef de... La experiența mea să mă mai ocup și de săculeții ăștia cu oase?! Dar dacă e indicație de sus, sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sară gardul dinspre poștă. Își adusese brusc aminte că ea ascunsese playerul în cutia de pantofi din șifonier, când plecaseră cu mortul spre biserică. - L-am găsit, Emilian! flutura femeia voioasă din mâini. Eu îl ascunsesem să nu-l fure nenorociții ăștia și de emoționarea cu cimitiru’ am uitat. Abia acușica mi-am amintit, când fugeam după zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de ditamai afacerea cu toată alumina de la Ghimpătura. Eu, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu au putut să spună, nici atunci, când cu Revoluția de la Județeană, cine au fost teroriștii. A ieșit doar, așa, o părere, un zvon, mai mult pentru mulțumirea poporului, că ar fi fost ăia L-au mai amestecat și pe nenorocitul ăla de Chiru. Bețivanul bețivanilor. Îl cunoscuse demult. Zăcea la „Matrozu“ și povestea despre piramide. Apoi dispăruse. Se vorbea chiar că s-ar fi sinucis când au inundat pentru Baraj. Mai mult la sigur că au băgat serviciile chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stație, a profitat că trecea arabu ăla, sau chinez, sau ce-o fi fost, mașinile una după alta, cu străinu’ ăla, cu motocicletele de la iarmaroc în față, alea ale lui Brandaburlea, și m-a tras afară, îți dai seama ce nenorocit am crescut, de față cu martori, copilul meu, sânge din sufletu’ meu, a vrut o doamnă de la ziare să-mi dea chiar să beau socată, copilul meu să mă bruscheze din taximetru în plin bulevard, și pentru ce, că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mor. Măcar împăcarea asta de pă urmă să o mai am de la viața mea care mi-a distrus-o copilul meu mândrit! Îți dai seama Vali, ce-am... Conteni brusc. Își trase de câteva ori adânc respirația. - Tomnea, zici Vali? Nenorocitul ăla care-a fugit la mama dracului?! Păi el a adus toate neazurile astea, dacă zici că s-a întors. Mi-a ghicit Andromanda de el, zău Vali. Alaltăieri, când mi-a dat de Gina mi-a zis și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]