2,353 matches
-
mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
grijă de copii, să mergi la nunți, cumetrii, chefuri,...să simți că trăiești alături de cineva...Că uite, viața e o clipă...trece cât ai spune: „unu”...Și tu cu ce te alegi din toate frământările astea? -Hei, timpule! Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să descopăr mai târziu. Cât timp discută cu mama, eu nu mă mai săturam să privesc oamenii caremi zâmbeau nepăsători din poze. Când plecăm ne mulțumește și o întreabă pe mama dacă sunt la școală și dacă știu să scriu, să vin a doua zi să i scriu scrisori pentru copiii ei. Știam că are șapte copii și doi nepoți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine, o frântură de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”... M-am așezat cuminte la locul meu și am cătat în jur... Într-o vârșă se zbăteau o mulțime de chitici... Călugărul a tăcut oarecare timp și până la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt, Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt. (1883) Mihai Eminescu Trecut-au anii ... Trecut-au anii că nori lungi pe șesuri Și niciodată n-
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui care era însă prea boem și nepăsător. Deci, Ștefan, zis Fănică... trăise cu Laura, mititica pentru care își tot trăgeau pumni amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia i-a turnat rapid doi miopi rotofei, apoi o părăsise, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar fi vorba de patruzeci la sută din efectivul funcționăresc. A zâmbit și a dat drumul tranzistorului aflat pe pupitrul colegei Gina: Monte Carlo, postul preferat. Apoi, cineva aduse zvonul că tovarășul director cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar după aceea? Ar trebui să înțeleagă realitatea, concretul. Adică, relativul. Profeții agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul, conspirația? Ce dracu’ înlocuiește legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg, se auzi, răspicat, glasul profesorului, care-și balansa vesel picioarele deasupra fotoliului. Profesorul detectiv bălăbănea nepăsător picioarele. Acum, era și el palid. Iar Tavi găsise o poziție comodă, lângă fereastră, privind departe, în zarea invizibilă. Venera nu le acorda nici o atenție, părea singură, singură cu partenerul absent. — Sunt plecați, Tavi și cu Tori. Taube, zisă Tori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nenorocită cu pui vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu poți fi atent. Lumea vă crede foarte deștepți, domnule Vancea. De aici, poate, și frustrările, ura. Dar vă lipsește nepăsarea. Nu e semn de mare deșteptăciune, crede-mă. Nu e mare brânză să tot alergi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu poți fi atent. Lumea vă crede foarte deștepți, domnule Vancea. De aici, poate, și frustrările, ura. Dar vă lipsește nepăsarea. Nu e semn de mare deșteptăciune, crede-mă. Nu e mare brânză să tot alergi cu limba scoasă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lapidară, codificată. Citi încă o dată, sună încă o dată. Coborî, urcă din nou, coborî. Așteptă în fața blocului, urcă iarăși treptele, aprinse chibriturile, citi, reciti. Asta era... liniște, neant. Se mai opri în dreptul magazinului SCAMPOLO. Vru să intre, renunță. Se îndreptă, leneș, nepăsător, spre stația de autobuz. Tovarășe Orest, Conform planului, m-am dus la recepția de la Casa Centrală a Armatei. Mâncare modestă, serviciu grăbit. Mutrele nu m-au încântat, trebuie să spun. Sursa era acolo, într-adevăr, dar nu m-a înviorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gifts and Goodies. — De‑aici ce ți‑ai mai luat? mă întreabă cu interes. Literele de lemn se varsă pe jos și ea începe să le aranjeze pe covor. — P‑E‑T‑E‑R. Cine‑i Peter? Nu știu, zic nepăsătoare, în timp ce înșfac sacoșa înainte ca ea să apuce săși zărească una dintre rame. (O dată m‑a prins cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se devotează rataților, infirmilor vieții, dintr-un instinct matern excesiv sau deviat. Nu era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca să mă aștepți În aeroport și eu neavând nici o posibilitate să te anunț de Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
minut, de ce să nu profităm de el aici, În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că asta vroiai, să mai Întârzii, dar se vede că m-am Înșelat... Are o voce conciliantă și nepăsătoare. Degetele lui albe, lungi butonează nasturii pardesiului bleumarin. De ce, când e atât de cald afară? E Început de septembrie, dar aerul parcului este proaspăt și cald ca la un sfârșit de aprilie. Atunci când dădeam semne că vreau să ieșim mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]