2,473 matches
-
religios a grupului de prieteni s-a stins, spre sfârșitul facultății, în lungi pauze sceptice, adâncite în tăcere. Am preferat, în schimb, cunoașterea de împrumut și exercițiile de calofilie forțată. Discontinuitatea lecturilor din Evanghelii, de pildă, ne-a predat demonului nepăsării. Fără prea mari dureri de cap, grija de căpătâi dispăruse. Ne-am refugiat în derapaje minore și grafomanii istețe, scriind despre - sau conversând cu - inși pe care Platon i-ar fi izgonit din cetate. Astăzi, la capătul unui vechi drum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
flegmei" Socialismul ceaușist a fost era celor mai inedite metamorfoze și alchimii. Înghețata cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola avea gustul aspirinei. Butaforia era registrul de manifestare a tuturor obiectelor însuflețite și neînsuflețite. Nesimțirea devine sinonimul nepăsării. „Cu timpul”, ne spune Angelo Mitchievici, „devii autohton orice ai face, îți sufli nasul în mijlocul pieței, flegmezi viguros și nimeni nu te mai bagă în seamă. Este clar, în acel moment ai devenit autohton, totul este de-o maximă simplitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și subtilitatea apologeticii, teologii ortodocși ar putea dobândi mai multă demnitate, autoironie și distanță față de propriile lor dileme identitare. Întâlnirea cu străinul reprezintă întotdeauna un prilej de a te elibera de stereotipii parazite și de a adânci cunoașterea de sine. Nepăsarea față de lumea din afara microuniversului religios al ortodoxiei va dispărea numai atunci când pravoslavnicii vor scăpa de obsesiile apartenenței la o tradiție muzeală. Ireductibilul poetictc "Ireductibilul poetic" Coincidență sau nu, procesul de acumulare orizontală a cunoașterii istorice a căpătat un spectaculos avânt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pilda ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament împotriva nesimțirii și a nepăsării mediocre - despre care Sf. Ioan Scărarul are probabil cele mai frumoase pagini din literatura creștină -, dobândirea unei conștiințe istorice în era globalizării confirmă vocația catolică a persoanei. Într-un fel, omul de rând suferă astăzi constrângerile unor întrebări pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gloriei lor pe vremea reginei Ana, cînd era la modă așa numita farthingale; la fel cum cucoanele de pe vremea aceea se mișcau voioase, între fălcile balenei, ca să spunem așa, obișnuim noi să ne ferim capetele de ploaie, vîrîndu-le, cu aceeași nepăsare, sub o umbrelă, care, nu-i altceva decît un cort întins peste pomenitele oase de balenă. Să dăm uitării, o clipă, toate aceste storuri și, stînd în gura balenei normale, să privim în jur cu atenție. Văzînd toate aceste coloane
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o până În 1954; va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării și umilinței scriitorilor, a țâfnei și cinismului aritmeticii afaceriste” despre care pomenește În scrisoare, unde un Alberto Moravia deși tradus În câteva limbi de circulație internațională, agoniza În fața nepăsării și exploatării editorului; căci acolo „e o cultură de Babylon”, acolo „n-ai norocul să-ți pornești cariera Într-o societate În care Statul ți-e un mare prieten”. Dar faptul n-ar avea nici o importanță, căci În definitiv comportamentul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitorului „occidental” semăna Într-un chip straniu, halucinant aproape cu cel al scriitorilor de la noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai pentru ceea ce face, ci În general ca existență, Într-atât e de inumană, ticăloasă, nepăsarea, scârba lui pentru tot ce e nou. Tocmai de aceea spunem că romanul posedă o deosebită putere de a demasca În fața cititorilor, lumea dușmanilor de moarte ai păcii și socialismului. (Ă) Dacă cititorul distinge foarte bine laturile reușite ale acestui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mantrele În cartea acesta, dată fiind apartenența lor la tradiția sacră a sistemului Reiki și, chiar dacă ele nu sînt „exclusiviste” - sînt predate oricărui student care urmează Reiki 2 -, rămîn la fel de importante și nu ar trebui folosite cu superficialitate și cu nepăsare. Natura sacră și simbolurile Reiki Nu am inclus simbolurile În carte din aceleași motive. Cu toate că, În ultimii zece ani, acestea au fost tipărite În cîteva cărți și acum pot fi găsite și pe anumite pagini de Internet, În ceea ce mă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
aflate sub neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru Marlowe, mizerabilă nu e sărăcia, ci starea de nepăsare, aroganță, abrutizare și violență la care conduce automat posesia marilor sume de bani. Este o viziune, firește, limitativ-resentimentară - dar e singura la care un personaj cu datele sale caracteriale poate avea acces. În nici unul dintre romane - și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-i aducă un elogiu! Această observație m-a determinat să privesc însă romanul și dintr-o altă perspectivă. Romanticii erau total dezinteresați de dimensiunea socială a existenței. Or, Playback pare, într-adevăr, să plaseze personajele într-un spațiu al nepăsării față de diferențele și cutumele sociale. E suficient să urmărim indiferența protagoniștilor față de bani, aleatoriul circulației celor cinci mii de dolari oferiți de Betty lui Marlowe pentru a ne da seama că miza cărții se află în altă parte. Marlowe însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu vederea. Probabil că secvența este o reminiscență din vremea scenariilor hollywoodiene, când prin astfel de trucuri ieftine se rezolvau, cât ai bate din palme, situații care, „pe teren”, își arată întreaga dificultate. Logica plauzibilului a fost încălcată cu o nepăsare ea însăși sugestivă: pentru Chandler, scrierea cărții și-a pierdut acutul sentiment de înaltă obligație estetică. Din privilegiat, Marlowe decade în postura unui personaj distribuit în rolul de a face legătura între diversele episoade ale unei povestiri ce nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
energia căruia să dilueze acel inexplicabil vacuum horror care-l macină încă de la apariția, fals solară, din debutul Somnului de veci. Acum, Marlowe pare eliberat de orice obsesie, lăsându-se în voia întâmplării și a aventurii, într-un soi de nepăsare veselă, punându-se la dispoziția femeilor cu o jubilație cinic--inconștientă. El acceptă, fără să pună vreo condiție, postura de bărbat disponibil, aflat mai degrabă în slujba plăcerilor trupești decât în aceea a Adevărului și Justiției. Destrămarea măștii cvasimonahale a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Raționalizarea poate întări izolarea, justificând absența unor afecte prin explicații doar aparent raționale. Astfel, Anny Duperey (1992), a cărei autobiografie este citată în legătură cu izolarea și refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam susține sus și tare, cu cinism și aroganță, că la urma urmei, pierderea lor îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de femei. La rândul său, Frontul Feminin a lansat un „Apel pentru pace”, îndemnând femeile să protesteze alături de celelalte forțe democratice împotriva pregătirii puterilor revanșarde pentru un nou război mondial: Noi, femeile, creatoarele vieții, ne vom face oare complice, prin nepăsarea noastră la această încercare de ucidere a copiilor noștri crescuți cu atâta trudă, a soților și fraților noștri? ș...ț Femei de pe tot întinsul țării noastre, în fața primejdiei care amenință viața și civilizația, veniți alături de noi, pentru a impune cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pături subțiri, care simte alunecându-i terenul de sub picioare. Fascismul încearcă să-și deschidă drum mai în toate țările. S-a abătut și pe la noi. Susținut de către țările de obârșie, în special de către Germania hitleristă, încurajat de oficialitate și de nepăsarea cetățenilor, care nu l-au prea luat în serios, se organizează și dă asalt puterii. Armele de luptă fasciste, arme de intimidare și de exterminare, sunt scoase din arsenalul vechiturilor, de mult părăsite de lumea civilizată. Cu demagogia, cu bâta
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
se vor face praf comorile acumulate de civilizațiile milenare, acumulate și prin efortul și martiriul femeii. Vom lăsa oare să ne azvârle și pe noi în această cascadă de sânge? Noi femeile, creatoarele vieții, ne vom face oare complice, prin nepăsarea noastră, la această încercare de ucidere a copiilor noștri crescuți cu atâta trudă, a soților și fraților noștri? Până și fiara crudă își apără puii. Noi femeile nu vom încerca să strigăm un îngrozit și cutremurător NU care să năruie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan, bătrân și orb, retras într-o peșteră, e urmărit de umbra lui Christ. Conștiința, spiritul aștern umbră în edenul păgân al naturii. „Moartea lui Pan”, motiv liric foarte răspândit în literatura postnietzscheană, intervine și la B.
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
li-e cald! Scriitorul se rezemă din nou, se șterse iar pe frunte cu batista, mă privi în fugă și schimbă vorba. Când ajunserăm acasă coborî din mașină puțin stânjenit. Apoi, ca și cum și-ar fi adus aminte, îmi spuse cu nepăsare: - Știi? Articolul... cred că o să-l duc mâine... La urma urmei, astă seară... cum să-ți spun...pare a fi mai răcoare!... - Valentin Silvestru, - Unul din oamenii de pe șantierul Canalului (Reportaj). În: Flacăra, nr. 21 (177), 24 mai, 1951 - Valentin
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
există totuși la noi lucrări valoroase de critică literară și că acestea merită să fie scoase din periodicele unde au avut de îndeplinit un rol efemer, fiind redate unei circulații de sine stătătoare, în volume separate (...) este greu de înțeles nepăsarea cu care editurile noastre - în primul rând Editura de Stat pentru Literatură și Artă - au privit până acum dezvoltarea criticii românești. Judecând după activitatea depusă de câțiva ani încoace, se poate spune că editurile s-au călăuzit în anumite domenii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
familie, fără un domiciliu al lui, și care poate că n-a mâncat niciodată dulceață. Toți acești „fără“ le apar celor două surori blonde, când ca o sărăcie de neînchipuit, când ca o făgăduială confuză de libertate. Mă observă cu nepăsarea simulată a unui zoolog care, pentru a nu speria animalul, îi dă ocol cu capul lăsat pe spate, dar scrutându-i cu coada ochiului fiecare mișcare... Am tradus curiozitatea fetițelor în limbajul femeilor. Eram același animal straniu, care nu făcea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să-i povestească fiului despre lumea de dinainte, despre tinerețea sa dinainte de război, dinainte de revoluție. Trebuia pur și simplu să facă o scădere, se gândea el, să scadă prezentul din trecut și să povestească diferența de fericire, de libertate, de nepăsare, pe care o conținea acel trecut. Această aritmetică părea atât de simplă, numai că, de fiecare dată când încerca să retrăiască timpul acela vechi, diferența se estompa. Fiindcă, înainte de revoluție, mai fusese un război, cel din l9l4 (iar bolșevicii nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le aduse supraviețuitorilor amnistia și trimiterea în unități obișnuite. Primiră vestea, fără să manifeste nici o bucurie, ca și cum schimbarea asta nu-i privea. Războiul căpătase un aer tot mai tineresc. Pavel băga de seamă acest lucru, observându-i pe ultimii recruți, nepăsarea lor că vor fi uciși sau teama lor de a muri, stângăcia în suferință, tânăra lor disponibilitate față de tot ce le oferea războiul. Uitase că și el, mai înainte, îndepărta moartea prin rugăciuni de amator, își freca medaliile, visa la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și părea nelocuită. Se uită atent la mâinile femeii, ciudat de fine, albe, cu degete pătate de suc mov. Antebrațele îi erau puternice, insuportabile la privit. Tuși ușor, se apropie cu pas nesigur și, sprijinindu-se de gard cu o nepăsare agresivă, întrebă de drumul spre Dolșanka. „Cum ați spus, Dolșanka?“ se miră femeia și dădu din umeri. Se simțea în tonul ei atât curiozitatea măgulită de a sta de vorbă cu un militar, cât și dorința de a se ține
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]