1,528 matches
-
a alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața aceea, Katsuie abia își mai putea stăpâni expresia mohorâtă de pe chip. Era o senzație acută de nervozitate. În noaptea trecută, nu dormise deloc. După ce-i ordonase lui Genba să-l atace pe Hideyoshi care fugea, Katsuie așteptase până în zori raportul care să risipească întunecimea ce-i cuprinsese inima. Dar Genba, la întoarcere, nu dăduse vestea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pași. Doamna Mușat parcă fusese plecată cu gândul într-o călătorie lungă unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie... Dar am să te las pe tine să judeci singur. Uite, am să-ți arăt... Vino încoace. Doamna Mușat deschidea o ușă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la catedră, s-a uitat mai întâi într-o parte a clasei, apoi în alta, apoi s-a întors cu privirea la prima parte, începând să dea semne de nervozitate... "Ei! Nu vrea nimeni să-și exprime punctul de vedere? Toată lumea consideră că-i normal ce se-ntâmplă?" Nimeni nu se ridica în picioare... Nimeni nu întreba nimic. Nimeni... Tot nu se ridica nimeni... Și în continuare nimeni... Instructorul nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare din cămin, cu cel puțin douăzeci de paturi, se circula în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește, Beldeanu! N-o să ne ții aici până seara! Ce i-ai cerut preotului? Spune! I-am cerut... să-mi arate Biblia. Biblia? strigă rectorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște. Astfel că am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
câștig o mutare. Ia mai lasă-mă, nasolule. Fir-ar al dracului să fie, ia nu te mai băga în mine, cel puțin o singură mutare. Dă-i ’nainte cu vorba. Cu un ochi pe ceas și manifestând nerăbdare sau nervozitate, mi-am scos regina din cuibul ei. Martin a rămas gânditor, după care a împins liniștit un pion. — Continuă. — Fetele alea despre care spuneai că-ți făceau ochi dulci. Erau și ele pe statul de plată. Ori că erau angajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici măcar cu autoritățile nu trebuie să mergi pe o relație bazată pe încredere, remarcă extrem de îngândurat preaonorabilul Poha. - Tu ce crezi? se întoarse el compunându-și o mină încurajatoare către tânărul care își freca nervos mâinile. Oh... mâinile... îți trădează nervozitatea... învață să te controlezi, îi aruncă. - Desigur, preaonorabile. Ce cred eu? Credeam că ați citit deja raportul meu referitor la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit erotice ale lui Elephantis - scriitoarea cea mai plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit; patul deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre bord. Sângele se amesteca pe scaune cu sperma uscată, marcându-mi mâinile cu puncte negre de fiecare dată când învârteam volanul. Fața lui era mai albă decât o văzusem vreodată și se mișca prin interiorul mașinii în răbufniri de nervozitate epuizată, ca un animal neliniștit. Această hiperiritare îmi aducea aminte de propria-mi convalescență îndelungată care fusese rezultatul unei urâte supradoze de acid lisergic în urmă cu câțiva ani, când luni în șir avusesem impresia că mi se deschisese momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mediocritatea” retorismului și realismului. Comentînd, în 1930, Abecedar de povestiri populare (apărut la Editura Unu a lui Sașa Pană), criticul apreciază că, în evoluția stilistică a prozei de după Primul Război, marcată de „un scris intermitent, de pretenții eliptice, de o nervozitate neînfrînată, sensibil, capricios, lipsit de ceremonie”, Ion Călugăru se situează „în coasta” lui Ion Vinea. Povestirile care „continuă spiritul Paradisului statistic” cu viziunile sale de „feerie troglodită” sînt considerate superioare literaturii „cu aer de specifică localizare provincială din Caii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o spurcată de diaree, țâșnitoare, și subțire și puturoasă,încât, domnului prefect, i se făcu scârbă de propria persoană. Soția, de-alături, nu știa ce să mai facă. Îl părăsi pentru câteva momente. Se duse în salon, să aplaneze, întrucâtva, nervozitățile. Motive medicale,îl mai rețin, puțin. Vă rugăm să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un scăunel, lângă patul pe care stătea, fără să scoată un cuvânt. Acesta îi luă mâna și io sărută: - Nu mai fi supărată pentru palma pe care ți-am dat-o aseară! A fost o prostie, într-un moment de nervozitate. Frusina nu-i răspunse. Pregăti câteva feliuțe de pâine prăjită și brânză proaspătă de vaci pe o farfurie, să se întremeze. Făcea asta ca și cum ar fi făcut-o pentru oricine ar fi fost bolnav, chiar și pentru un dușman deși
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
față secretul. - Totul? Oare așa să fie? Și dacă, dimpotrivă, ar fi vorba să cîștige totul? Ia gîndește-te, Gwen. Întreabă-te care dintre noi are cel mai mare interes ca ceilalți să dispară. Gwen Îl văzu pe Stéphane, a cărui nervozitate sporea cu fiecare deschidere a ușii dinspre spălătorie, Îndreptîndu-se spre ei. Pricepu că nu mai avea timp să-l contrazică. Își apropie gura de urechea lui Loïc. - Îl voi regăsi pe Nico, dragostea mea, Îți făgăduiesc. Îi atinse ușor obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind cifrele de pe ecran. Tot nimic... Privirile lor treceau necontenit de la un ecran la celălalt, nervozitatea creștea odată cu orele care defilau În ritm accelerat, fără ca ceva notabil să se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar nu Îți Închipui că Pierre-Marie... Dădu din cap. - Nu, e cu neputință, În noaptea crimelor era alături de soția sa. Armelle n-ar risca zece ani de Închisoare pentru mărturie falsă. Strecură o privire spre femeia care-și framînta cu nervozitate Între degete șiragul de perle. - Evident, replică aceasta, cu tonul brusc Înăsprit. - Ați semnat un pact cu diavolul, declară Fersen privindu-l pe PM drept În ochi. Ryan vă va manevra Încă și mai ușor decît pe tatăl dumneavoastră! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sfîrșit la piciorul unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent ermetic. * * * Armelle de Kersaint simțea că-i vine tare greu să-și recapete o aparență de stăpînire de sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers direcției ei de deplasare, semnificând, poate, trecerea timpului sau lipsa ei de afinitate cu zeul luminii. Spectatorii încep să obosească și dau semne de nervozitate. Este invocat rezonerul de către cineva din sală, ca să dea lămuriri despre femeia prezentă pe scenă. Deci, din fundal, se aude vocea în ecou a rezonerului.) Cât știți d-voastră despre această femeie știu și eu. Veți judeca că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el a plecat în lume? Cine să-i fi spus tocmai lui? Și cum a ajuns aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că Îl considera și pe dânsul un potențial criminal. Când va fi terminat cu funcția actuală, va trebui să se ferească de omul acela. Însă, deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fi mers toată treaba bine, așa cum ne-am planificat. — M-a costat scump, zice domnul Președinte, pe vremea aia zece lei erau o avere, își amintește încheindu-și nasturii paltonului, zornăind în palmă legătura de chei, trădînd o mică nervozitate. — V-am pregătit niște sendvișuri ca să aveți pe drum, zice doamna Mina, ivindu-se ca la un semnal în capătul holului, strîngînd între degete o pungă de un leu transparentă. Cu șuncă și cașcaval, cîte două pentru fiecare, ține neapărat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
perfect normală și nu trebuie să constituie un motiv de alarmare. Aceasta este provocată de o schimbare fundamentală a unui obicei fizic și presupune o completă reorganizare a aparatului ejaculator. Nu diferă cu nimic de senzația de balonare sau de nervozitate pe care o aveți uneori la nivelul stomacului atunci când faceți o schimbare majoră permanentă a obiceiurilor dumneavoastră alimentare. După ce organismul se obișnuiește cu mecanica și biochimia noului obicei, toate efectele secundare incomode dispar în totalitate. Între timp, vă puteți elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: „Nenorociților, vă omor”, ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
brusc, când Îi mărturisi acest gând. Ăsta e felul ei de-a fi. Nu-i pot cere să se schimbe acum. Premiera era programată peste o săptămână, pe data de 26 septembrie. Henry Începu să simtă iar toate Îndoielile și nervozitatea dinaintea premierei de la Southport. Crezi că „o să meargă“, dragul meu Compton? Întrebă el la sfârșitul primei repetiții cu costume. Ce zici, o să cucerim Londra? Compton era Încă Îmbrăcat În costum, a cărui principală trăsătură era o haină cu croială izbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]