9,277 matches
-
acumulate într-un fel sau altul, și anume ce se face cu banii mulți în România. Chiar dacă am presupune, prin absurd, că unui ștab al vremii noastre i s-ar confisca toată averea ilicită, cine poate să-i ia fericirea nesfârșită de a mânca în fiecare zi caviar, bucuria pură de a-și face concediile pe Coasta de Azur, delicatețea de a-i lua amantei un inel cu diamant, mulțumirea sufletească de a descinde dintr-un jeep, eliberarea spirituală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți, păream niște umbre chinezești pe lângă el și ea. Astăzi însă, la trei cincinale după transformarea lui în umbră, iată că am ajuns să evadăm în Ceaușescu! De la o vreme, nesfârșite „dezbateri” și „dosare” despre politica, economia și moartea lui Ceaușescu, cu osebire despre decembrie ’89 văzut dinspre vechiul regim, readuc în prim-plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
citi nimic nici din ce-a scris, nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să fii sigur că e falsă - după noapte a venit tot noaptea, o nesfârșită noapte polară, ascunzând maldăre de scârnă înghețată. La Breban și virgulele put... Pe domnii critici Eugen Simion și Nicolae Manolescu îi voi citi, îi voi asculta și voi striga la domniile lor în continuare - nu pierd speranța că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te fură cu totul care are nemaipomenitul tupeu, nemaiauzita îngâmfare să se pretindă tu, auzi tu, ca să se îndepărteze apoi, cu nesfârșită dragoste, cu cea mai parșivă umilință, aici într-o carte capitolul cinci, unde eu redevine tu, iar eu nu mă mai bag unde nu-mi fierbe oala și toate astea ca să te pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă roade al naibii ideea că n-am fost un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și am să-l caut pe Matei. Noi, frații Florian, avem de lămurit niște chestii: chestia 1 - mamă, ce nasoale sunt mâncărimile pe dinăuntru! chestia 2 - mi-e milă de războinicii ăia căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spune că nu au dreptate. Dac-aș fi avut un gram de intuiție, aș fi văzut În Îngrozitoarea durere abdominală ce urma Împlinirii acestei pasiuni În forma ei infantilă un avertisment cît se poate de clar, o avanpremieră a șirului nesfîrșit de suferințe ce par să Însoțească Întotdeauna dragostea. MÎncat zilnic - sau, În cazul meu, aproape constant, dacă luăm În considerare Îndelunga plescăială adiacentă, În Încercarea de a scăpa de gustul persistent de clei din gură -, pînă și felul de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un adevărat fagure, o crescătorie cu zeci de coridoare Întortocheate la capătul cărora urmau alte coridoare, la fel de Întortocheate. Dacă nu m-aș grăbi așa - mai am doar foarte puțin timp -, În clipa asta m-aș putea lansa Într-o descriere nesfîrșită a Întregului sistem de tunele, ce fusese În mod limpede construit prin truda comună a mii de șobolani, cu mult Înainte de vremea mea, generații Întregi ce-și tociseră incisivii pînă cînd aceștia le ajunseseră niște cioturi doar ca eu, Firmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un om rău, cînd de fapt ai ucis doar pentru că nu mai puteai răbda suferința. Ei, Însă, pot răbda la nesfîrșit suferința - suferința altora firește. SÎnt niște oameni cărora nu le pasă de nimic. Rowe ar fi putut s-o asculte ceasuri În șir; Îi părea rău că se hotărîse să-și ia viața, dar n-avea altă alegere - decît, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să știi... Nu e vorba de o cunoaștere abstractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască sufletul. — Ce-ai de gînd să faci? auzi el iarăși glasul lui Hilfe prin pîcla ce-i Învăluia creierul, chinuit de lunga-i călătorie. Avea senzația că Înaintează printr-un coridor nesfîrșit, spre un individ pe nume Digby, care-i semăna atît de mult, deși avea amintiri atît de diferite. Parcă auzea glasul lui Digby spunînd: „Închide ochii“ Se văzu Într-o Încăpere plină de flori, În care se auzea susurul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de chirurgie plastică. În viziunea sa a unui accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor, de imaginea sticlei de parbriz mătuindu-se în jurul feței ei când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în luna de miere, rămânând împreună după impactul cu unitățile posterioare de suspensie ale autocisternelor cu zahăr scăpate de sub control. Se gândise la ciocnirile stiliștilor auto, cele mai abstracte morți posibile, răniți în propriile mașini împreună cu laborante promiscue. Vaughan elaborase nesfârșite variațiuni ale acestor ciocniri, gândindu-se mai întâi la o repetiție a coliziunilor frontale: un molestator de copii și un doctor prea obosit de muncă reconstituindu-și morțile mai întâi într-o coliziune frontală și apoi într-o capotare; prostituata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ani întregi. Pentru întâia oară mă aflam într-o confruntare la nivel fizic cu propriu-mi corp - o enciclopedie inepuizabilă de dureri și scurgeri -, cu privirea ostilă a celorlalți și cu faptul morții unui om. După ce fusesem bombardat la nesfârșit de propaganda siguranței în trafic, era aproape o ușurare să mă găsesc într-un accident adevărat. Asemenea tuturor celor torturate de aceste predici de panou stradal și filme de televiziune cu accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În ultima săptămână, după ce fusesem adus acasă cu taxiul de la spital, am stat în același scaun pliant pe veranda apartamentului nostru, uitându-mă printre balustradele anodizate la cartierul nefamiliar aflat cu zece etaje mai jos. În prima după-masă abia recunoscusem nesfârșitul peisaj de ciment și oțel profilat ce se întindea de la șosele spre sudul aeroportului, peste vastele lui autostrăzi către noile complexe de apartamente de-a lungul lui Western Avenue. Propriul nostru bloc cu apartamente din Drayton Park se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sexual între noi ar fi fost un mod de-a se răzbuna pe mine. Traficul intens aglomera autostrada nordică de la Ashford la Aeroportul Londra. Soarele ardea pe celuloza supraîncălzită. În jurul nostru, șoferi obosiți stăteau aplecați pe geamurile deschise și ascultau nesfârșitele buletine de știri de la radio. Închiși în autocarele liniilor aeriene, pasagerii pe picior de plecare priveau avioanele cum se ridicau în zbor de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. La nord de clădirile terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau, poate, chiar și pe el. Apoi, atrăgându-i altceva atenția, îi trata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de vehiculul de probă, Vaughan clătină apreciativ din cap și comentă sotto voce: - Tehnologia simulării accidentelor la L.C.R. e remarcabil de avansată. Folosind platoul ăsta, ar putea reproduce întocmai accidentele lui Mansfield și Camus - chiar și al lui Kennedy - la nesfârșit. - Aici încearcă să reducă, nu să sporească, numărul de accidente. - Presupun că e și ăsta un punct de vedere. Comentatorul ceruse liniște din partea mulțimii. Simularea accidentului era pe cale să înceapă. Vaughan mă dăduse uitării, uitându-se în față ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]