4,922 matches
-
și citesc pe fața ei că se străduiește să-și ascundă îngrijorarea. Scumpa mea, sunt sigură că faci ce e mai bine pentru tine. Dar să nu uiți, tinerețea o ai doar o dată în viață. Se uită la mâna mea, netedă pe lângă a ei. Anii ăștia minunați nu-i ai decât o dată. — O să țin minte. Îmi mușc buza. Promit. — Bine. Mă bate ușor pe mână. Acum hai, du-te. Pornesc spre standul cu răcoritoare cu Nathaniel ținându-mă de mână, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-am mai uitat la copaci o vreme, am luat-o din nou pe potecă până ce, deodată, În fața ochilor Îmi apăru o Întindere nesfârșită, fără de munți. Am rămas locului și nu-mi credeam ochilor. Era o mare Întindere, dreaptă și netedă, precum tăpșanul din fața peșterii iernii, numai că părea să nu se termine nicăieri. Întinderea aceea era acoperită, cât vedeai cu ochii, de copaci Înalți. Cum puteam să merg prin locuri din astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am priceput deîndată. Țineau În mâna slabă - mâna stângă o să-i spui tu odată și odată, după ce vei fi căpătat dibăcia de a rosti vorbe care nu mai seamănă cu ceea ce denumesc - țineau În mâna slabă, așadar, o creangă lungă, netedă și lucioasă, Îndoită de o frânghie subțire care era prinsă de capetele crengii. În mâna tare țineau un snop de crengi drepte, mult mai subțiri, care semănau cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau Încruntați, de parcă nu reușeau să priceapă nimic din cele ce se petreceau În jur. Tărâmul lor era frumos. Era plin de verdeață și molcom. Ochii se odihneau când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copacii aceia erau cei mai ciudați pe care Îi văzuse Krog vreodată. Moru, care știa atât de multe lucruri, Îmi spusese o dată că va veni ea vremea când oamenii vor pune ceea ce văd pe un fel de piei tari și netede, având forma perfectă a unui dreptunghi. Prin urmare, tu vei fi avut prilejul să vezi asemenea copaci pe pieile acelea pe care eu n-aveam să le țin niciodată În mâini: erau copaci cu trunchiuri Înalte și potrivit de groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ drept, apoi drumul a Început să urce ușor, printre niște stânci uriașe, cioplite de Tatăl parcă, așa erau de netede. Aban Îmi spuse că pe vremea bunicilor bunicilor lui aici fuseseră păduri dese și pășuni nesfârșite. Poate că de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească. Poate că nu avuseseră de ales. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel și la nas, și apoi și la găuricea mică de jos, iar pruncul deodată Începu să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-aci, tot zicea Gula și așeză În fața chipului lui Unu o făcătură netedă de ziceai că-i o bucată de gheață lucioasă. M-am holbat la lucrul acela nemaipomenit și mi-am dat seama că În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
găsea Încă la școala de hotelieri din Geneva și am aflat că va sosi neîntârziat. Nimeni nu se Îndoia de atașamentul lui Nikki față de Ravelstein. Nikki era foarte deschis - deschis prin firea lui, un bărbat adolescentin, oriental, frumos, cu pielea netedă, părul negru, grațios. Avea o concepție exotică despre el Însuși. Nu vreau să spun că‑și dădea aere. Era cât se poate de natural. Dar eu gândeam - sau gândisem - că acest protejat al lui Ravelstein era un răzgâiat. Mă Înșelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
citeam, scrisorile adresate de Keynes mamei lui În legătură cu Însărcinările care‑i reveneau În calitate de Împuternicit al ministrului de Finanțe din Anglia la Consiliul Economic Suprem. Brancarda pe rotile a trecut repede pe lângă noi și am văzut capul descoperit al lui Ravelstein, neted ca un pepene galben, precedându‑ne pe sub arcada maură și pe după plantele de lângă bazinul căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață la capătul străzii principale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uitau una la alta... așa cum ne uităm noi acum... Ce să fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac nod, dar ar fi fost păcat să n-o iau: era roșie, lucioasă și foarte netedă, așa cum nu mai purtasem niciodată, și, în plus, îmi venise o idee. Mi-am atârnat-o după gât, închizând dulapul. Am ieșit din cameră și am intrat la baie. M-am așezat pe closet și am direcționat jetul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost posibil până când Sgsdgff n-a ajuns lângă el și nu l-a mângâiat pe cap ca să-l potolească. Pe urmă și-a trecut pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe urmă mi-am dat seama că mirosul venea de la vecina din stânga, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că o să ți se reverse părul ca într-o scena din aia din Flashdance, și tu ți l-ai prins. Cred că și Philip Cantley e la fel de dezamăgit. Am verificat spărtura pe care tocmai o umplusem; părea că e destul de netedă. Hugo făcu câțiva pași înainte și se chiorî la ea. —Impresionant, făcu el. Cred. Lui Philip al nostru îi plac super mult femeile care o fac și pe Marilyn Monroe să semene cu Marlboro Man1. Asta în timp ce tu ești cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu asta, ci Casa păpușilor. Voiam să faci tu costumele. Rochia pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e atât de frumoasă - îmi cunoști corpul atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vârful capului într-un stil pe care bănuiam că-l copiază după Violet, avea exact aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei, culoarea era naturală, iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la om? întrebă el. Întinse brațul și apucă sarbacana. Era ușoară și puternică, dreaptă și tare, lucrată în lemn de chonta și acoperită cu un strat negru de ceară întărită. O studie îndelung și îi cercetă canalul țevii. Părea la fel de neted ca și țeava unei puști de vânătoare și muștiucul se potrivea pe dinți. Era o armă fabricată conștiincios, cea pe care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rozalie, fără urmă de păr. Următoarea femeie pe care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și banane și, la primele umbre ale nopții, intră în adăpost, închise ochii și adormi de îndată. Afară, lângă foc, se rezemă de trunchiul neted al unui arbore de cauciuc și lăsă ca fumul să-l împresoare, îndepărtând țânțarii. Privi spre cer, stelele ivindu-se sfios printre coroanele copacilor din micuțul luminiș, și se întrebă ce făcea el acolo, atât de departe de tot. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]