1,484 matches
-
se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în felul acela vag. Clio, te iubesc! am strigat, fluturând neîncetat din mână. Avea deja un public restrâns când a început să lovească apa împotriva valurilor, dându-și jos masca și tubul de respirat cu o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe spate, într-o coadă udă, nelegată. Era goală până la jumătate, deși asta nu avea nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită la tine“. Clio nu se rușinează de corpul ei; doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea, ridicând capul și lăsându-l iarăși jos. — Și tu la fel. Am stat așa o vreme. Am ascultat. Din afara cortului nu se auzea absolut nimic. — N-aș suporta să te distrug, zise ea într-un sfârșit. — Clio, am spus, netezindu-i părul pe spate, nu conduci tu lumea. În Grecia, cafeaua se bea rece. Se numește frappé sau Nescafé frappé, sau doar Nescafé. Grecii își beau de obicei frappé-urile fără lapte sau zahăr, dar au tendința să-i servească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici un tip. — Bun, da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui Nimeni. — Cred că așa e bine pentru moment. Da, e bine. Corect. Tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că-l veți primi la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doamna Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci acolo? Îl Întrebă Rowe. — Îmi spun la revedere, răspunse Hilfe, și scoțîndu-și haina, ca și cum ar fi vrut să se spele, i-o dădu lui Rowe. Pe mica etichetă de mătase de pe gulerul hainei se putea citi numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o să dureze mult. — De unde știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu. Cei lipsiți de talent sunt Întotdeauna prolifici. Vera s-a oprit și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gândim Împreună. De-aia, eu zic că vorbele o să ne fie de folos. Dar, să așteptăm sfatul cel mare, ca să vedem ce hotărâm cu toții, Îmi făcu el cu ochiul, după care săltă de jos o lespede care se uscase. O netezi cu o piatră până ce o făcu dreaptă-dreaptă. Astea sunt cuvintele mele. Le Înțelege oricine. Le folosește oricine. Se cheamă cărămizi. Se puse iarăși pe treabă după care, deodată se opri și-mi spuse: - Știi, cândva am făcut un cuvânt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dilc! Asta Însemna ceva. Odată și odată, lucrul ăsta o să fie bun la ceva, Tată din Cer, dar la ce? La ce? Pfuuh, las’ că văd eu. Am Întins blănurile peste sulițe, Încropind un fel de acoperiș, după care am netezit nisipul de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
meditativ și, după ce a sorbit de vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerință a unui concret meschin - induce însă și atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent la bătaia vremii, care face valuri mici, valuri mari, poetul conchide: Ce se vede
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Folosiți în enunțuri proprii ortogramele: n-ai, n-a, unde-i, și-i. 4. Identificați trăsăturile morale și fizice ale personajului principal din text. Drumul cel mai scurt Mircea Șerbănescu Ehei, Rica, iată-te gata de drum. Bunica ți-a netezit cămașa și ți-a petrecut pe după gât curelușa de la tașca ta, tot căinându-se că nu are pe altcineva la îndemână să se ducă până la tata, la șantier. Și era musai să meargă cineva, să-i dea telegrama adusă de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un plan minunat, domnișoară, dar... știți... Se ridică și începu să se plimbe din nou prin cameră. Eu... noi... nu ne cunoaștem prea bine... Se duse spre ușă. Shirley părea că spune ceva, dar nu se auzea, apoi începu să netezească așternutul de pe pat și să bată pernele. În timp ce făcea asta, imaginea ei se vedea din nou, de data asta în oglinda în mărime naturală din fața patului. Nu observă că între timp Kenneth ajunsese la ușă. El se întoarse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Shirley spuse: — Pot să stau pe... Se întoarse și se opri. Văzu că Kenneth plecase. ...scaun. Am apăsat pe buton ca să derulez înapoi. Preț de o clipă, Shirley încremeni: avea gura deschisă și tot corpul îi tremura. Apoi se întoarse, netezi așternutul, Kenneth se întoarse de-a-ndăratelea în cameră, Shirley părea să spună ceva, se așeză pe pat. Kenneth păru să spună ceva, se așeză lângă ea, păreau să vorbească, el se ridică și se plimbă de-a-ndăratelea, se îndepărtă repede de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în care cere să i se aducă în cameră cina. Nu dovedește nimic: poate doar că Tabitha e nebună. — Cred că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei scara și în câteva minute eram în sclipitorul Renault albastru al doctorului. Încercam să-mi păstrez calmul, dar am descoperit că fără să-mi dau seama, făcusem din plic o minge în căușul mâinii. M-am străduit să-l netezesc când am ajuns. Camera de gardă, deși nu era la fel de deteriorată precum ambulatoriul clinicii, reușea să pară aglomerată și pustie în același timp. Era multă agitație. Pe trotuare era gheață și mai mulți oameni se prezentaseră cu vătămări minore în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alungat nici când a ajuns (exact când se aștepta mai puțin) în capul Marii Scări. Aici se opri, între două armuri, una din ele ținând o secure, cealaltă un buzdugan. Era el pregătit să înfrunte familia? Își aranjă părul, își netezi sacoul și verifică dacă nu avea șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
astfel pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și, făcînd aceasta, procedezi împotriva binelui." (s.n.) E una dintre capcanele întinse puterii. Această ipoteză de guvernare devine din ce în ce mai frecvent realitate istorică tulburătoare, pe măsură ce înaintăm spre finele mileniului al doilea. Cel ce guvernează optează uneori cu fatalitate pentru soluții negative, netezindu-și singur și sigur calea eșecului, cel puțin moral. Pînă la exemple, introducerea acestui capitol e teorie. Principele "va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît". Va fi, dimpotrivă, prețuit dacă "își va da silința
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]