6,179 matches
-
Așadar? — Nu știu. Dintr-un motiv oarecare, Încearcă să se dea drept doi dintre ai noștri. Pe alții i-au păcălit, dar nu pe mine. Dante Încercă să urmărească din ochi siluetele acoperite de zdrențe, dar acestea se făcuseră deja nevăzute În penumbră. 7 28 iunie, dimineața Dante pusese să fie convocat de urgență Bargello, la Palatul priorilor. Omul Își făcu apariția trăgându-și sufletul, contrariat În mod vădit. Era lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub vălul beretei, prefăcându-se că se ferește de văpaia soarelui amiezii. O urmărea pe femeie de la o oarecare distanță, pentru ca ea să nu Îi observe prezența, În caz că s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și frumusețe sub faldurile largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În picioare și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se simțea surescitat de dezvăluire și de noile perspective pe care aceasta le deschidea. Teofilo Îl urmă până În prag, fără să scoată nici el o vorbă. Apoi se grăbi să Închidă ușa prăvăliei, după ce se asigurase că Dante se făcuse nevăzut. Un ușor foșnet În spatele lui Îl determină să se Întoarcă brusc. Unul dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un palat impunător, pe locul căsuțelor din vechiul cartier. Dar exista ceva nesănătos Îndărătul fastului noilor construcții, care se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorba. Antilia dispăruse și ea prin același loc. Între timp, mișcarea se deplasase spre dreapta lui, străbătând În diagonală șirurile uscătoriilor. Dante văzu, În mod confuz, un trup sărind de pe un șir pe altul, spre a se face mai apoi nevăzut Îndărătul barierei de pânze. Săritura fusese nespus de iute. Simți ceva mișcându-se lângă el, la câteva rânduri spre dreapta. Oare asasinul Încerca să se Întoarcă pentru a-l surprinde pe la spate? Se răsuci rapid și trecu de bariera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis? Și dacă tot exista un tabu, de ce Dumnezeu a mai aruncat pomul buclucaș În grădina raiului? Simțea, cumva, nevoia să se elibereze el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din spusele lui Zoran, ceilalți nu nutreau cele mai duioase sentimente la adresa mea. Nu Îndrăzneam să mă gândesc la ce-ar fi putut urma, cu atât mai mult cu cât, În pofida neutralității atât a enunțului, cât și a tonului crainicului nevăzut, formularea plată „a fost găsit mort” se răsucise insidios În creierul meu Într-o rău prevestitoare „a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
baricadează În imobilism, cu speranța că el le ascunde prezența și-i ferește astfel de prezumtivul pericol. Deosebirea era că, În ce mă privește, pericolul era real și-l resimțeam ca pe ceva iminent, efectiv, material, iar anunțul din difuzorul nevăzut Îmi Întărea convingerea că În viața mea mă aflasem și În situații mai convenabile. - Domnul profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sigur, nu. Zgomotul Împușcăturilor i-ar fi alertat pe ceilalți. În plus, habar n-aveam unde mă aflu. Cât privește șansa de a găsi afară o mașină cu cheile În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îmi doresc să merg acolo sus la ea, în casa ei, să pot admira izvorul infinit al luminii din care ies sulițe de lumină ce străpung mereu și mereu ochii mei. Atât de pură și nevinovată, cum apare ea pe nevăzute, cum o văd și cum o simt eu așa să izvorască din mine dorința de a o privi neîncetat, nopți și nopți de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În ai mei Vlad a venit la noi tocmai cînd alăptam aveam un capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar trebui să fie poezia pe care tu n-ai putea s-o Înțelegi niciodată și nici eu și nimeni decît urechea aceea - o pîlnie a nopții În care se deșartă ca-ntr-o conspirație tot ce e mut și nevăzut, fiindcă nu poartă masca noastră și este atît de adevărat Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu În neștire, mă bălăcesc În sîngele balaurului ca blîndul Siegfried și cînd cred că În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine toată ziua, dar degeaba. Când îmi calculez venitul, îmi trece. Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca mine? și-a luat paltonul și s-a făcut nevăzut. M-a înșelat cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă interesez eu. E o chestie de minute? Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a început să-mi bată cu putere, vrând să-mi iasă pe gură. Îmi venea să vărs, parcă terorizată de spirite nevăzute. Fusesem neatentă din nou? Nimerisem într-o zonă periculoasă privind o imagine veche? Fotografia îngălbenită mă arăta tânără, între doi bărbați. Țineam brațele pe umerii lor, semănam cu o pasăre ciudată, cu aripi din corpuri omenești. Îmi aminteam fragmente despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pot aminti visul, Văd că e deja ora nouă și n-am început încă să lucrez. Iau mănușile de plastic galben și șterg praful de pe pian. Praful - peliculă fotografică din înalt, sau piele vrând să ascundă o realitate. Un context nevăzut coexistă cu mine. În timp ce fac mișcări circulare cu mâinile îmi amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze poziția fătului. Uitase să-mi facă injecția de anestezie locală. Totuși mă simțeam în siguranță, cu toate durerile pricinuite de căutarea în nevăzut. Reli îmi povestise că incizia, în fond, era o bagatelă, o nimica toată. În același timp mă gândeam că trupurile sunt purtătoare de moarte și că s-ar putea să-mi termin viața pe masă, cu profesorul Amorel în fața poalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]