KorAP: Find »[drukola/base=nevastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...467 >

11,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

te-ai grăbit? întreabă Paula, ca o dojană. Ochii lui Radu cad pieziș spre ea, plini de ciudă. Trebuia să-l lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înșelat de multe ori cu vechile ei legături majoritatea căsătoriți între timp, nici unul nemaipropunîndu-i căsătorie -, l-a înșelat fără convingere, întotdeauna din necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință, că, de fapt, și Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii, să poată visa... Dacă Radu s-ar ține de cuvînt... Sigur că se va ține! I-a promis, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo cam toți cei ce iubesc arta în urbea noastră. Are o soție... interesantă rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
între timp? întreabă Paula preocupîndu-se de cafea. Nu mă mai necăji și tu, că-s degerat! O să vină, foarte bine! O întîmpină Vlădeanu, că era pe-acolo, ăla cu piesa în care-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndindu-se că-l va putea scoate la un preț de nimic. În lipsa cărții de rugăciuni, spune Lazăr, trăgîndu-și înapoi ceasul pe mînă -, căci nu mi-nchipui să țineți așa ceva, deși într-una din camere știu că aveți o icoană superbă... ...nevastă-mea... murmură chelnerul. ...o copie înrămată, cu candelă sub ea, Gentileschi, secolul 17, "Mamă și copil", ce bine că sub operele de artă, chiar și în copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet, grație aducerilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ion? tresare Mihai. Bune. Am copilărit împreună. Să-l inviți și pe el la premieră. O să-l reținem și la petrecere; eu l-am tot invitat pe aici, dar are și el greutăți, copil mic, stă cu soacra. Cam bleaga nevastă și-a luat, așa, apatică, din aia "cum o pui, așa stă", n-are...; ca o piatră falsă; pare frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia să beau un pahar, și-apoi, cînd îți vine cineva străin, îl interesează un favor, sau se gîndește cum să-ți sufle nevasta. Bine, rîde el nu-i cazul să mă tem de Maria, dar așa se întîmplă. Doar sînt și eu bărbat... Hai, uite și tu... face Săteanu un semn spre ușa dincolo de care se aude viscolul. Nu, nu pot spune Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se teme pentru nevastă-sa... Vorbe! Vorbe de om beat. Dar cine era femeia de la telefon și ce voia? Nea Toader o înșeală pe Maria?!... Și ea... m-a cam luat peste picior. Mîine îi dau telefon și-o întreb dacă a făcut rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți plac copiii? întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i în ultima lună răspunde Lazăr jucîndu-se cu ceasul. Nu-l vînd că-i scump și bun. Vine copilul, vin necazurile... Îți plac? Am crescut deja unul. Învățam pentru bacalaureat și legănam. Zău?! îi aruncă Lazăr o privire ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să pui capul? Mesele astea-s cam joase. Nu mă culc încă. Ce reviste-s astea? Programe de sală pentru o piesă de teatru. De cine? De unul pe care l-aș dori aici, în locul meu, și eu acasă, la nevastă, sta-i-ar în gît teatrul! mormăie Lazăr culcîndu-și tîmpla pe o jumătate din pachetul cu programe. Auzi, Ioane, te-am sunat acasă și mi-a spus soția ta că ești la serviciu; de ce? întreabă Mihai la telefon, cînd dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata în primăvară. Parcă ți-ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e un adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-o sală mizerabilă, în niște halate nespălate, să alăpteze "din motive de igienă", că nevastă-mea, istovită cum era, a scăpat băiatul din brațe, noroc că l-a prins pe genunchi. Zău?! ridică Mihai din sprîncene. Să vezi ce le face madam Săteanu gravidelor, mai ales fetelor necăsătorite, care vin cu hemoragii provocări ori accidente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bătea în bar. Lazăre, clătină încet din cap profesorul spui vorbe care trădează panica din tine. O mică întîrziere, aici, la restaurantul ăsta; ei și? Trebuie să intrăm în panică?! La destinație mă așteaptă o femeie care trebuie să nască: nevastă-mea. Felicitări! Ar trebui să fiu acolo; măcar ea să nască în bune condițiuni dacă onor facultatea din Iași m-a avortat pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră. Crezi că nevastă-mea-i ca asta? o privește Lazăr luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut în viață... Ce-i între tine și profesor? întreabă fata pe un ton alb, voalat totuși de urma unei emoții, semn că plănuiește de mult să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stă la căldură. Ia treci și ține-mi de cald, băiete, vede-te-aș ajuns cu fiica lui Săteanu, ca matematicianul cu fufa lui, pe care au întins-o destui, că și tu, prostule, ai oarecare suflet și-o să măture nevasta cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zicîndu-și că, invitînd-o pe fată în camera lui, la hotel, nu înseamnă nimic în plus. Gîndurile lui, statornice, se agățau de ideea că trebuie s-o cucerească definitiv, nu s-o aibă; numai așa va putea s-o ceară de nevastă, ba, gîndindu-se mai bine, s-a temut că fata, fecioară desigur, ajunsă în patul lui, ar fi de acord să i se dăruiască, dar apoi, speriată, ar putea să-l evite. În holul locuinței, cînd tocmai se ștergeau de praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-se de ea. Să nu mai vii pe la mine nici măcar pentru pijama; am aruncat-o la gunoi. Amintește-ți că nu eu te-am reținut să pleci înaintea ei cu mașina... Și să mai știi, dacă n-ai priceput de la nevastă-ta, că există anumite intimități de care, ca bărbat, nu trebuie să te legi nici la furie măcar... Cît privește părerea ta că "la întins pe pat, de dragul amorului" sîntem bune toate, vreau să completez că unora ne-ar plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală pe jos. Fata vrea să spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dumneavoastră chiar și pentru piesa asta strînge Mihai din umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]