1,553 matches
-
nesănătoase fericirii 47 la alte finalități. Numai cine a trăit în zbaterile astea, în care trăiesc eu acum, va putea cu adevărat să priceapă ce însemnătate are acest obiectiv pentru mine; altfel, va socoti toate acestea ca pe ceva pur neverosimil și fără utilitate. Dar, chiar și așa, mie tot îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la mine și vei înțelege că e adevărat. Nu știu cu exactitate cum au apărut pe lume peștii gândului, dar în bălțile mari și calde ale societății și culturii, milioane de cuvinte, idei și concepte evoluează constant. Nu pare foarte neverosimil ca unul dintre ei să se fi ridicat deasupra rudelor lui unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui șansă de-a face rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumneata? Ea nu-i răspunse. SÎnt sigur că eram Îndrăgostit de dumneata, urmă el, pentru că deunăzi, cînd ai venit, am răsuflat ușurat, ca și cum m-aș fiu așteptat să văd pe altcineva. Cum aș fi putut să nu te iubesc? — Pare neverosimil. — De ce? — Ne cunoșteam atît de puțin! — Prea puțin, desigur, ca să poți avea vreun sentiment pentru mine. Din nou o pauză lungă. Apoi Anna spuse: — Ba aveam. — Cum așa? Doar sînt mult mai În vîrstă decît dumneata. Iar Înfățișarea mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a completat mai multe bilete, dar astea șase amintite mai sus au ieșit câștigătoare, așa că ne-am trezit milionari. Poate că ție, drag cititor, Întâmplarea cu lozul cel mare ți se pare o soluție gen Deus ex machina, artificială și neverosimilă, o rezolvare pompoasă și ridicolă a problemelor financiare pe care le avea din ce În ce mai ambițiosul C.a. Însă, dacă nu vrei să-mi acorzi creditul sincerității, te-aș ruga ca măcar să-ți privilegiezi propriile fantezii. Lasă-le să iasă la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina subțire a dimineții când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul gros al dovlecilor despicat cu barda rece, șirul de broboade și căciuli multiplicând aceleași înghețate vesele chipuri aspre, de turtă arsă. Și-au adus aminte, zăpăciți probabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo, imaginându-se în situații din cele mai neverosimile, ori descriindu-și apropiații de o manieră cel puțin neispititoare, încerca să se smulgă din plictiseala unei vieți ce amenința să devină banală - viața unui consumator oarecare, a cărui distracție maximă este să stea, în fiecare duminică, cinci ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mei, Adelina, Cristina, Maria, Piratu’ și Tubu facem față tot mai greu. Problema e că nu știm care este înfățișarea actuală a Graalului, căci prima grijă a Aghioritului a fost să-l închidă într-o formă nouă, probabil atât de neverosimilă, încâ nici nu o putem gândi. Amintindu-și de poza mătușilor Clemanza și Mizi, Cosmin zâmbi. Acum înțelegea totul. - Te rog, te implor, iartă-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“ Din nou dau știre despre concluziile neverosimile la care am ajuns cercetând cele câteva documente scrise sau orale ce mi-au stat la dispoziție sau mi le-am confecționat singur. În primul rând, n-am nici un semn cât de cât creditabil despre mine Însumi. Asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un nod luat dintr-o rădăcină veche, care servea drept minge. Preocupări de igienă nu existau. Peste orice rană mai mare, unde "foaia tăieturii" nu avea destulă putere ca să oprească sângele, puneam pământ. Dar toate acestea îmi par azi aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
judecător. Dar cum puteți lipsi de la serviciu tocmai acum În săptămîna mare? - Se mai poate, doamnă... așa cîteodată, zîmbii. Ana mă privea ca din altă lume. - Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară Într-ai ei, neverosimil, neputînd să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului cînd venisem aici prima dată, Încît se auziră - pentru urechile noastre - Între noi, zgomote de Înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ateneu, pe străzile orașului. Apoi fotograme fluide cu Charles Lloyd (care l-a lansat pe Petrucciani În America, așa cum o făcuse și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel care mințea cu mai multă nerușinare. Curînd nu mai fu nici urmă de adevăr În oraș.” L-am văzut pe autorul citatului alături de poetul nostru național, la coadă la un bilet În plus. „Iar adaptabilitatea”, i-a răspuns, complet neverosimil, Eminescu, „cu un mediu nesănătos, nedemn, nu Înseamnă nicidecum superioritate, dragă Cline.” Și-atunci pleci În călătorii, te uiți la filme, la calculator. Hot movies. În armonie cu ziarul care ne informează că penisul ideal are Între 13 și 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie, combinată cu o grijă drastică pentru igienă, clădirile, monumentele, străzile sînt tot timpul reparate, curățate, udate, Întreaga țară strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea nici o simpatie - e petrolist. În chip diferit față de Poștaș, Între cei doi asasini nu există decît o vagă atracție fizică și tocmai de aceea faptul că se vorbește la un moment dat despre iubirea dintre ei surprinde printr-un neverosimil asurzitor. Resorturile crimei pe care o Huff o plănuia de mult la modul general sînt doar banii și este prezentată mulțimea de detalii pe care le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decentă, iar faptul că oamenii citesc acum mai degrabă așa ceva decît Barbara Cartland este mai Îmbucurător decît pare la prima vedere. Lasă-i să se simtă și ei bine, mai ales că n-o să-i țină mult. I.M. CÎt de neverosimil ni se pare eșecul propriului scris? R.P. Ai deschis discuția stabilind că n-am avut eșecuri. Asta e neverosimil. Totuși, cînd se ivesc În pagină, fenomenul mi se pare cît se poate de verosimil. I.M. Dacă rămîneai medic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prima vedere. Lasă-i să se simtă și ei bine, mai ales că n-o să-i țină mult. I.M. CÎt de neverosimil ni se pare eșecul propriului scris? R.P. Ai deschis discuția stabilind că n-am avut eșecuri. Asta e neverosimil. Totuși, cînd se ivesc În pagină, fenomenul mi se pare cît se poate de verosimil. I.M. Dacă rămîneai medic Într-un dispensar uitat de lume, ai fi făcut din tine un pacient perpetuu al prozelor tale? R.P. Dacă rămîneam medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui să mă plimb agitat prin odaie, spunîndu-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a adus îndată din hall jurnalul, The Statesman, ca să caute adrese de pensiuni, și comenta fiecare localitate, îmi spunea cine a fost acolo și cu ce prilej, iar eu, ascultînd-o, mi se părea că trăiesc un vis, într-atît era de neverosimilă prezența mea: aici, și chiar viața mea, trupul întreg pe care mi-l întinsesem pe pat, țigările pe care le fumam, în timp ce eu trebuiam să mor, căci fusesem despărțit de Maitreyi. Cum de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai curios, începu el cu o voce gravă, aproape severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că mă inspirase, ca să spun așa, prezența lui, agonia lui neverosimilă, așa cum se stingea, zidit din toate părțile în singurătatea lui absolută. Probabil că exemplul lui Ivan îmi revelase propria mea condiție umană, deși, evident, nu-mi dădeam seama de asta. Voiam, pur și simplu, să fac cum mi-ați spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, un hohot continuu, cristalin, irezistibil, pe care, chiar dacă ar fi încercat, nu și-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]