1,357 matches
-
viridis"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"); Pești: mreana vânata (" Barbus meridionalis petenyi"), zglăvoaca ("Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata bulgarica") și chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate (răci, gândaci, greieri, fluturi): racul-de-ponoare ("Austropotamobius torrentium"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), cosașul de munte ("Isophya costata"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), cosaș ("Isophya stysi") și cinci specii de fluturi ("Hypodryas maturna, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Maculinea teleius, Gortyna borelii lunata"). Printre
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
și deținut în închisoarea Jilava. Cu toate vicisitudinile a reușit să termine studii la Facultatea de biologie ale Universității „Constantin Parhon” din București. După eliberarea din închisoare până în 1959 i s-a permis să lucreze în calitatea de curator al nevertebratelor la Muzeul de științe naturale „Grigore Antipa”. În 1960 Francisc Pór a emigrat în Israel, unde a devenit cunoscut ca Francis Dov Por. El s-a stabilit la Ierusalim, unde în 1963 a terminat doctoratul în zoologie la Universitatea Ebraică
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există benzi oblice roșii-carmin sau pete roșii pe un fond mai întunecat. Se hrănesc cu nevertebrate bentonice: crustacee mici, gasteropode și moluște bivalve. Icrele sunt depuse în mai-iunie sub pietre sau scoici, în formă de strat unic. Mai multe femele pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
înotătoare ventrală se observă totdeauna 5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii de pești, cu nevertebrate bentonice, cum ar fi crustacee (în mod deosebit lătăușul), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide), anelide, hirudinee și moluște. Dar poate, de asemenea, să se hrănească cu alge (diatomee, desmidiacee, alge albastre și verzi). La vârsta de 3-4 ani
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
un punct negru deasupra, iar altul dedesubtul liniei laterale. Înotătoarele dorsală, pectorale și caudală cu pete negre sau brun-negricioase difuze, dispuse în linii transversale. Înotătoarele ventrale și anală palide, fără pete. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana consta din mici nevertebrate psamofile: insecte acvatice și larvele lor, crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi; larve și icre a altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală, alge unicelulare, din grupa diatomeelor. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea sau
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei caudale sunt 2 pete rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală. Se reproduce între mai și septembrie (de obicei în mai-iunie), în funcție de condiții
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
este nisipos-pietros sau mocirlos. Se adună în grupe mici, pe fund, ascunzându-se sub rădăcinile arborilor din mal, în brațele deschise ale râului sau sub trunchiuri de arbori. Ziua se mișcă după hrană, însă încet și greoi. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: insecte și larvele lor, crustacee, moluște și anelide. Într-o măsură mai mică, se hrănește și cu resturi vegetale și icre și puiet al altor pești. Se reproduce în aprilie-iunie, când porcușorii se urcă la ape mici; o femelă
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
Caniș lupus"), râs ("Lynx lynx") și vidra de rău ("Lutra lutra"); doi amfibieni: salamandra carpatica ("Triturus montandoni") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); trei specii de pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și chișcar de rău ("Eudontomyzon mariae"); precum și două nevertebrate: croitorul alpin ("Rosalia alpina") și un cărăbuș din specia "Cărăbuș variolosus". La baza desemnării sitului se află trei plante ocrotite: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), ruginita ("Asplenium adulterinum") și curechiul de munte ("Ligularia sibirica"); specii protejate prin aceeași "Directivă" 92
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus Zair în organele a șase rozătoare ("Mus musculus" și "Praomys" sp.) și a unui chițcan de pădure ("Sylvisorex ollula") colectate în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
trunchiuri sau pietre. Construiesc cuiburi din frunze în crapaturile stâncilor sau în gropi printre rădăcinile copacilor. Probabil sunt solitar, deși au fost înregistrate grupuri mici care pot fi femele cu pui mari. Nu intră în hibernare. Se hrănesce cu diferite nevertebrate, în special cu insecte și viermi (râme) găsite litieră, dar mânca și fructe. În captivitate sunt ușor de întreținut cu orice fel de carne; o parte dintre ei acceptă și fructele. Reproducerea nu este sezonieră și are loc tot timpul
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
dezvoltat al auzului. Nasc câte 1-3 pui foarte bine dezvoltați. Sunt animale fitofage și se hrănesc cu rădăcini și bulbi, frunzele lăstarilor, dar și varză, ierburi și fructe, mușchi de pămînt, licheni. Pe lângă hrana vegetală, mănâncă insecte și alte mici nevertebrate. Trăiesc de obicei în grupuri (turme) de 30-60 de indivizi. Ordinul este reprezentat printr-o singură familie, "Procaviidae", cu 4 specii actuale grupate în 3 genuri: "Procavia", "Heterohyrax" și "Dendrohyrax", răspândite în Africa la sud de Sahara și în Egipt
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
de foc (Salamandra salamandra), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") și brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: zglăvoacă ("Cottus gobio"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu ("Buprestis splendens"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens", cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica") și două libelule: "Cordulegaster heros" (calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi acoperite, își face
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
care seamănă superficial cu cel a unui crocodil, nu există înregistrări autentice a unor atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
lessonae"); Pești cu specii de: babușcă de Tur ("Rutilus pigus virgo"), țipar ("Misgurnus fossilis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), avat ("Aspius aspius"), fusar ("Zingel streber"); Nevertebrate (gândaci, scoici, fluturi): gândacul de apă ("Graphoderus bilineatus"), croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), rădașcă ("Lucanus cervus"), o scoică din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie și inclusă în lista roșie a IUCN
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: două mamifere: ursul brun ("Ursus arctos") și liliacul comun ("Myotis myotis"); un amfibian: ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"); și patru nevertebrate: croitorul de fag ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria") și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Printre speciile vegetale întâlnite în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi) protejate prin aceeași "Directivă
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus"), fusar ("Zingel streber, Zingel zingel"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), avat ("Aspius aspius"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), caras ("Carassius gibelio"), crap ("Cyprinus carpio carpio"), știucă ("Esox lucius"); Nevertebrate (gândaci, scoici, melci, libelule, fluturi): croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), rădașcă ("Lucanus cervus"), scoică-mică-de-râu ("Unio crassus", specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie și inclusă în lista roșie a IUCN)), melcul acvatic dungat ("Theodoxus transversalis"), melcul cerenat
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
organică dizolvată în apă prin piele și branhii, ceea ce ar putea fi o adaptare la stilul necrofag de hrănire, pentru a-i ajuta să maximizeze cantitatea de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
trage afară pentru a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i analizează genetic pentru a le stabili poziția în cadrul încrengăturii Chordata. De obicei, sunt clasificați în Agnatha ca vertebrate simple care fac tranziția de la nevertebrate la Gnathostomata, vertebratele cu fălci. Dar există multă controversă între biologi, dacă nu cumva ar fi nevertebrate. Această poziție este susținută de biologia moleculară, care îi clasifică ca nevertebrate în subîncrengătura Craniata. O fosilă de mixină arată că au evoluat
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
sunt clasificați în Agnatha ca vertebrate simple care fac tranziția de la nevertebrate la Gnathostomata, vertebratele cu fălci. Dar există multă controversă între biologi, dacă nu cumva ar fi nevertebrate. Această poziție este susținută de biologia moleculară, care îi clasifică ca nevertebrate în subîncrengătura Craniata. O fosilă de mixină arată că au evoluat puțin în ultimii 300 de milioane de ani. Totuși, validitatea taxonului „Craniata” a fost contestată de Delabre et al. (2002) folosind datele din niște secvențe de ADN mitocondrial. A
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
similare cu , ce datează dintr-o perioadă de aproximativ 3.8 milioane de ani în urmă, au fost găsite în Australia. Ca urmare a mărimii acestora, varanii de Komodo domină ecosistemul în care trăiesc prin vânarea prăzii ce include diverse nevertebrate, păsări și mamifere. Se presupune că varanii posedă o mușcătură veninoasă deoarece prezintă două glande plasate pe mandibulă ce secretă diverse toxine proteice. Semnificația biologică a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
mai mici în dimensiuni. Masculul cel mai mare este dominant față de alții mai mici. Dragonii de aceleași dimensiuni se pot combate, pierzătorul se retrage, deși în cele mai multe cazuri este omorât și mâncat. Au o gamă largă în ceea ce privește hrana, de la diverse nevertebrate, alte reptile incluzând membrii aceleași specii(canibalism), păsări și ouăle acestora, mamifere mici, maimuțe, porci mistreți, capre, antilope, cai și chiar bivoli. Au fost raportate cazuri în care varanii au săpat morminte și au măncat cadavre umane. Acest fapt i-
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
pițigoi ("Canus major"), grangur ("Oriolus oriolus"), fazan ("Phasianus colchicus"), ciocănitoare pestrița mare ("Dendrocopus major"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"); Nevertebrate cavernicole: trei specii rare de paianjeni ("Ischyropsalis manicata, Micrargus herbigradus, Porrhomma microphthalmum"), ("Litocampa humilis" - o insectă mică, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi), un crustaceu ("Megacyclops viridis") ce aparține subspeciei Copepode și un miriapod din specia "Romanosoma birtei
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
casă ("Natrix natrix"), șopârla de munte ("Zootoca vivipara"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), broască roșie de munte ("Rană temporaria"), broască roșie de pădure ("Rană dalmatina"), broască mare de lac ("Rană ridibunda"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"); Nevertebrate: rădașca ("Lucanus cervus") și croitorul cel mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două specii rare din ordinul coleopterelor; ultima aflată pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află câteva rarități floristice
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"). Pești din speciile: lipan ("Thymallus thymallus"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"), scobar ("Chondrostoma nasus"), clean ("Leuciscus cephalus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus") și zglăvoacă ("Cottus gobio"). Nevertebrate (cosași, cărăbuși, fluturi): cosașul de munte ("Isophya costata"), cosașul de munte cu picioare roșii ("Odontopodisma rubripes"), cosașul lui Stys ("Isophya stysi"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), rădașcă ("Lucanus cervus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), fluturele de muștar ("Leptidea morsei
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]