163,568 matches
-
de orgoliu personal și preferințe, experiențe mai mult sau mai puțin decisive, trecute prin judecăți de conștiință, ezitări, avânturi, confruntări de idei și atitudini, în fond, trăsături general umane. Important este accentul cu totul special al scrisului lui Ion Agârbiceanu, nevoia de eternitate a rădăcinilor românești pe meleagurile transilvănene. Un singur exemplu. Străfulgerarea de o clipă, în stare să ridice o scenă frecvent întâlnită la semnificația de simbol. Este momentul punerii mâinilor pe umerii vecinilor, în scena din cimitirul satului, la
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese și paraprocese, care de care mai șocante și soluționate mai halucinant” (EZ 27.04.2002); „după discuții și paradiscuții, același ministru socotea la sfârșitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
Tudorel Urian Nu e nevoie să fii o fire paseistă pentru a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
că nu cad?” (lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
grăbite, în stil colocvial, ci în texte în genere mai elaborate, din presa culturală. Desigur, o formă relativ rară și opusă tendințelor populare e manevrată cu o anume nesiguranță. Eroarea dovedește însă cel puțin două lucruri: vitalitatea formei sieși și nevoia resimțită de vorbitori de a marca intens valoarea reflexivă.
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
un punct lucrul e cinstit: costurile tipografice și hârtia sunt scumpe, difuzarea nu prea mai există, iar lumea e așa de săracă, încât nu mai cumpără cărți. Pe cei cu bani mulți nu-i interesează cultura, iar cei care au nevoie de ea (elevi, studenți, profesori, critici și istorici literari, cercetători) nu dispun de fonduri, cartea fiindu-le practic inaccesibilă. Despre acest aspect și despre difuzare voi reveni ceva mai încolo. Există însă și situații când inițiativa publicării nu aparține autorului
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
fi auzit de mine? Mă abțin să transcriu aici definiția juridică a faptei. Să mă întorc însă la subvenții și la difuzare. Pentru că o carte (mă refer la una care să prezinte interes și să nu producă pierderi), ea are nevoie de cumpărători. Cum spuneam, din motivele arătate, ei nu există sau sunt destul de puțini. Dacă Ministerul Culturii, precum și Ministerul Învățământului, consiliile comunale, direcțiile județene etc. vor să facă un act de cultură eficient, ar trebui să subvenționeze bibliotecile (universitare, județene
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, EST -Samuel
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
conștienți că modelul dihotomic al lumii e reductiv și creator de confuzii. Portretul îngerului, așa cum se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea în tradiția textelor despre îngeri se face adesea analogie cu lumina și cu spațiul oglinzii, cu imaginile inversate din oglindă (cine e în oglindă ? ce realitate are chipul
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o confundă cu necruțarea pură sau chiar cu răutatea. Uneori îngerul își poate
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
dezertat în iunie, și-a făcut două firme și a dat „tunuri” de miliarde. El se află în libertate”. l Potrivit ziarului ADEV|RUL, premierul Năstase dă telefon la Eximbank pentru a veni în sprijinul unei firme private care avea nevoie de un credit. Titlul din ziarul citat dădea însă de înțeles cu totul altceva: „Premierul Năstase a pus pile la Eximbank unei firme private pentru 2 milioane de euro”, cu alte cuvinte, premierul Năstase a pus pile unei firme la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
Rodica Zafiu Celebra intervenție maioresciană (din O cercetare critică...) în „cestiunea diminutivelor” rămîne actuală, în măsura în care semnalează o tensiune permanentă între tendințele limbii (ușurința cu care în română se formează diminutive), universaliile comunicării (nevoia vorbitorilor de a-și exprima afectivitatea) și atitudinile culturale (diminutivele condamnate ca „decadență limbistică”, „forme de copii nevîrstnici”, „efeminare”, „spirit de miniatură”, „manie”, „ridicol” etc.). Inevitabile în „limbajul copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
insipide, nesărate, stupide, proaste, de doi bani, de doi lei, ieftine etc. Animăluț, în schimb, e folosit aproape exclusiv cu conotații pozitive: “vedetele noastre și animăluțele lor de suflet” (Monitorul de București, 742, 2003, 1); „Esti singur? Te plictisești? Ai nevoie de un animăluț de companie!” (trafic.ro);” primim foarte multe animăluțe de pluș de la fani și toate sunt foarte simpatice!” (o-zone-fanclub). O altă categorie de diminutive, mai greu acceptabile în registrul standard, este cea a adjectivelor. Dicționarele noastre cuprind unele
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
foarte bătrîni, neinteresați de ideea scrierii de memorii, ieșiți din sfera publică și, în general, cu o existență marginală, cel puțin în momentul realizării interviului. Așadar, sînt persoane care n-au nici un motiv să mintă cu bună știință, nu simt nevoia să protejeze pe cineva (ba chiar sînt tentați să vorbească despre alții), iar între ele și evenimentele povestite se așterne un interval de timp aproape mitic. Uneori, subiecții istoriei orale depun mărturie în numele unor comunități, arii sociale sau etnice marginalizate
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
și concursuri de împrejurări. Dacă nu reprezinți nimic, fii sigur că în scurtă vreme vei fi retrimis acolo unde ți-e locul. Adică în neant. Războiul nemilos al pesedeilor contra României a marcat puncte importante în această direcție. Nu e nevoie să vină străinătatea pentru a ne spune unde ne plasăm, pentru că am învățat să ne așezăm cuminți la coada listei — dacă nu chiar mult în spatele ultimului concurent. Viteza revenirii unor boli care în străinătate sunt cvasi-dispărute, de la sifilis la gonoree
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
tulburătoare mărturie despre anii de început ai comunismului. În același iunie torid din vara lui 2000, autoarea ajunge la Ioan Spânu, cel de-al patrulea povestitor, a cărui istorie de viață o aflase mai înainte, de la ceilalți interlocutori. Nu e nevoie de nici un pretext, de nici o întrebare, ca bătrînul să înceapă să spună, cuminte, cu vocea calmă, dar plină de forță, cum a „pietrecut în Războiu’ cel Mari...“, cum a ajuns la Odessa... Și ce o uimește pe autoare e faptul
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
să ocolească sălile de bibliotecă, ci specialiștilor. Aceștia pot să verifice imediat, fără multă alergătură o serie de informații, uzuale. Așa cum spune coordonatorul lucrării: „...dicționarul poate funcționa și ca un memento pentru diferite tipuri de informație factuală de care are nevoie, la un moment dat, orice intelectual, chiar specialist în domeniu: anul și locul de apariție, titlul exact al operei (la prima apariție, eventualele modificări ulterioare), numele personajelor principale etc”. Altfel spus, Dicționarul este o lucrare care poate - pînă la un
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
spus că fraza cu pricina e ambiguă și construită în deplină desconsiderare a limbii engleze. Ca să nu rămână însă românii, mai ales cei de la Palatul Victoria, cu impresia că și au și n-au economie de piață funcțională a fost nevoie de intervenția purtătorului de cuvînt al Comisarului pentru extindere, care a certificat traducerea fără suflet, cea în care România nu are deocamdată economie de piață funcțională. Într-unul dintre cele mai dure editoriale ale sale la adresa partidului de guvernămînt, Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
Colaborase în anii '70 cu celebrul terorist Mendoza, alias Carlos Șacalul, mai nou fiind procurator de arme, alimente, copii și animatoare către rețele de combatanți islamici, conduse de der Amin, alias Ben Laden. Lovit adesea de crize de identitate, simte nevoia de a se obiectiva în surogate, cum ar fi șefa promoției de fete menite exportului în Asia, Simona Malinovschi, rebotezată Salma (în italiană, cadavru!); un fel de pupilă a sa pe care o inițiase în erotism, diplomație politică subversivă, și
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
din modestie și din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să știe lumea. Poate fi chiar compromițător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite școlare etc., etc., etc...) și o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu nerușinare
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
intră în fabrica de îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
de agent dublu. Situație nu prea comodă, căci între KGB și Securitate apar tensiuni, ca urmare a constituirii unei tabere "naționaliste" în cadrul Secretariatului General al Partidului, grupare ce se înfruntă cu facțiunea pro-sovietică. Miron, care se autoconvinge că Partidul are nevoie de el și își cîștigă prin delațiuni încrederea superiorilor, primește o sarcină specială: să se infiltreze în redacția "Gazetei literare", "unde se petrec lucruri care nu ne plac deloc". Așa că își compune o nouă identitate, de tînăr critic literar, iar
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
adaugă noi dimensiuni manierei stupefiante a vorbirii în dodii, pretinzând că ne fericește lingvistic de la înălțimea unei logici accesibilă doar celor puțini, aleși și dotați cu armament capabil să extermine nu doar rezervația de la Balc, ci întregul județ Bihor: Este nevoie să aducem la nivel doctrinar un suport pentru o reconfigurare a suportului nostru electoral, care nu mai poate rămâne pentru mult timp majoritar rural, deși prin dependență accentuată față de statul asistențial, având vârstă înaintată și informație politică monocromă". Care-ar
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
în care aceste personaje se scaldă ca-ntr-un lichid amniotic? O fi brutalitatea înnăscută a tagmei politicienilor? Într-adevăr, ca să ajungă la înălțimile financiare și politice la care s-au aflat / se află }iriac și Năstase probabil că e nevoie de alte talente decât acelea ale cantorului care dă cu tămâie în biserică. Sunt oameni care n-au respectat nici o regulă în viața publică și n-o respectă nici când folosesc arma: "Ei nu se comportă normal la vânătoare. Ei
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
o instituție în sine a teatrului românesc. Am stat de vorbă, la fel, onest, seară de seară, cu Gelu Colceag, profesorul coordonator al acestei serii, inițiatorul acestui tip de experiment. Și-a susținut studenții pînă la capăt, a simțit sincer nevoia discuțiilor relaxate, constructive, discuții care ne reamintesc mereu, sau ar trebui să o facă, că nu sîntem unii de o parte și alții de cealaltă a baricadei percepției, receptării teatrului. I-am văzut emoționați și fericiți pe doi dintre profesorii
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]