2,270 matches
-
la un acord, sau preferă să continue războiul. Nu știm. Despre asta trebuie să vorbim. Indianul se ridică în picioare: — O să-i consult pe războinici. Se îndreptă spre ușă, dar o voce îl opri: Da...? — Dacă aleg războiul, vom fi nimiciți. Cu toții... Amintește-ți că m-ai trimis la Santa Cruz, când eu nu vedeam nici o soluție. Acum suntem mai aproape. Merită să discutăm. — Știu... Dar poporul meu este liber. Trebuie să hotărască. Ieși. — Câteodată, libertatea are inconvenientele ei, mormăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pus problema. Vreți să scoateți cupru din selvă, iar yubani-i sunt de acord. Dar nu trecând pe teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au asasinat de curând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au asasinat de curând pe xavantes, și triburile care au fost odinioară puternice, au acum mai puțini oameni decât huanga sau yumas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții lui Zoroastru, umbra prinde ființă: El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
care conduce omul spre o continuă decadență și dispariție. Chiar istoria sa este văzută ca „istorie a decadenței graduale a unei specii care a venit în lume deja lovită mortal”, în timp ce civilizația este considerată ca un „mecanism infernal” care îl nimicește pe om; - homo creator are la bază ateismul în baza căruia un Dumnezeu nu poate, nu trebuie să existe, dacă responsabilitatea, libertatea, datoria, sunt cuvinte simple, dacă existența omului trebuie să aibă un sens. Din analiza imaginilor omului de-a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dumnezeu distruge doar operele rele și păcatele oamenilor, dar nu distruge omul și nu-l condamnă în mod definitiv. Așadar, Cartea Apocalipsului vorbește de nimicirea bestiei, a dragonului și, în sfârșit, a morții, care este ultimul dușman care va fi nimicit (1Cor 15, 24-26). Mesajul central care se desprinde din Apocalipsul lui Ioan este că Dumnezeu îl iubește pe om incomensurabil și vrea să-l ajute să devină conștient de valoarea pe care a pus-o în el, trăind ca persoană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un cuvânt. Nici nu îndrăznea să spere că ar mai fi în stare. Zilele pierdute fără muncă, lăsaseră un haos de dorințe neîmplinite, nimicindu-se una pe cealaltă. Voise atâtea... nu împlinise nimic. Ajunsese tocmai ceea ce nu voia să fie. Iată bilanțul vieții mele!... gândi el cu voce tare. Nu sunt bun de nimic! ”- Tu nu ești nici primult, nici ultimul!” îi șopti rar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-l depășească, se agață de ideea de ”evolutie”, crezând că înaintarea îl va aduce la perfecțiune... Greșit. Tot vrând să fie altul, va sfârși prin a fi nimic!... Evoluează dar, împotriva lui însuși... Către o complexitate care îl va nimici. Niciodată nu ești mai om, decât atunci când îți pare rău că ești. Cel ce vrea să fie mai mult decât este, va fi întotdeauna mai puțin. A avea mai mult de o limită, te degradează, te prăbușește. Spectacolul decăderii în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le-au pricinuit deținuților politici, a fost și separarea acestora pentru totdeauna de neveste, de logodnice sau de iubite. Cu toate că presiunile asupra unor asemenea Doamne și Domnișoare au fost exercitate Încontinuu, totuși nu toate legăturile erotice pure au putut fi nimicite. Puținele femei și fete care au rezistat până la capăt fără a fi Învinse câtuși de puțin, au dovedit tărie caracterială de toată lauda. Parcă și mai mare merit au fetele care și-au așteptat prietenii din Închisoare, deși nu erau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu mai existau opreliști. Libertate! Drepturile omului! Și cele ale minorităților sexuale erau cuprinse. Poate acesta era mersul lumii și nici o Sodomă nu Îl putea schimba. Antonia doar, de ar fi avut ea o putere, numai că Rusoaica ar fi nimicit orice suflare, doar lut și piatră arsă ar fi rămas. Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care au umplut de rele istoria omenească: putere, fast, adevăruri absolute și bogăție, în detrimentul celor bogați doar în omenie. De fapt, în 313 s-a trecut la inventarea unui Crist pantocrator, cu un sceptru imens în mână, gată să-i «nimicească, în fiecare dimineață, pe toții nelegiuiții din țară» (cf. Ps 101,8), care sacraliza printre creștini pofta pentru privilegiile izvorâte din acea supremație ce, până la urmă - după suportarea a trei secole de persecuții - a fost recunoscută. Însă, astăzi, Biserica nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
rege» (In 19,14)? În această reprezentare a lui Isus istovit ne este descoperit darul pe care îl face Cuvântul prin întruparea sa: șansa de a sta în preajma lui Dumnezeu, fără a mai vedea în el pe Atotputernicul care poate nimici totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care ne însoțește atunci când urcăm pe calea ce duce spre acea limpezime de sine, dătătoare de pace. «Femeia samariteană», care vine «să scoată apă» (In 4,7), este simbolul umanității noastre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi de folos. Este vorba de un text care are în vedere viața monahală, însă poate fi extins la întreaga viață consacrată: În loc de a trăi viața monastică în puritatea și simplitatea ei, tindem mereu să o complicăm și să o nimicim cu perspectivele noastre limitate și cu dorințele noastre prea umane. Atribuim, astfel, o importanță excesivă câtorva aspecte ale vieții monastice, aproape frângându-i echilibrul; ori cădem în acea miopie spirituală care nu are ochi decât pentru detalii, pierzând din vedere
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de Otilia pentru el costa mai mult decât ar fi putut el câștiga într-o lună. Otilia dispunea, când voia, de sume mari, putea să-și facă orice gust. Descurajarea înjumătăți mândria virilă a lui Felix, dar o împrejurare îi nimici și ultimul rest de gelozie. Aurica îl întrebă într-o zi, răutăcios: - E adevărat că Pascalopol a părăsit-o pe Otilia? - Nu știu nimic, zise mahmur Felix. - Am aflat eu! stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu seputea altfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voi fi asemeni Celui Prea Înalt"... Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?""... Aparatul de taxare era un model vechi, cu plăcuțe metalice. Când nu se zgâia pe fereastră, Ho diábolos se amuza să-i gliseze cifrele, formând din ele numerele de înmatriculare ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împăcată și vastă e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a ființa. Cine vrea să nu mai fie exprimă negativ o aspirație după tot. Dorința neantului satisface decent un gust secret și tulbure de divinizare. Nu ne nimicim în Dumnezeu decât pentru a fi El însuși. - Căile misticii trec prin cele mai dureroase taine ale mândriei creaturii. De ce-n iluminarea incurabilă a morții mă simt mai puțin singur decât în mijlocul vieții? Este ceva atât de dezastruos de sigur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și vastă, în care, reducând totul la nimic și-n primul rând iubirea, curățăm eul de toate impuritățile firii. Cine nu poate urî nu cunoaște nici unul din secretele terapeutice. Orice însănătoșire începe printr-o operă de distrugere. Puritatea se câștigă nimicind. Nu sîntem noi înșine decât călcîndu-ne fără milă în picioare. Un adevăr care n-ar trebui spus nimănui, niciodată: nu există decât suferințe fizice. În ispitele dragostei, nu mai e spațiu între mine și moarte. Absolutul se așază la capătul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toți să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine și mă mir cum nu izbucnește pentru a nimici lumea asta, pe care aș înghiți-o pentru totdeauna în neantul meu. Mă simt ființa cea mai teribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări și întunecimi, de elanuri și de disperări. Sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea însăși până la iluzie și se dilată până la infinit, ce moare și ce crește în același timp, încîntată între nimic și tot, exaltată între speranța nimicului și disperarea totului, crescută în parfumuri și otrăvuri, arsă de iubire și de ură, nimicită de lumini și de umbre. Simbolul meu este moartea luminii și flacăra morții. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a renaște în fulger și în trăsnet. Și întunericul însuși nu arde el în mine? Lirismul absolut Aș
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De ce să pui frâne vieții, de ce să o distrugi pentru un câștig atât de puțin fecund cum este acela al unei indiferențe totale, al unei eliberări care nu înseamnă nimic? Cu ce îndrăzneală mai poți vorbi de viață, după ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multă stimă pentru un om cu dorințele contrariate, nenorocit în dragoste și disperat, decât pentru un înțelept rece, de o impasibilitate orgolioasă și respingătoare. Nu pot concepe o lume mai antipatică decât una de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise, încă un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult a trebuit pân l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios, dar în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult a trebuit pân l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios, dar în sfârșit... hihi... totuși... totuși... are să-l nimicească bătrânul meu dușman. I-am spus că {EminescuOpVII 103} nu-i poate veni în minte gândirea tăinuită de numărătoare cărții?... trebui să-i vie... trebui să-i vie... Mie de ce mi-a venit? Pentru c-a trebuit să-mi vie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
veghind și, de dorm, la imaginea luminei lor sunt deștept. Poți oare gâci simțirea cu care am scris, înger? ... O nu! În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. O nimicește! închipuește-ți că dintr-un om cu simțire, dintr-o ființă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare. Tu nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]