1,403 matches
-
memoriile apocrife recunoscute pentru corectitudinea cu care prezintă datele, conform documentelor oficiale ale vremii, putem afirma că ne oferă date și perspective noi de analiză privind modul de viață, comportamentul, manierele și strategiile politice ale personalităților politice și ale clasei nobiliare din secolul al XVII-lea. Sub protecția anonimatului au putut fi abordate subiecte politice și drame de alcov care au fost expuse cât mai exact cititorilor. Istoria ne prezintă doar date și evenimente. Istoria literară este o disciplină care se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
însemnări despre discuția pe care au avut-o cu acest prilej. O VIAȚĂ DE EROU? 73 Wittgenstein a insistat asupra a două puncte. Mai întâi, că a lăsat nedezmințite zvonuri care circulau la Cambridge despre înrudirea familiei sale cu familia nobiliară germană Wittgenstein, ascunzând în acest fel originea sa evreiască. În al doilea rând, că atunci când, în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care vorbeam. Acei cari se vîră în clasa considerată ca cea mai de sus, fără să aibă legături de sînge cu dînsa, rămîn, orice ar face, totdeauna la ușă sau pe aproape. Drept vorbind, sforțările parvenitului semnifică negarea principiului claselor nobiliare, adică negarea idealului după care tocmai umblă el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cavalerii cruciați care au restituit-o Europei. Între secolele al XIII lea și al XIV-lea se înregistrează progrese semnificative pentru arta și industria parfumurilor, extracția și proprietățile uleiurilor esențiale preocupând mulți cercetători, medici sau alchimiști. Curțile regești și cele nobiliare devin cele mai mari consumatoare de parfumuri și produse cosmetice. Carol al V-lea, numit înțeleptul, a poruncit ca în grădinile castelului Saint Paul din Paris să se planteze levănțică și rozmarin pentru ca din acestea să se distileze ape parfumate
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
frumoase persecutată de surorile mai mari. Doar veacul al nouăsprezecelea, când voga literaturii confesive a atins incandescența, a modificat statutul acestei Cenușărese ce-și pierduse orice speranță. Prin Tolstoi, prin Baudelaire, prin Amiel sau prin Stendhal, autobiografia dobândește un lustru nobiliar. În parte pentru că nașii săi erau ei Înșiși personaje ilustre, În parte și pentru că specia ajunsese la un moment de criză. Asemeni personajului din Antichitate, nu avea decât două soluții: ori să Învingă, ori să moară. Genul autobiografic n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
che prepararano la causa occasionale che determinò finalmente l'esilio:episodi collegati colla domus Fabia"28. Viziunea lui Ovidiu asupra lumii (Weltanschaung), așa cum se înalță din opera sa, se bazează pe elogierea libertății, pe glorificarea Republicii, și pe cultivarea valorilor nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la tradiția mitologică greacă, pentru a le conferi mai multă strălucire legendară și prestigiul unui blazon nobiliar mitic. Potrivit unui studiu recent scris de J. Schwartz 192, Macer al nostru, Pompeius Macer, era fiul lui Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei (de unde, poate i se trage și nomen gentile). Pompeius Macer, deci, în iarna 21-20 î
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
erudite", ci unor exigențe mult mai profunde ale poporului roman și anume, în primul rând, la aceea de a lega tradiția epică troiană de recenta istorie romană, în mare parte lipsită de legendă, de mit, într-un cuvânt, de blazon nobiliar vechi: diversele familii romane simțeau nevoia să dea mai multă strălucire propriilor descendențe, apelând la genealogii mitice care-și aveau originea în ciclul epic grec. În epoca augustană ia naștere tradiția descendenței troiene a stirpei lui Augustus (Vergiliu). Alți poeți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie clară de tradiție spirituală între strămoșii nobili și neamul lor actual: nu numai descendență fizică, așadar, ci mai ales una morală și spirituală îi caracterizează pe reprezentanții vechilor familii nobiliare, cărora Ovidiu le adresează scrisorile sale din Pontus Euxinus. În sfârșit, în Epist. Ex Ponto, III, V, Ovidiu se bucură împreună cu prietenul Cotta Maximus pentru succesul unui discurs, ținut în Forul plin de oameni, fapt care, potrivit Sulmonezului, demonstrează că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru un "Cezarian" cât și pentru Augustus însuși. Pentru Ovidiu nu exista Cezarul (= Augustus), ci un alt Cezar, pe care-l numea fie Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus Fabius Maximus, fie cu numele oricărui alt aristocrat cu veche tradiție nobiliară. În ciuda ambiguității sale, afirmația lui Ovidiu are un substrat politic grav și categoric. Dar Ovidiu nu se oprește aici; de la o exprimare echivocă trece la altele; el nu ar încerca să "pătrundă cu forța" în casa lui Messalinus, dacă acesta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul său de vedere contra noului regim al Imperiului, asimilat de poet cu o dictatură personală, tiranică. Mulți dintre prietenii lui Ovidiu trăiau într-o sferă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-lea de violente tulburări sociale în orașele din nord și, în 1302, milițiile flamande zdrobesc cavaleria franceză la Courtrai: semn precursor pentru alte dezastre. În 1314-1315, după moartea lui Filip cel Frumos, a cărui domnie autoritară suscitase numeroase nemulțumiri, revolte nobiliare se produc în toată țara. În sfîrșit, rapida succesiune la tron între 1314 și 1328 a celor trei fii ai lui Filip cel Frumos, morți fără moștenitori direcți, va declanșa prima criză dinastică de după venirea la tron a lui Hugo
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apreciabil, ea își trimite acum, ca și clerul și nobilimea, reprezentanți în *stările generale, al căror rol este de a spune regelui părerea națiunii și mai ales de a transmite națiunii voința regelui. Burghezii intră în administrația regală, cumpără pămînturi nobiliare, profită de dezvoltarea economică și comercială și conduc redresarea franceză și stabilizarea monetară începînd cu Carol al VII-lea. Puterea bancherului Jacques Coeur sub Carol al VII-lea, înflorirea tîrgurilor de la Lyon simbolizează această nouă situație economică. Cler, nobilime, burghezie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu punct a unui plan prestabilt. Omul este prea inteligent pentru a nu se da după împrejurări. Aceasta nu înseamnă că el nu știe încotro se îndreaptă și că nu avansează cu o voință inflexibilă. Primele obstacole constau în opoziția nobiliară.Marii nobili și oamenii de mai mică noblețe care îi înconjoară văd foarte repede în Richelieu un tiran care amenință "libertățile tradiționale" ale regatului și rolul necesar pe care nobilii trebuie să-l joace pe lîngă rege. Este deci firesc
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
salvarea regatului și exigențelor căreia îi subordonează întreaga politică internă. Prima sa grijă este să asigure în tot regatul autoritatea regelui, străduindu-se să supravegheze și să dirijeze opinia publică, trimițînd comisari în provincie, zdrobind fără menajamente toate opozițiile. Comploturile nobiliare, cu atît mai grave cu cît complotiștii caută sprijin pe lîngă habsburgii din Spania, sînt dejucate, iar autorii lor eliminați: ducele de Montmorency în 1632; contele de Soissons pe punctul de a reuși, dar ucis accidental în 1641; Cinq-Mars, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
altfel, transpunerea în latinește a scrierii anonime era cerută și garantată de un șir întreg de rude și de prieteni din aristocrație, de la Cassiodorus până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin traducerea pravilei monahale pahomiene, Fericitul Ieronim sensibilizase societatea nobiliară din Roma față de Orientul creștin, oferindu-i satisfacțiile inedite ale ascetismului de acolo. Destinată unei respectate doamne, cum reiese din folosirea unor termeni reverențioși de adresare, epistola însoțitoare cuprinde în mod obligatoriu complimentele și politețea obișnuită: „respectata și întru Hristos
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru a zecea oară, tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i bre, nu ți-i bine? Magistre, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum. 14 ianuarie Prin mamă un Cantacuzin, pictorul și-a onorat de-a lungul vieții obîrșia nobiliară, dar într-un răspăr niciodată ogoit, tras din același sînge orgolios a practicat o boemă care nu era numai una mondenă, în vogă la început de secol, ci și în spirit, în felul de a judeca artistic lumea. Pornind cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a comunității, în spiritul oikonomiei creștine (și ea de sorginte bizantină, cum am precizat la începutul capitolului). Legitimitatea domniei nu a fost pusă niciodată în discuție; cu toate că spre sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII s-a organizat un "regim nobiliar centralizat", domnul a rămas, în același timp, legibus adligatus și legibus solutus (ceea ce ducea deseori la nerespectarea de către el a pravilei, pe care ar fi fost obligat măcar să o invoce, dacă nu să o și aplice). Acest lucru face din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atotputernicia și arbitrariul Porții. ... Domnia, ca instituție, rămânea la nivelul construit ideologic și juridic de biserică și de basileu. (Valentin Al. Georgescu 128) Deși Miron Costin, ca și Grigore Ureche, formulează critici vehemente la adresa conducătorilor statului, din interiorul unui regim nobiliar mai puternic decât cel din perioada centralizatoare a secolului XVI, scrie ca un ortodox conservator: Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuiește, că oricum este, de la Dumnezău este. (43-44) Mult mai unitară, dar și mai stereotipă în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
voia părinților, la țiitorie; iar oamenii de casa lui, nepoții lui Vasile Vodă, mai mare silă făceau, luând băieții oamenilor în silă la curvie" (citat după P. G. Samarian). Exemplele s-ar putea înmulți. Reiese că mai ales în clasa nobiliară și, probabil, între monarhi homosexualitatea era prezentă. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada, flagrantul delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce prin uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
scut de apărare în același timp împotriva limbilor naționale, care începeau să-și facă simțită prezența. La sărăcia spirituală a vieții religioase și, deci, liturgice, a contribuit și cimentarea legăturilor Bisericii cu puterea temporală și identificarea înaltului cler cu pătura nobiliară. Muzica, în acest context, a cunoscut o evoluție importantă. În cadrul funcțiunilor religioase, a cucerit un loc tot mai amplu și a devenit tot mai autonomă, ritul constituind locul privilegiat al experimentelor noului limbaj muzical. Primele secole ale mileniului al doilea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale. Minuțios formalizat de scolastică, mediatizat abundent de predicatori 2, versificat la nesfîrșit de poeții curților nobiliare, el ajunsese un inventar de modele sfinte, o recuzită omniprezentă, fastuoasă, dar deseori nerealistă, sub care existența își desfășura pulsiunile, crizele, excesele, căutările dintotdeauna. Reacționînd față de o inadecvare devenită flagrantă, modernitatea a ales să schimbe centrul de greutate al simbolismului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din Constantinopol este înființată - în 1370 - în țara Românească, n.n.], căci mitropoliții greci vin în țară cu suitele lor, cu oamenii lor de încredere, care toți sunt bizantini prin naștere sau prin cultură.“ Se regăsește ceva din gastronomia bizantină pe mesele nobiliare din țările române ale secolului al XIV-lea? Câteva cuvinte despre arta culinară bizantină ar fi utile, pentru a încerca un răspuns la această întrebare. Din nefericire, există prea puține izvoare asupra acestui subiect și acestea sunt indirecte. Unele informații
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
salamuri, brânzeturi), apoi o supă de pasăre ori de vită, pilaf turcesc și, la urmă, dulcețuri și fructe. Iată un element de originalitate în raport cu Occidentul. Este greu de presupus că felurile de mâncare sofisticate, precum monokythron-ul, au existat pe mesele nobiliare ale Evului Mediu românesc sau, dacă au fost, au dispărut foarte repede, fără a lăsa vreo urmă. Există însă o altă influență bizantină: gustul pentru mirodeniile provenite din Orient. Acestea, atât de iubite de către bizantini și folosite ca monedă de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
privirea de la toată comoara aceea. Nu se știe niciodată... Doi ani după aceea a murit. Era într-o seară de august, liniștită și străvezie. Charlotte se întorcea de la bibliotecă, unde o însărcinaseră cu explorarea munților de cărți adunate de pe moșiile nobiliare distruse... Mama ei era așezată pe o băncuță lipită de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau închiși. Probabil că adormise și murise în somn. O adiere ușoară, venind din taiga, ridica paginile cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]