1,384 matches
-
Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub . Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz. Șematismul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de 45 de ani, ceea ce dă ca dată a înființării ei, anul 1755." "Școala avea 225 de elevi, 115 băieți și 110 fete." "În anul 1710, episcopul romano-catolic din Alba-Iulia, Ignatiu Winkler relatează că: Paul Zold a donat 2 fonduri nobiliare celor trei biserici din Teiuș, adică bisericii romano-catolice, bisericii românești și oratorului evanghelic." "În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială." Până în anul 1700 credincioșii români din
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”. Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul "J. Siebmacher’s" se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581 a fost înnobilat și Mihail Rácz. Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
succes Suceava, au fost obligați să se retragă după ce au fost învinși în bătălia de la Codrii Cosminului. Una din cauzele acestui eșec răsunător pare a fi fost nesupunerea șleahtei, întrucât la revenirea în țară, Ioan a confiscat sute de moșii nobiliare. În pofida acestor acțiuni, el a păstrat o popularitate deosebită până la sfârșitul vieții. Cum noul mare maestru al Cavalerilor Teutoni, Friedrich Wettin von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Vasile, însurat la 15 noiembrie 1826 în Rohozna cu Pulcheria de Calmuțchi (n. 3. noiembrie 1811, Rohozna - d. 22 august 1896, Castelul Berhomet), purtător al Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua, a obținut titlul de baron cu predicatul nobiliar "von Serecki" (Sireteanul) de la împăratul Franz Joseph al Austriei la 14 iulie 1855. Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac până în 1861. Cu înființarea Camerei Superioare a imperiului austriac, la 18 aprilie 1861, a fost numit mebru pe viață
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
sale colecții private de pictură veche, modernă și contemporană, considerată cea mai importantă a secolului al XX-lea și adunată de el și de tatăl său timp de peste șapte decenii. Născut în Olanda, baronul Thyssen-Bornemisza, a avut cetățenie elvețiană, titlu nobiliar maghiar, reședința legală în Monaco (pentru probleme fiscale) și alte case în Marea Britanie, în Paris și în Jamaica, în timp ce la bătrânețe a trăit în principal în Spania. A cincea și ultima sa soție, Carmen "Tita" Cervera, a contribuit în mod
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
Émile Zola a descris opera lăsată posterității de Puvis de Chavannes, ca fiind ""o artă făcută din rațiune, pasiune și voință"". s-a născut într-o suburbie a Lyon-ului în familia unui inginer minier descendent a unei vechi familii nobiliare din Burgundia. A purtat la naștere numele de Pierre-Cécile Puvis și mai târziu și-a adăugat particula "de Chavannes". De-a lungul vieții sale și-a renegat originea lyoneză și a preferat să se identifice ca făcând parte din familia
Pierre Puvis de Chavannes () [Corola-website/Science/336458_a_337787]
-
împotriva celor care au insistat că ea să fie înspre Canal Grande, care apare de fapt asimetrica. În secolul al XVIII-lea clădirea anterioară a trecut printr-o restructurare masivă, care a fost întreruptă însă cu transferul proprietății către familia nobiliara Emo. În 1827 întregul complex a fost achiziționat de bancherii din familia Treves, baroni de Bonfili: ei s-au preocupat de îmbogățirea interioarelor, fără a modifica fațadă neterminata. Fără a-i schimba într-adevăr aspectul, familia Treves a redecorat și
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
proprietatea mai multor familii în decursul istoriei sale. Construit la începutul secolului al XVI-lea de către familia Talenti, palatul a trecut în curând la familia de origine flamanda D'Anna, care l-a vândut la mijlocul secolului al XVII-lea familiei nobiliare venețiene Viaro. În secolul al XVIII-lea a trecut la familiile Foscarini și apoi Martinengo, în timp ce în secolul al XIX-lea a devenit proprietatea contelui Giovanni Conți, care după moartea sa a dispus să devină azil de bătrâni. În 1917
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
mai mare decât normă. Clădirea dispune de un etaj principal cu o deschidere monoforă centrală rotundă, o cornișa superioară și un singur balcon; părțile laterale conțin câte o pereche de ferestre monofore cu un singur balcon, intercalate de o stemă nobiliara în relief. Fațadă se încheie cu mezanin, cu ferestre pătrate care sunt poziționate deasupra fiecăreia dintre ferestrele de mai jos; etajul principal și mansarda de la mezanin sunt împărțite de o cornișa marcapiano. Partea din palat care a fost ulterior înglobata
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul al XIV-lea. Palatul a fost construit începând din 1556 de arhitectul
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
tradiției, biserica a fost construită în anul 639 de către Sfântul Magnus din Oderzo căruia i-a apărut Fecioara Maria într-o formă vagă, indicându-i acest loc pentru ridicarea unei biserici închinate ei. Construcția sa a fost finanțată de familia nobiliară Tribuno. Biserica a primit numele de "Purificazione della Beata Vergine", dar chiar și atunci i se spunea "Santa Maria Formosa" pentru că "forma vagă" a Fecioarei Maria i-a apărut Sfântului. Evident, acest lucru este o combinație de istorie și legendă
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
Ducele de York este un titlu nobiliar britanic. Începând cu secolul al XV-lea, de obicei a fost acordat celui de-al doilea fiu al unui monarh britanic. Actualul este Prințul Andrew, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Până acum, Prințul
Duce de York () [Corola-website/Science/331389_a_332718]
-
El este cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru al unei familii nobiliare, familia genoveze Cicala. Tatăl său, viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar în slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
comandant al Diviziei 9 Cavalerie, Diviziei 8 Cavalerie și Diviziei 115 Cavalerie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului de Cavalerie în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. provenea, ca și vărul său Egon von Schmettow din vechea familie nobiliară von Schmettow (von Schmettau) din fosta provincie germană Silezia. Părinții săi au fost contele Maximilian von Schmettow (1824-1886) și Adele Emilie Clothilde, născută Usedom (1840-1895). Ei au avut împreună cinci copii. Eberhard von Schmettow fost căsătorit cu "Agnes de Rundstedt
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
II a pe piept la dreapta, iar Marea Cruce pe o eșarfă de la umărul stâng la șoldul drept. Pentru decorarea cu acest ordin de clasa I-III a putut fi acordat din ziua de 10 aprilie 1832 un titlu de nobiliare ereditar, iar pentru negustori acel unui cetățean de onoare ereditar. În anul 1834, a fost plasat un capital special de 200.000 de ruble, cărui dobândă a fost folosită pentru întreținerea și educația fetelor de premiați cu clasele II sau
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Stârcea, mare spătar, tot un fiu, căsătorit cu Maria, poreclită Lupa, fiica lui Șerban Flondor și a Catrinei Bainschi, a fost numit Cracalia și a păstrat această poreclă drept nume de familie, devenind protopărintele familiei Cracalia. Pe baza brevetului de nobiliare austriac, a fost atestată legitimitatea înnobilării familiei, fiind de vechi boieri moldovenești. Drept urmare, în 1789, toți membrii familiei cu domiciliu stabil în Bucovina au fost numiți cavaleri austrieci: Frații Gheorghe, Teodor și Ștefan Stârcea, sora lor Ilinca precum verii lor
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
superior, ajutându-și soțul să obțină o catedră universitară, în timp ce prințul Maxențiu și Ada Razu au încheiat o căsătorie de conveniență, din care primul a făcut rost de bani pentru a răscumpăra moșia Plăesele, în timp ce „făinăreasa” a obținut un titlu nobiliar. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector. După ce a plasat-o pe fiica sa, Sia, ca infirmieră
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
prințul Maxențiu, fiul cântăreței de varieteu Zaza care dansa cu sânii goi pe scena teatrului Alcazar și care avea o mulțime de admiratori. El este recunoscut ca fiu de către un "„prinț bătrân și decavat, dar destul de autentic”" și moștenise titlul nobiliar, fără a se ști dacă era într-adevăr urmașul biologic al prințului. Autoarea sugerează subtil că degenerarea actualului prinț Maxențiu s-ar datora moștenirii unei boli venerice de la propria sa mamă. Atunci când apare pentru prima oară în acest roman, Lică
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
te descoperi nici cu un fir; în mai fă ce-ți place”). Deviza este o unitate frazeologică de tip parimie, ce se caracterizează prin fixitate totală. A apărut în Evul Mediu, în Europa Occidentală, fiind asociată cu blazonul unei familii nobiliare și putând fi legată semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
în Europa Occidentală, fiind asociată cu blazonul unei familii nobiliare și putând fi legată semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză nobiliară este "Forte scutum salus ducum" „Un scut puternic este siguranța căpeteniilor”, care face
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză nobiliară este "Forte scutum salus ducum" „Un scut puternic este siguranța căpeteniilor”, care face aluzie la numele deținătorului ei, un anume lord Fortescue. Cu timpul au primit blazon și deviză și orașe. De exemplu deviza Parisului este "Fluctuat nec mergitur" „Se
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
în acest sens în Débats și vă detestă cu sinceritate. Este un mod de revoltă. Bine. Trebuie să strângem rândurile...” Într-adevăr, răutatea unor contemporani a încercat să-i blocheze scriitorului drumul către succes, bătându-și joc de folosirea particulei nobiliare. Balzac făcuse greșeala să semneze "Șuanii" cu numele Honoré Balzac și a adăugat particula „de” doar în scrierile sale filosofice ce au avut parte de un mare răsunet. Hanul din acest text este adesea confundat, prin intermediul adaptărilor cinematografice, cu Hanul
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
1814 la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Julie se îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène, iar apoi un fiu pe nume Gustave. Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
sub codul LMI: . Localitatea Fizeșu Gherlii apare într-un document scris în 1230, care face referire la o diplomă mai veche a regelui Béla al III-lea. Fizeșu Gherlii făcea parte din comitatul medieval Dăbâca, fiind unul dintre satele familiei nobiliare Wass de Țaga. Prima menționare documentară a parohiei poate fi găsită în dijmele papale: în anul 1332, Toma, preot de "Fises", plătise 32 de denari, o sumă însemnată. Parohia aparținea arhidiaconatului de Dăbâca. În secolul XVI comunitatea din Fizeșu Gherlii
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]