4,526 matches
-
la porci! Tataie se uita mirat la mine. Scuturase glugile și cărase cocenii în grajd, nu avusese timp să vadă ce „meșteream prin grădină”, cum îi plăcea să spună. -Nu mi-ai spus, bre, matale să nu merg decât prin noroi?! i-am strigat și eu supărată. Mamaie m-a prins de gulerul paltonului și m-a ridicat pe prispă. -Să nu te pună Dumnezeu să te miști de aici până nu te curăț, că astăzi pleci la Maria! Stăteam bosumflată
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut, mă trăgea de mână: fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut, mă trăgea de mână: fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii.Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
satului de la jumătatea secolului trecut, este una foarte idilică, sau așa a rămas în memoria autoarei, deși izbucnise războiul din Coreea, deși abia se terminase al doilea război mondial, deși traversase o perioadă de secetă și foamete cumplită, deși era noroi pe ulițe din pricina căruia, flăcăii erau siliți să meargă pe catalige! E o lume veche care se înfățișează ochilor noștri, cu toate aspectele sale bune și rele. Vizita în primul oraș apropiat a autoarei constituie, fără doar și poate cea
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
Constelații diamantine”. Bătrâna doamnă, dată în mintea copiilor, din lipsă de păpuși, și-a făcut jucărie din revista „Constelații diamantine” și, are treabă, n-are treabă, îi scoate ochii, îi rupe un braț, îi spage capul și o tăvălește prin noroi, precum „cochon”-ul, dovleacul. Într-un cuvânt, pe înțelesul „tutulor”, încearcă s-o maltrateze „foarte bine!”, în așa fel, încât inteligența ei de mahala (a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică. ... Citește mai mult Ifigenia, celebra „personajă” a vechii antichități dedemult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Constelații diamantine”. Bătrâna doamnă, dată în mintea copiilor, din lipsă de păpuși, și-a făcut jucărie din revista „Constelații diamantine” și, are treabă, n-are treabă, îi scoate ochii, îi rupe un braț, îi spage capul și o tăvălește prin noroi, precum „cochon”-ul, dovleacul. Într-un cuvânt, pe înțelesul „tutulor”, încearcă s-o maltrateze „foarte bine!”, în așa fel, încât inteligența ei de mahala (a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică.... VI. UN IFI-GENIU TURBAT, de Janet Nică , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
un câine adormit Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele. O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și noroi. Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți, De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie, S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți Și doar ce le promitem zace în sicrie. Dar când în halta, vei coborî, pentru
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
el pe Sfintul ierarh Nicolae și pe Sfintul Casian Român. Cei doi sfinți s-au îmbrăcat în vesminte strălucitoare și au pornit la intilnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zărit un căruțaș a cărui căruță se înfundase în noroi. La vederea omului aflat în necaz, Sfintul Casian, în loc să dea o mână de ajutor, a plecat pentru a nu întârzia la întâlnirea cu Dumnezeu. În schimb, Sfintul Nicolae l-a ajutat pe țăran, și-a murdărit hainele și nu a
LEGENDELE LUI MOS NICOLAE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357399_a_358728]
-
când eu cioplitor cu dalta am stârnit deja furtuna. am trecut printr-un trecut netrăit, am fost un aventurier poetoman m-am întors din aventură rănit, ieșit dintr-o clinică mai uman. împins din caruselul de bâlci, am căzut în noroaie pe brânci, toate umbrele lumii după mine se țin și eu fug de destin cu tălpile goale de beduin, ascult deghizat violoncelul amurgului, mă doare doina din coaste și zborul murgului, mă dor încheieturile din apele timpului și clipele nesigure
AVENTURA UNUI POETOMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357788_a_359117]
-
din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și de la o poveste la alta, reuși să umple traista, înainte de a se însera. Flămândă și cu pașii îngreunați de noroiul care i se lipise de cizme, se întoarse acasă la bunicul, sigură că acesta va fi foarte mulțumit de ea. - Tiță, am făcut un lucicoș cum nici Ceușescu n-a mâncat! În casă mirosea îmbietor a varză și afumătură, iar
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
voi nărui în clipa Când voi crede-n neființă. Stinge-voi făclia vieții De se-nșiră dale-n drum Tot tarotul descifrării, Să rămână praf și scrum. Apa se răsfiră-n colb, Clipele devin bătrâne Și din uniunea lor Doar noroiul mai rămâne... Referință Bibliografică: Descătușare / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1543, Anul V, 23 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]
-
de artă religioasă feudală degradându-se pe zi ce trece și că nimeni nu lăcrimează...poate doar boierul Negulici, că „cei făcuți” au alte preocupări: să vadă cum poporului îi curg cât mai multe lacrimi, sărăcindu-l, stropindu-l cu noroi din mașinile lor luxoase, hălăduindu-se ca zmeii în palate de aur, argint și aramă - uitând de marele Alexandru Macedon, care a cerut să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
am urcat la fel, decis să ajung cât mai repede la mașină să-mi iau pe mine hainele uscate bine meritate : La ora 16 strâng tabăra, îi mulțumesc lui Traian și Valeriei și încep să cobor încet încet, îngrijorat de noroiul alunecos pe care cauciucurile mele merg că și pe gheață. Îmi iau la revedere de la bătrânii fumegatori și mă împac cu gândul că voi reveni cu forțe noi. Timișoara, 25.06.2012 Liviu Samoila
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
luat pe lângă mine peste cine dădusem. Toate mi le făcea ca la carte, erau vorbele sale, mie îmi place să fac lucrurile ca la carte dom' locotenent. Eram mereu scos ca din cutie, puteam să merg o zi întreagă prin noroi, în dimineața următoare cizmele îmi erau uscate și văcsuite ca oglinda, iar uniforma întinsă pe spătarul scaunului, călcată ca pentru paradă. Îmi place, locotenent Oprița, îmi zicea comandantul diviziei, generalul Dumitrache, de la nemții ăia pe la care te tot trimit ai
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
răutățile”. Nimeni din cei ce aleargă la ajutorul Preacuratei nu este rușinat pentru că, zice Fericitul Anastasie Sinaitul, din vameși a făcut apostoli iar pe desfrânate mai cinstite decât multe fecioare le face, luând pildă pe Maria Egipteanca, cea care din noroaie urât mirositoare a fost ridicată și prin mijlocirea sa a ajuns să strălucească în împărăția lui Hristos ca unul din luminători. Așa cum aflăm din Apocalipsă că Ioan a văzut o femeie îmbrăcată în soare, la fel și Sfântul Andrei a
ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357541_a_358870]
-
îl face în scrum!/ Eroii tăi se află-n gropi comune./ Sau îngropați la margine de drum./ Ce joc de-a darul, Doamne, ni se dete,/ Când jude-ajunge orișice gunoi,/ Creieri de geniu spulberă-n perete,/ Inimi divine, sângele în noroi./ Vreau libertate, vreau să tragem sorții, Cine-a trădat și cine n-o trăda,/ Vreau libertate chiar cu prețul morții și nicidecum exil în țara mea!»”. Fie-ți veșnică lumina, între poeții lumii și în sufletele românești, draga noastră Leonida
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în catalogul celor
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
flori, / Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Sensurile trăirii profunde se găsesc doar într-un mare destin. • Numai
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
este!) “La răscruce de lumi”, se unește cu praful stelelor “Mă unesc cumva cu praful călătorind în spațiu ca fulgerul răzleț”,”Ca și cum aș trece din vis în alte visuri”, în alte poeme are pesimismul, convingerea că viața nu este decât “noroi” și nimicnicie.” Constați că nimic nu ești, decât noroaie...un noroi”, este sfâșietor, ucigător de orice speranță că dincolo de moarte ar putea fi și Înviere. Același capăt de drum l-am întâlnit și în poemul “Balada unui cerșetor” unde își
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
stelelor “Mă unesc cumva cu praful călătorind în spațiu ca fulgerul răzleț”,”Ca și cum aș trece din vis în alte visuri”, în alte poeme are pesimismul, convingerea că viața nu este decât “noroi” și nimicnicie.” Constați că nimic nu ești, decât noroaie...un noroi”, este sfâșietor, ucigător de orice speranță că dincolo de moarte ar putea fi și Înviere. Același capăt de drum l-am întâlnit și în poemul “Balada unui cerșetor” unde își pune întrebările esențiale la care filosofii au tot căutat
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
unesc cumva cu praful călătorind în spațiu ca fulgerul răzleț”,”Ca și cum aș trece din vis în alte visuri”, în alte poeme are pesimismul, convingerea că viața nu este decât “noroi” și nimicnicie.” Constați că nimic nu ești, decât noroaie...un noroi”, este sfâșietor, ucigător de orice speranță că dincolo de moarte ar putea fi și Înviere. Același capăt de drum l-am întâlnit și în poemul “Balada unui cerșetor” unde își pune întrebările esențiale la care filosofii au tot căutat și încă
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
ce ți-a bătut la poartă; Greu ai deschis, se epuizaseră bateriile de la telecomandă. M-ai condus în casa ta înaltă, păzită de trei buldogi ținuți pe sârmă și de-un sistem sofisticat de alarmă. Ți-am lăsat urme de noroi peste tot: Pe parchet, pe covoare și pe gresia adusă cu mult efort din Spania. Mi-ai aruncat priviri piezișe, dar zâmbeam prefăcut. Mi-ai turnat un whisky. Atât. Și aveam o sete... Ți-am aruncat pe geam multe lucruri
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]
-
Când lași ca visurile să moară-n tine. Pentru o clipă, omule, ai putea să zbori, Dacă tu ai ști să învingi răul prin bine. Adăpostește-te la umbra falnicului adevăr Când cu minciuni te pârjolește viața ... Nu uita!În noroi crește cel mai frumos nufăr Culege-l prin ruga sfântă și roua de speranță! Dacă un ultim vis arde în tine mocnit, Amintește-ți că el se întreține prin iubire. Spală-ți regretele în marea de zenit ... Și lasă-ți
CERUL PLÂNGE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344596_a_345925]
-
noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac a treningului s-a îngreunat de apă, trăgându-mă la fundul canalului. Băteam cu greutate și mare spaimă din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în
CADE TOAMNA ÎN PAHARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358808_a_360137]