1,758 matches
-
De ce, o, Doamne, zorii noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca o plutire de vis... a unui „freamăt de gânduri pe drumul tăcerii...”, pentru că visul alinător rămâne singura posibilitate de a deturna realul. în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asupra altei persoane". "În amestecul fericire-frică, cel mai adesea expresia nu este o combinație, ci mai degrabă un comentariu sau o mască"210. Expresiile faciale în care tristețea se combină cu fericirea pot apărea ca urmare a trăirii unor experiențe nostalgice, dulci-amărui sau cand expresia fericirii este folosită drept mască... ceva de genul: Noroc! Nu-i chiar așa de rău; haide, să vedem un zâmbet.211. (c) familii în care sunt probleme ce nu pot fi rezolvate: o singură familie. Deși
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
pământ, fie acceptând să reconstituie marile proprietăți și exploatări, adesea sub conducerea fostului director al fostei cooperative, care, între timp, și-a însușit utilajele de producție, adaptându-se la exigențele pieței. Teama întreținută, orchestrată de aripa extremistă, antioccidentală, naționalistă și nostalgică a epocii Ceaușescu a fost instrumentată împotriva capitaliștilor străini. Până prin 1996, circulă o formulă, repetată la nesfârșit în mediile modeste care nu beneficiaseră de pe urma schimbării: străinii vin să ne fure țara! Circulau zvonuri sumbre, dovadă a persistenței propagandei comuniste: străinii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Ceaușescu, au acordat susținere parlamentară guvernului FDSN. Doi ani mai târziu însă, această colaborare parlamentară s-a dovedit insuficientă și au început să se vehiculeze știri despre o coaliție formalizată de guvernare între partidul lui Iliescu și cele trei partide nostalgice. Atunci, în numele CDR, Constantinescu i-a propus președintelui Iliescu o recompunere radicală a majorității parlamentare: CDR se angaja să susțină un nou guvern FDSN, cu singura condiție a renunțării la colaborarea cu partidele național-comuniste. Constant în ura sa față de partidele
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
s-a adresat prințul respectă protocolul. Erau cumnați, dar... I se păru că în Ștefan are în față un adolescent neajutorat care mai crede în dreptate și în alte prostii. Ștefan se ridică de la locul său, mai aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai călcat prin ele. Așa și acum. Am o mie de soluții și nu apelez la nici una. Stau. Mă gândesc. Sau gândesc. Mai zâmbesc, când îmi trec prin minte amintiri, ca astea pe care le-ai citit. Am o seară nostalgică, încă nu știu că am să o sfârșesc la Urgență. Nu știu nici ce o să-mi mai aduc aminte din acest moment încolo. Mă întreb acum doar dacă starea mea de peste câteva ore va fi determinat de ce îmi trece prin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei țintesc doar propria îmbogățire. Doar pe hârtie Guvernul își atribuie ca merit excepțional, Că ar fi redus inflația în mod real. Adevărul e că prețurile cresc mereu în prăvălie, Iar inflația scade artificial, doar pe hârtie. Inginerie lingvistică După ce nostalgicul comunism a dispărut, „Defuncta” exploatare-a renăscut. Și, pentru a nu se transforma-n coșmar, Cuvântul e scos din vocabular. Întoarcerea „fiilor strângători” De când românii au drept de liberi călători, Europa a fost invadată de hoți și cerșetori. Chiar dacă guvernanților
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie. Acestor două opoziții li se pot adăuga multe altele, însă ele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai era posibil, el l-a impersonal, așa cum odată Mateiu impersona un dandy de mult dispărut plimbîndu-se scorțos, în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui de carton și poleială, lumea ca frizerie. In prima jumătate a cărții ne mișcăm în gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trufie. Literatura română e o literatură europeană normală, cu autori hiperconștienți de arta lor, foarte tehnici, complecși și totuși ușor de înțeles și iubit. Nimic atât de exotic încît să nu mai poți înțelege; în schimb, cu ceva tulburător și nostalgic, care vine din limba română, această portugheză a Orientului... De ce marile cărți ale modernității românești nu sânt deloc cunoscute în lume? Explicația e lungă și plicticoasă. Ajunge, deocamdată, să spun că nu din motive de calitate, ci de prost management
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat intră în cameră, încă visătoare și crezând că este căutată de Radu, ridică receptorul. Fără nici o ezitare zise: -Tocmai vreau să plec
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ni s-a ivit ocazia de a Întîlni neașteptatul ninsoarea. Ninsoarea ne Învață ce Înseamnă așezarea. Poate că-n gară nu e nimeni, poate că trenurile nu mai opresc aici și gara e de mult dezafectată. Și doar un gînd nostalgic ne-a adus pe un peron pustiu ca să ne minunăm cum se așează fulgii pe o veche bancă de lemn. Poate că fulgii care se așează coboară din cerul nostalgiei unde s-au topit trenurile care n-au mai oprit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-o. Este mai mult decît evident că, În vremurile noastre, din moment ce aratul cu plugul este perimat, simbolismul său primăvăratec pare să se diminueze sensibil. Fapt confirmat și de mulțimea poemelor care au folosit sintagma plug ruginit, urmărind obținerea unor efecte nostalgice, dar calificînd totodată ieșirea plugului din uz. Oricum, În afara asocierii actuale cu sărăcia celor ce n-au alte mijloace pentru arat, plugul este astăzi deja o unealtă dezafectată, cel mult muzeală. Lucrul acesta dovedește și evoluția simbolurilor, pierderea unor sensuri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din cel grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după situație, al său. Spre exemplu, când Iorga, încercând să descrie poporul chinez într-un mod sintetic, definitoriu și expresiv, scrie: "Oameni mari și moi, tari (sublinierea lui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înșelătoria unui cioban). Pentru filosofii care au inventat arta și gustul, "copilăria istorică a umanității" își avea leagănul natural în Atica. Kant, ca și Nietzsche mai târziu, pleacă de la postulatul Greciei originare, pilon al demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întrebări Răspunsul la criză nu constă în denunțarea unor vinovați. Este vorba de revoluționarea cadrului de inteligibilitate, spune J. Attali. Atât timp cât analiza și acțiunea împotriva crizei sunt bazate, pentru dreapta, pe "necesitatea transpunerii principiilor liberalismului", și pentru stânga pe "orientarea nostalgică spre statul-providență", nu pot fi întreprinse acțiuni fezabile pentru depășirea crizei. Criza nu poate fi explicată doar prin opoziția între "clase sociale", deoarece mulți factori economici, sociali și politici au dus la întrepătrunderea categoriilor socioprofesionale. Criza nu poate fi explicată
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
655. 150 Idem, pp. 658-659. 151 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit, p. 659. 152 Vasile Fanache, Caragiale, Editura Dacia, ClujNapoca, 1984, p. 180. 153 Florin Manolescu extrăgea câteva astfel de exemple din corespondența lui Caragiale și din nostalgica evocare cu titlul Între două povețe (op. cit., pp. 255-256). 154 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 927. 155 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 331. 156 Paul Zarifopol, Introducere la Opere, I, Nuvele și schițe, Editura "Cultura Națională", București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desenate s-a "îndulcit" în anumite perioade ale ultimului secol (cu decada a opta marcându-se chiar un snobism intelectual al studiului dedicat ei), atenția acordată de către aceștia mediului în cauză rămâne în cel mai bun caz o atenție distrată, nostalgică, și multă vreme nici nu a existat un studiu riguros aplicat benzii desenate, acolo unde a intrat în atenția cercetătorilor constituind doar material ilustrativ al unor teorii mai largi privind comunicarea, grafica, literatura, semiotica.559 Scurt istoric al benzii desenate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și cele de la picioare ale fetelor care veniseră în sandale. Când am trecut pe lângă ele, făcîndu-mă, ca de obicei, că nu le remarc, am pătruns într-o sferă difuză de parfum greu, uleios, cu ceva josnic în el, dar și nostalgic, ciudat de dulce. M-am înfiorat tot. Unde mai simțisem acel parfum? De câteva ori, consecutiv, creierul meu a știut și-a uitat. Și brusc, când nu mai speram să conștientizez acea clipă unică din trecut, care niciodată nu avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în asfințitul etern. Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
băut o ultimă oară ceaiul de zahăr ars și ne-am apucat să ne facem bagajele. Le-am adunat pe toate în curte și, în grupuri, ne-am pus pe așteptat autobuzele. Toți erau bucuroși și în același timp ușor nostalgici, înseși bagajele lângă care stăteau îi schimbau, le dădeau o ciudată gravitate. Plutea peste toți lumina tristă a sfârșitului unei lumi. M-am apropiat de Savin, care acum o ținea de mână pe Clara, dar ei nu mă băgau în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în pădurea de mesteceni cum s-ar fi exprimat fratele Dianei, cel care cunoaște atât de bine împărțeala naturală a rosturilor firii și ar fi pus firesc înainte numele meu, Daniel a, când de fapt, Trece timpul, reia preoteasa propoziția nostalgică a trecerii nevăzute a timpului, sunteți mari acum, o, Doamne, ajută-mă să, eu în sufletul și prin trupul meu copleșit de aducerea aminte a Dianei, cea care ar trebui firesc să stea ca subiect în propoziția băiatului părintelui, Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]