2,642 matches
-
recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personaje; - ilustrarea a patru elemente de structură și de limbaj ale comediei studiate, semnifi cative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, relații temporale și spațiale, modalități de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema comediei studiate în evoluția relației dintre cele două personaje. - Varianta 8 (Bacalaureat 2013, sesiunea august) Profilul umanist; Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personaje; - ilustrarea a patru elemente de structură și de limbaj ale textului dramatic studiat semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, relații temporale și spațiale, modalități de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje. Sugestii de rezolvare - Varianta 1 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu adevărat, este doar veridicitatea lui literară.“ (E. Simion) Pe de altă parte, există scriitori care, optând pentru o literatură a autenticității, își fundamentează opere majore pe jurnale intime, iar în aceste cazuri citirea romanului este rareori dublată de citirea notațiilor din jurnalulsursă. Astfel, Romanul adolescentului miop sau Maitreyi de Mircea Eliade ori Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război presupun un pact de lectură ce aduce în primplan formula jurnalului și categoria autorului. Tot astfel, proza și poezia postmoderniste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși. Construcția subiectului este foarte modernă, ilustrând „dramaturgia fără evenimente“. Aventura de cunoaștere a eroului începe odată cu depășirea situației inițiale (tabloul I), definită prin repere temporale și spațiale ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
liber tatea interioară. „Iona sunt eu“, Iona ești tu, suntem noi toți. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că identitatea scenică a personajului este construită prin mijloace de caracterizare specifice teatrului modern: nominalizare simbolică (profetul Iona din mitul biblic), autocaracterizare, notațiile dramaturgului, raportare la ceilalți (soția și copiii, cei doi pescari figuranți), la propria viață (memoria afectivă), la limitele existențiale, la ideea de libertate etc. Cel mai important mijloc de caracterizare rămâne însă discursul scenic, fiindcă eroul sorescian ființează mai ales
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romanului, ca și în deschiderea capitolelor III, V, VII etc. Cele cincisprezece capitole, fără titlu, se succed cronologic, alcătuind „o monografie a turburării“ (I. Lotreanu). Însemnările din jurnal sunt parafrazate ori citate secvențial, sunt comentate, adnotate, dezvoltate sau infirmate în notații din registrul eseului, al reportajului, al corespondenței, al reflecției și amintirii, al descrierii sau al narațiunii. Sub raportul structurii, formula jurnalului comentat determină configurarea a două planuri: unul al prezentului trăirii (timp al narațiunii consemnat în jurnal, în simultaneitate cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
englez venit să lucreze în India, și Maitreyi, fiica lui Narendra Sen, personalitate locală și șef al lui Allan - se situează încă de la început în centrul narațiunii. Prima imagine a Maitreyei, privită cu indiferență de tânărul european, e închisă în notații lapidare de jurnal. Treptat însă, impresia inițială se destramă, înlocuită de curiozitate (Căci nu înțelegeam ce taină ascunde făptura asta), de uimire, de fascinație, de tulburare. După ce se vindecă de malaria contractată pe șantierul de la Tamluk, Allan este invitat să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși, își pune întrebări șiși răspunde, se comportă, tot timpul, ca și când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge“, după cerințele vieții sale interioare și trebuințele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale, își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Identitatea scenică a personajului este conferită prin mijloace de caracterizare specifice teatrului modern: nominalizare simbolică (profetul Iona din mitul biblic), autoca rac terizare, notațiile dramaturgului, raportare la ceilalți (soția și copiii, cei doi pescari figuranți), la propria viață (memoria afectivă), la limitele existențiale, la ideea de libertate etc. Cel mai important mijloc de caracterizare rămâne însă discursul scenic, fiindcă eroul sorescian ființează mai ales
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În întregime, opera profesorului Parhon derivă din fapte de observație și din experiment. Această școală a fost, în esența ei, un laborator care a introdus la Socola experimentul științific. * Despre condițiile de lucru ale acestui laborator, ale acestui institut, găsim notații făcute de câțiva din cei mai apropiați dintre elevii marelui profesor. Astfel, într-un articol publicat într-o colecție intitulată "Sărbătorirea Academicianului Prof. C. I. Parhon la împlinirea vârstei de 75 ani" (București, Editura Academiei, p. 17-18), fostul său elev
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
142. Raportând apariția tulburărilor de involuție la substratul psihic preexistent, de diferențiază de către C. I. Parhon, în 1955, corelația dintre aceste tulburări și tipul de sistem nervos slab și dezechilibrat. O serie de alte lucrări prezintă cazuri psihiatrice totdeauna cu notații marginale foarte interesante (cazuistică). În epoca 1900-1930, această cazuistică constituia tezaurul care a alcătuit, în timp, fondul de dezvoltare al psihiatriei în România. În mai multe publicații, C. I. Parhon a analizat morbiditatea psihiatrică din România, fiind primul specialist în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138 GÂNDITORUL SINGURATIC de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cuvinte, că nu se poate spune nimic filozofic. „Forma logică“, comună realității și limbajului, „se arată“ în limbaj, dar despre ea nu se poate spune nimic. În limbaj nu poate fi descrisă „esența limbajului“, care este și „esența lumii“. Prin notația conceptuală propusă în Tractatus devine clar că acele propoziții care spun că ceva este obiect, proprietate, număr, nume sau propoziție, adică propozițiile în care intervin concepte formale, sunt nonsensuri. Autorul se exprimă clar și categoric în această privință. 4.12
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prima dată, ea a dat naștere unor obsesii care par acum învechite. Ceva poate juca un rol predominant în limbajul nostru și apoi să fie dintr-odată îndepărtat din știință; de exemplu, cuvântul «Pământ» și-a pierdut însemnătatea în noua notație copernicană. În timp ce vechea notație a conferit Pământului o poziție unică, noua notație a pus o mulțime de planete pe același plan. Orice obsesie care ia naștere din poziția unică a ceva în limbajul nostru încetează de îndată ce apare un alt limbaj
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dat naștere unor obsesii care par acum învechite. Ceva poate juca un rol predominant în limbajul nostru și apoi să fie dintr-odată îndepărtat din știință; de exemplu, cuvântul «Pământ» și-a pierdut însemnătatea în noua notație copernicană. În timp ce vechea notație a conferit Pământului o poziție unică, noua notație a pus o mulțime de planete pe același plan. Orice obsesie care ia naștere din poziția unică a ceva în limbajul nostru încetează de îndată ce apare un alt limbaj, care pune acel lucru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ceva poate juca un rol predominant în limbajul nostru și apoi să fie dintr-odată îndepărtat din știință; de exemplu, cuvântul «Pământ» și-a pierdut însemnătatea în noua notație copernicană. În timp ce vechea notație a conferit Pământului o poziție unică, noua notație a pus o mulțime de planete pe același plan. Orice obsesie care ia naștere din poziția unică a ceva în limbajul nostru încetează de îndată ce apare un alt limbaj, care pune acel lucru pe același plan cu altele. Când exista doar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
traducere de N. Bagdasar și L. Moisiuc, Editura IRI, București, 1998, p. 22. 3 La noi, Constantin Noica, poate urmându-i pe alții, poate dintr-o impresie proprie, a ilustrat bine această percepție. În Jurnal de idei, întâlnim mai multe notații ca acestea: „Omul modern se scutește de probleme. Că există un sens metafizic al contradicțieiă? Dar modernul nu vrea să vadă decât un sens logic. Că e o problemă a principiului prim sau a divinului? Că sufletul e totuși o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită, totdeauna calmă, era în fond un moralist reținut, un veghetor perspicace la care lumea-spectacol însemna Timp, Viziune, Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și montaj. Linia frazeologică intenționat naivă, repetarea serială a ideii-nucleu, discursul în genere toate țin de o regie a oralității. Nu o dată, discursul liric sorescian e mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și alții, vreo treizeci în totul. Craiova văzută din car e "cel mai frumos oraș din lume..." De cu totul altă factură, cele șaptezeci și cinci de confesiuni soresciene din Puntea (subtitlu: Ultimele) apăreau postum în primăvara 1997; pagini excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
credea "în ceea ce au crezut păstorul din Miorița și Manole, Dosoftei și Eminescu, Coșbuc și cronicarii" își redesenează profilul pe măsură ce contemplă mări imaginare și se lovește de "valurile vremii". La un an după întâia plachetă, în Viața deocamdată prioritatea revine notațiilor grave pe fundal elegiac autumnal, când pământul trudit "atârnă de păsări", când "copacul uscat nu mai speră", când zburătoarele cântă "în limba lor minoră". Relicve dintr-o copilărie uimită amintesc de bivolițe, de lupi în păduri transilvane; brazii munților, doborâți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu mirajul absolutului tentație vădit demiurgică. Cele câteva notații repezi, capitale însă, dintr-un microeseu al poetului (Navigatorul sau Balada literaturii) nu sugerează căi de acces; configurează însă un credo: "Oricum, nu ideile fac literatura. Ele fac, eventual, filozofia. Dar nici cuvintele. Acestea fac dicționarele. Literatura o fac autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca la Pillat, la materializarea amintirilor: "Scot apă, / Mă uit în fântână / Ca în istorie / Strig și mi se răspunde, / Vântul suflă curat / Dinspre munți, / Te poți vedea în el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a și compus melodii), slăvind spre neuitare arborele, pasărea, trandafirul, punând în cuvânt o mare gingășie emoțională. Puternic împlântat în originarul românesc, întreținând contacte de adâncime cu mitologia și istoria, rostirea lui liniară, de tradiție clasică, se bazează consecvent pe notații plasticizante, naturiste: "Lin ca stelele pe munte, / Îmi curge liniștea pe chip" (Mai sunt); Îmi curge pe mâini tăcerea" (Trandafirul din vază); "O stea de sus / M-a sărutat pe gură" (Inscripție pe o vioară) A păstra sistematic prospețimea senzorială
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]