2,656 matches
-
anumită formă trupească, lumea păgână considera că așa ceva nu se poate întâmpla. De-a lungul celor o mie de ani de păgânism până la Isus, autori precum Homer, Platon și Plinius negau în același fel posibilitatea învierii trupești. Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii, după cum se poate vedea în unele scrieri târzii ale Vechiului Testament, în special într-un pasaj precum Dan 12. Acest text vorbește despre drepții sau martirii care așteaptă timpul când mulți care dorm în țărâna pământului se vor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
români de pe ambele maluri ale Prutului, preocupați de înțelegerea corectă a evenimentelor, de a urmări momentele de referință din stabilirea, menținerea și încălcarea hotarului de răsărit al statalității românești. Sigur, culegerea poate fi completată cu alte documente de acest fel; nutrim speranța că, urmărind numai un anumit aspect, extrăgând fragmente din unele documente, nu am adus atingere imaginii de ansamblu, nici documentului propriu-zis, nici momentului la care se referă. Am considerat necesar să prezentăm, în sinteză, etape și momente semnificative dintr-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
avut interesul să inducă Rada centrală și guvernul ucrainean în eroare. Guvernul român a fost fericit de a fi putut manifesta prin mijlocirea d-lui Ministru al Afacerilor Străine, d-lui Galip, care se prezentă în numele guvernului Ucrainei, dorința ce nutrește de a întreține raporturile cele mai amicale cu noul stat vecin, în sentimentul ce avea că noua Republică democrată renunțase la sistemul fostului Imperiu Rus de a nesocoti drepturile celorlalte națiuni de îndată ce nu erau conforme cu interesele sale sau cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie, superbă și inaccesibilă, pe care o nutrea necontenit, ca s-o ridice cât mai sus, în plin ireal. Îmi scria: "Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când, ca și oricare altul, trăia și ea un permanent bovarism, nutrindu-se cu idei maxime și adevăruri cu majusculă. Jenia mi-a destăinuit astfel întregul ei dezgust de lume, de societate, de familie și de dragoste, de nesfârșitele ei suferințe, până ce și-a regăsit libertatea, renunțând la totul. Numai despărțirea de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm ca să-i conducem, nutream convingerea că asistăm la un moment solemn, total deosebit de cele ordinare, astfel că starea cea mai obișnuită era uitarea de sine. În acele clipe mi-a trecut prin minte să merg să fac diligențe speciale spre a fi mobilizat, deși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care, acum, un locotenent vorbește În fața efectivului militar, cu o jumătate de voce. Ne anunță sec că a sosit, e În unitate. Ajunge atît. Știam că trebuie să vină, vestea asta ne-a scos din minți În ultima săptămînă. Dar nutream speranțe, poate că totuși nu e atît de irevocabil, poate că uită de noi, aici sus, pe munte, cu cerul În cap, niște amărîți care un an și patru luni trăiesc și așa destul de multă mizerie. Poate că se Îmbolnăvește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vitejie la fel de comună ca frica, ca perspectiva Înfometării și ca minciuna oficială. Competiția, virtuțile meritocrației și ale concurenței naturale sînt deturnate spre acest teritoriu mai sigur al mitei. Toată povestea funcționează ca o compensație psihologică: atîta vreme cît fenomenul există, nutrești speranțe că Îți poți aranja un destin mai prielnic, că poți obține beneficii Într-un sistem care nu se grăbește să-ți ofere ceva, cu atît mai puțin beneficii. Îți poți aranja, dacă ai cu ce. Totul se reconfigurează În virtutea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mașina se scufundase puternic în mâl. Apele brune ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea de a conduce mașina peste muchea canalului, deși visase adeseori la o moarte prin înecare, a lui sau a altcuiva. Îl urmăreau asemenea fantezii, sau poate că era un vis, de a îneca pe cineva, de pildă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
construite în secolul al XVIII-lea, nu a mai rămas decât sala pompelor, azi deconectată de izvor și folosită pentru întruniri și concerte - denumită Sala Ennistone. Izvorul în sine a fost victima unor periodice accese de puritanism, și ennistonienii au nutrit și nutresc încă sentimente ciudat de amestecate în legătură cu principala caracteristică faimoasă a municipiului lor. Înainte de primul război mondial, un ministru metodist a reușit chiar să închidă, pentru o scurtă perioadă, stabilimentul, sub acuzația, nicicând dovedită, că ar fi devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secolul al XVIII-lea, nu a mai rămas decât sala pompelor, azi deconectată de izvor și folosită pentru întruniri și concerte - denumită Sala Ennistone. Izvorul în sine a fost victima unor periodice accese de puritanism, și ennistonienii au nutrit și nutresc încă sentimente ciudat de amestecate în legătură cu principala caracteristică faimoasă a municipiului lor. Înainte de primul război mondial, un ministru metodist a reușit chiar să închidă, pentru o scurtă perioadă, stabilimentul, sub acuzația, nicicând dovedită, că ar fi devenit un lăcaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hristos, semn urmat imediat de o acțiune violentă, (în cazul menționat a fost vorba de o crimă, absolut independentă însă de halucinațiile bietului nenorocit), care prevestea o epocă de tulburări. Interesant a fost că, deși nu exista nici o dovadă, toată lumea nutrea certitudinea că George a împins deliberat mașina în canal, deși în privința faptului dacă a intenționat sau nu să-și ucidă soția părerile erau divergente. Cetățenii serioși și puritani, care nu acordau atenție unor asemenea speculații iresponsabile, se mulțumeau să declare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și-a îndrăgit fiul vitreg în dauna propriilor ei fii, făcându-i pe aceștia să-l urască. O altă variantă pretinde că, deși Alex îl adora pe Tom, dragostea față de acesta nu a întrecut niciodată atașamentul pătimaș pe care-l nutrea pentru primul născut, George, și că, deși s-ar fi putut ca George să-l urască pe Tom, Brian îl ocrotea pe acesta din urmă cu o grijă părintească. Între timp, George și Brian s-au grăbit să se însoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se considere o femeie înțeleaptă, care presta un important serviciu public. Clienții ei de la început fuseseră niște bădărani. Pe urmă, tinerii cu mașini rapide începuseră s-o ducă pe la moteluri. Mai târziu, acestora li se adăugaseră oameni cu profesii. Nutrea ea un vis, anume să întâlnească un celibatar bogat, între două vârste, tânjind după o femeie care „să-l înțeleagă“. Acesta avea s-o transplanteze subit într-o viață conjugală sigură și prețuită. Un timp, a ținut în permanență o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a comunica. Și învățând-o ce înseamnă ironia, George putea pretinde pe drept cuvânt că-i „deșteptase inteligența“. O bucată de vreme, cu toate că vizitele lui erau sporadice și capricioase, ușurința și calmul relațiilor dintre ei o făcură pe Diane să nutrească visul unei „vieți adevărate“ alături de George. Poate că timpul avea să transforme legătura dintre ei, s-o reabiliteze și, prin aceasta, avea să-l reabiliteze și pe el. Dacă ar fi fost o femeie mai vicleană, și dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dimineață mamele se aflau singure în Camera Pruncilor. Bărbații complet îmbrăcați păreau întotdeauna deplasați în acea sală și se simțeau cam stingheri. Majoritatea dintre femeile aflate în apă știau cine e George, dar chiar și cele care în mod obișnuit nutreau o simpatie indulgentă pentru el, îi resimțiră acum prezența ca un afront. O subterană solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prealabil lui William Eastcote (Rose Eastcote murise de curând), dar Bill Șopârla tocmai plecase la o conferință a „Prietenilor“ la Geneva. Singura persoană în care Rozanov mai putea avea încredere, în legătură cu chestiunea care-l frământa, era Ruby Doyle. John Robert nutrea nu chiar o afecțiune, dar un fel de respect pentru Ruby, care-și avea originea în vremea idilei lui cu Linda Brent, când Ruby, pe atunci tânără, dar arătând aproape la fel ca și acum, îi ajutase cu atâta discreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea neliniștită și nefericită. Totuși, era capabilă să-și câștige existența și începuse să fie - ceea ce niciodată în copilărie nu crezuse că va deveni - un om ca toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu Diane. Ruby nutrea pentru ea o afecțiune schimbăcioasă, devenind uneori brusc posesivă, gata să detecteze orice rezistență. Diane îi purta pică (cel puțin așa gândea Pearl), ba era chiar invidioasă pe o anume independență lipsită de responsabilități pe care i-o atribuia fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interesant. — Sunteți irlandez, domnule Taylor? — Da. — Ah, știu. Suferințele Irlandei! Probabil că ne urâți pentru că vă ocupăm țara! Emma îi zâmbi suav. — Ăsta-i Tom McCaffrey? întrebă Pearl. — Da. — Ce mult a crescut! — Era mai drăguț înainte, spuse Diane, care nutrea sentimente ciudate față de Tom. — Cum merg lucrurile la Belmont? o întrebă Pearl pe Ruby. — Prost. — De ce? — Din cauza vulpii. Vulpea poartă vina. Asta era o superstiție veche, țigănească. Nu fi proastă, spuse Diane. — E de rău, ai să vezi. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert. Nu prea vedea el în ce fel ar putea Rozanov să-i facă vreun rău dar, oricum, prefera să nu riște. Niciodată până atunci nu fusese obiectivul urii cuiva, și se simțea cutremurat. Nu se îndoia că John Robert nutrea față de el o rea-voință agresivă. Așadar, întreaga zi de miercuri și cea mai mare parte din ziua de joi nu ieși din casă, iar când se întuneca, trăgea cu grijă draperiile grele, căptușite, și nu aprindea decât o singură lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o să-mi vină să urlu.“ Era stăpânit de nevoia de a se duce să cumpere un ziar, pentru a afla dacă Diane fusese omorâtă, dar își înfrână impulsul și transferă și acest gând în sfera sinistrelor viziuni. Își petrecu ziua nutrindu-se cu ectoplasmă. PRIVATE Pe înserate, în timp ce traversa Victoria Park, Tom, într-o stare cumplită de agitație, îmbrăcat cu fulgarinul lui și ținând în mână o umbrelă a lui Greg, se gândi la Alex, la faptul că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
producând totodată scrisoarea sinucigașului, s-ar fi ridicat, de bună seamă, o serie întreagă de foarte interesante probleme medicale, legale și chiar filozofice. Genul de probleme care i-ar fi stârnit interesul lui John Robert. Poate că acesta ar fi nutrit chiar un soi de ironică apreciere față de intervenția, din nou ratată, a lui George în ultima secundă a vieții lui. Aceasta, cel puțin, i-ar fi reținut atenția. Și legea, ce vină i-ar fi atribuit lui George? Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Îmi vine greu, pentru că, așa cum v-am arătat, nu am avut încă ocazia de a discuta direct cu el, deși cu Stella am stat mult de vorbă. Și ea e nedumerită de soțul ei și s-ar putea să nutrească încă în legătură cu el unele concepții greșite, de mult incubate. Una din trăsăturile specifice ale căsniciilor, chiar ale celor fericite, este aceea că doi oameni care conviețuiesc de vreme îndelungată pot avea păreri false unul despre celălalt. Nu-i neapărat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici eu nu cred, că între cei doi ar fi fost altă relație decât o tandră prietenie. Diane nu făcuse niciodată un secret printre cei cu care stătea de vorbă (și care, la rândul lor, povesteau altora) din faptul că nutrea o afecțiune specială pentru preot, pe care-l prețuia atât de mult pentru că „nu era la fel cu ceilalți bărbați“. Ideea de a părăsi nu numai Ennistone ci și Anglia se înșurubase în mintea Dianei. Era înnebunită de gelozie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
penitentul iertat crește în dragoste creștină, fiind capabil de mai mult efort și interes în practicarea acestei atitudini caritative față de cel de lângă el. El descoperă o nouă calitate a aproapelui, de „purtător de esență divină”, adică de Dumnezeu, față de care nutrește datoria de a-l iubi; c) experiența iubirii după modelul lui Cristos. Penitentul, primind iertarea sacramentală, va descoperi fascinația extraordinară pe care o prezintă divinitatea. Acest lucru îl determină să dorească să își conformeze viața după criteriile indicate de însuși
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]