1,437 matches
-
proiecte cu privire la pictura cu tematică istorică și în acest sens a lucrat o serie de desene în care a reprezentat pe Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Sinan Pașa, Doamna Despina (aflat la colecția de stampe a Academiei Române), precum și pictura intitulată "Oștean din timpul lui Ștefan cel Mare". Această ultimă lucrare este lucrată neglijent și pare a fi un tablou executat de un începător. Această compoziție a fost inspirată din nuvela "Alexandru Lăpușneanul" a lui Constantin Negruzzi și ea este cea mai
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ce va urma. Realizarea de mari proporții pare a fi mai grăitoare și expresivă, comparând-o cu prologul și epilogul soartei lui Moțoc. Personajele sunt dispuse după două mari triunghiuri, din care unul este alcătuit din talazul poporului și al oștenilor dispus în planul al doilea. Oamenii se înghesuiesc de-a lungul peretului palatului domnesc și au mâinile ridicate gata să-l înhațe pe vornic. Chipurile oamenilor din norodul adunat nu au fost terminate, astfel că imaginea creată prezintă mai mult
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pictura cu tematică istorică este înrudită de cea mitologică, aspectul recuzitei folosite nu a diferit prea mult între o pictură ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" și una ca "Făt Frumos în luptă cu smeul". Ambele imagini au la bază un oștean medieval, care se situează ca postură între voievodul și împăratul descris în basmele populare românești. Diferențele dintre o jupâneasă și o Ileană Cosânzeană nu a prezentat deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Artistul a fost nu numai un neintrecut grafician și pictor. El a urmărit și potrivirea dintre ansamblul unei lucrări și rama ei. Câteva dintre operele lui poartă și astăzi rame concepute și create de el, așa sunt tablourile "Domnița Ruxandra, Oștean din vremea lui Ștefan cel Mare, La sârbi" și "Moartea lui Lumânărică". Debutul lui Apcar Baltazar în critica de artă a coincis cu începutul unei noi faze în dezvoltarea artei, în emanciparea gustului și nu în ultimul rând în conștiința
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
considerabilă a zidurilor cetății. Au fost construite ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri. Curtea interioară a fost împărțită în curtea voievodală și curtea oștenilor. Au fost construite și barăci pentru oșteni, scoase la iveală de săpăturile arheologice din secolul trecut. Fortăreața, consolidată de Ștefan în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri. Curtea interioară a fost împărțită în curtea voievodală și curtea oștenilor. Au fost construite și barăci pentru oșteni, scoase la iveală de săpăturile arheologice din secolul trecut. Fortăreața, consolidată de Ștefan în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
amesteca în treburile Imperiului Roman! Pentru instalarea sa pe tron, Alexios le-a promis cruciaților să le plătească suma colosală de 200 000 de mărci, să le întrețină timp de un an flota, să le pună la dispoziție zece mii de oșteni pentru campania în Orient și să formeze, pe cheltuiala proprie, o garnizoană de 500 de ostași, în unul dintre orașele Palestinei. Luciul aurului a eclipsat strălucirea crucii: în primăvara anului 1203, flota catolică, în loc să pornească, de la debarcaderele orașului distrus Zadar
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
final asupra Constantinopolului de către participanții Cruciadei a patra. Era membru al familiei imperiale Ducas. După detronarea celor doi Anghelos, în jurul tronului, rămas vacant, s-au încins spiritele. La 28 ianuarie, o parte din locuitorii Constantinopolului l-au proclamat împărat pe oșteanul de viță nobilă Nikolae Kanabos. Nobilimea nu l-a recunoscut ca suveran și, a doua zi, a propus un contracandidat-pe protovestiarul Alexios Ducas, supranumit Murtzuphlos, încruntatul, datorită sprâncenelor sale dese, îmbinate. Alexios i-a oferit lui Kanabos titlul de proedru
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
trece împreună cu Alexie Comnenul de partea lui. Își păstrează o vreme o poziție bună la curtea noului împărat, iar în primăvara lui 1079 e trimis, împotriva turcilor sedjiucizi. Constantin provoacă însă o rebeliune, e proclamat împărat de o parte de oșteni. Revolta eșuează, iar el e călugărit și exilat într o insulă. Revine la curte în vremea lui Alexios I Comnen, dar moare curând (18 octombrie 1082) într o ciocnire cu normanzii, la Dyrrachium.
Constantin I Ducas () [Corola-website/Science/315011_a_316340]
-
și astfel a dispărut și gara din Tereblecea. Gările de cale ferată Adâncata și Vadul-Siretului se află cam la aceeași depărtare de satul nostru Stănești Deși o legendă spune că satul l-ar fi ctitorit și lărgit prin lăzuiri viteji oșteni ai lui Ștefan cel Mare după înfrângerea polonilor în bătălia de la Codrii Cosminului (26 noiembrie 1497), prima lui atestare documentară datează abia din 1602. Conform legendei, el a putut să apară pe la 1500, însă din lipsă de documente acest fapt
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
o politică de expansiune teritorială. În 807 forțele bulgare au învins armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum a asediat și a forțat capitularea cetății Serdica (Sofia). După asediu a omorât garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-a lungul frontierei pentru a o proteja. Nicefor I
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol". În zori, la 26 iulie, bizantinii au fost împresurați în trecătoarea Vărbica. Nicefor a fost ucis în luptă, împreună cu un număr mare de oșteni. Garda imperiala i-a dus fiul, Staurakios, în siguranță, departe de luptă, după ce Staurakios a fost rănit de o lovitură în gât care l-a paralizat. Potrivit tradiției, Krum a disups ca țeasta împăratului Nicefor să fie preparată, încrustată cu
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
scape. Furios, Krum a devastat împrejurimile Constantinopolului, a cucerit Adrianopolul și a strămutat locuitorii cetății (inclusiv părinții viitorului împărat Vasile I) dincolo de Dunăre. În ciuda apropierii iernii, Krum a profitat de starea favorabilă a vremii pentru a trimite 30.000 de oșteni în Tracia, unde aceștia au cucerit Arkadioupolis (Lüleburgaz) și au dus circa 50.000 de captivi în ținuturile bulgărești de-a lungul Dunării. Prada din Tracia a fost folosită pentru îmbogățire, iar unii prizonieri bizantini, fiind meseriași, au fost folosiți
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
frumoasa Norma, a cărei față inspiră blândețe și putere. Norma rostește decizia zeilor: „Poporul trebuie să mențină pacea. În templu rămâne Adalgisa. Sufletul ei este răvășit de durere și neliniște. Ea roagă zeii să o ferească de dragostea interzisă pentru oșteanul roman, în fața căreia nu poate rezista. Rugându-se, Adalgisa este surprinsă de către Pollione, care o convinge să plece cu el la Roma. Între timp Norma, ca o felină încolțită, doborâtă de răceala lui Pollione, nu-și găsăște locul. Norma înțelege
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
lui Pollione, iar copiilor - tatăl. Hotărâtă, Adalgisa se îndreaptă spre Pollione, decisă să-i trezească sentimentele datoriei și rușinii. Între timp Norma, mai având speranță, refuză să binecuvânteze în numele zeilor complotul galilor împotriva lui Pollione. Despre aceasta, Orovez le comunică oștenilor, îndemnându-i pentru un timp să nu-și manifeste setea de răzbunare. Evenimentele evoluează spre deznodământul tragic. Norma așteaptă în templu întoarcerea Adalgisei. Pentru autoritara și atotputernica Norma este umilitor chiar și gândul de a se adresa trădătorului Pollione. Totuși
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
fi zadarnică. Pollione e de neînduplecat. Mai mult decât atât, el jură s-o răpească pe Adalgisa din templul sacru. Această veste rănește amorul propriu al Normei. Mânia îi reântoarce forțele, demnitatea și mândria. Profeta, gata de răzbunare, își cheamă oștenii. Norma îi îndeamnă la luptă împotriva Romei. Oștenii întâmpină decizia multașteptată cu aclamații. Dar iată că se aude o veste nedorită - sfântul templu este pângărit. Având intenția de a o răpi pe Adalgisa, acolo pătrunde Pollione. Conform legii druizilor, Pollione
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
decât atât, el jură s-o răpească pe Adalgisa din templul sacru. Această veste rănește amorul propriu al Normei. Mânia îi reântoarce forțele, demnitatea și mândria. Profeta, gata de răzbunare, își cheamă oștenii. Norma îi îndeamnă la luptă împotriva Romei. Oștenii întâmpină decizia multașteptată cu aclamații. Dar iată că se aude o veste nedorită - sfântul templu este pângărit. Având intenția de a o răpi pe Adalgisa, acolo pătrunde Pollione. Conform legii druizilor, Pollione va fi condamnat la moarte. Prizonierul va fi
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
lui Polybius, armata romană era o miliție temporară, iar în "census" erau înregistrați cetățenii suficient de înstăriți pentru a putea fi recrutați. Soldații nu erau obligați să lupte mai mult de 16 campanii, timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță a legiunii era infanteria, care era formată din trei șiruri. În primul șir erau "hastati", oșteni mai tineri; al doilea șir era format din "principes", bărbați în vârstă de între 20 și 40 de ani. Al treilea șir era format din "triarii", cei mai bătrâni și mai experimentați. Fiecare șir era împărțit în zece "manipule". Astfel
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
i-a pedepsit pe conducătorii rebeliunii, regele Matia a decis represalii și împotriva lui Ștefan, ca inițiator al acesteia. În noiembrie 1467 a plecat de la Brașov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oșteni. Ștefan a reușit să pună pe picioare doar o armată de 12.000 de oșteni, așa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. Estimarea de 40.000 de oșteni provine
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
ca inițiator al acesteia. În noiembrie 1467 a plecat de la Brașov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oșteni. Ștefan a reușit să pună pe picioare doar o armată de 12.000 de oșteni, așa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. Estimarea de 40.000 de oșteni provine din letopisețul oficial al Moldovei. Este probabil ca cifra să fie exagerată. Rămâne certă superioritatea
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
de oșteni. Ștefan a reușit să pună pe picioare doar o armată de 12.000 de oșteni, așa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. Estimarea de 40.000 de oșteni provine din letopisețul oficial al Moldovei. Este probabil ca cifra să fie exagerată. Rămâne certă superioritatea numerică a armatei ungare, estimată de cercetătorii moderni între 15.000-20.000 de soldați. Ștefan a adoptat o strategie defensivă permițând ungurilor să înainteze
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
și datorită flotei importante, Atena învinge răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o parte din teritoriu pe care îl distribuie propriilor oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
alături de el își dădea sufletul și cel ce-l mîna. Cal și călăreț se prăbușeau împreună la pământ...Sângele era amestecat cu sânge, sângele oamenilor cu sângele dobitoacelor" (cf. Choniates). Lovitura principală au primit-o asupra lor detașamentele gărzii basileului. Oștenii au ridicat nori de praf; de ambele părți lupta s-a transformat într-o busculadă. Neputincios să influențeze cumva mersul bătăliei prin comenzi, împăratul lupta ca un "kaballarios" de rând. Sub ochii lui era nimicită armata, mureau rudele lui și
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]