4,111 matches
-
a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte. -Nici morcovii mei nu i-am terminat, cum să umblu la ai dumitale? Tanti Oala țipa de răsuna curtea. Nu o interesau morcovii noștri, dar voia să știe cine îi mâncase pe ai ei? Tăticu îngrijorat de istoria morcovilor, care făcea să se zguduie curtea de înjurăturile lui tanti în ungurește și de jurămintele în
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
șobolan! Mă uitam de la ferestra cu sufletul la gură. Tata-mare se plimba prin curte și îmi făcea cu ochiul să ne păstrăm secretul. Ancheta a continuat în pivniță. Tăticu era expertul, mami era supărată că o tratase de hoață, tanti Oala nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate mai mulți au tras noaptea salopeta în
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Cartuș fusese așa de rapid, iar el așa de surprins să se găsească pe jos, când stătea așa de bine înfipt în cele două picioare durdulii, că scena semăna mai mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala, care după agitația din stradă își imaginase că avea să găsească în poartă o masă de carne. Cu picioarele pe pieptul lui Matei, Cartuș a rămas drept, cu urechile ciulite să se asigure că își auzise numele în timp ce coadă îi
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
un răgaz pentru Matei să-și reia suflul. La al doilea apel, fără să mă privească, fidelul meu prieten s-a strecurat în viteză pe deschizătura porții de frică să nu-l lovească cu prăjina care îi era destinată. Tanti Oala l-a ajutat pe Matei să se ridice și după ce l-a scuturat de praf, l-a întrebat: -Parcă ai fi venit la furat, măi copile, așa a sărit pe tine?! Nu bănuia că era aproape de adevăr, iar Matei, rușinat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
fără mâncare! m-a acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a oferit să arunce un pui de la ei peste gardul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în curte, bunica Nuței și cu mama ei blestemau, de răsuna strada, hoțul care și-a bătut joc de găina ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva minute cele două păguboase au început să se șușotească cu alte vecine, privind spre calea ferată, unde, într-o casă veche, locuia o babă amărâtă, care, își câștiga câțiva lei din vânzarea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
școala era un vis care dură mai bine de nouă luni și care, în sfârșit, se raliza! În fața noastră era vacanța de vară, mult așteptată atât de elevi, dar și de profesori. În ultimele zile, iepurele fusese descoperit de tanti Oala, care spre surprinderea noastră, a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită, iepurele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
sfârșitul anului, nu din cauza spectacolului, pe care îl pregătisem de atâtea luni, ci mai ales de teamă că nu aș lua premiu. Riscam să mă fac de rușine în fața lui tataie Gogu, care mă vedea deja “doctoriță”, a lui tanti Oala, care mă visa “artistă” și a prietenelor mele, care mă credeau deșteaptă și mergeau orbește pe urmele mele. Mami lucra cu alte mame la coronițele și rochiile noastre pe care le confecționau din hârtie creponată. Pentru ele era o adevărată
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
dar eu plângeam pentru că o strigase înaintea mea pe Elena, care niciodată nu recitase nicio poezie de la “cap la coadă” și care nici nu știa să numere și să socotească repede. -Maica-sa este croitoreasă! i-a șoptit mami lui tanti Oala, care nu vedea nimic rău între a fi strigată la premiul doi sau trei. L-am căutat pe Matei cu privirea, cu gândul să-i ofer cartea mea, dar nu l-am văzut; sau plecase, sau poate stătea într-un
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
două cuțite, pentru fiecare...pahar de țuică și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru carele ești în ceruri ... Mulțumim Ție, Doamne, pentru bucatele-acestea... .....Amin!” Mă așez evlavios la masă
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și-a făcut de lucru aici cu câteva vase nespălate și cu masa plină de resturi de mâncare, a pus apă la fiert într-o oală și a căzut pe gânduri. „Nu știu ce m-oi face eu cu băiatu’ ăsta, ăl mic, Doamne! Că e tare îndărătnic în toate și neascultător. Și dacă-i povestesc bărbatului toate ce le face, se supără și poate-l bate. Nici
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
rămâne cu noi. Că e singura mea alinare în vremurile astea și cele care or veni”. Odată depănate aceste gânduri și altele care-i treceau neobosite prin minte, Ioana și-a suflecat mânecile și a început să spele vasele în oala cu apă caldă. Ar fi vrut să treacă în camera în care bărbații nu terminaseră de vorbit și din care uneori se auzeau cuvinte răzlețe, tot mai greu de înțeles din cauza împleticirii limbilor, mai cu seamă a șefului de post
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
mister”. „și-apleacă la pământ mohorul,/și zburdă, zburdă ca un mânz prin luncă/ ...Cât încă sprinten îți este piciorul”! (Mânzul) „Ulcioare” Același ulcior, altă hangiță. Timpul se scurge și ne plimbă cu el până ne varsă și ne face oale și ulcele. ”Ulcioare/care merg la apă și se sparg” sau... care nu merg de multe ori la apă. „Omnia mea mecum porto”. Întotdeauna mi-a plăcut dictonul latin, pentru că și mintea, și inima, și înțelepciunea, și puterea te-ajută
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
frumos și . . .fără frică, de nimica! Că lumea-i rea și nu răzbești fără puteri din duhul Tău, Cu cât TU mai aproape ești, o vei feri de tot ce-i rău!. Când Maricica și cu mine, vom fi doar ,,oale și ulcele”, Nădejdea-mi este tot în Tine, că vor găsi vorbele mele, În versuri simple și mult dor, cu dragoste și cu iubire, Că totu-n viață-i trecător, rămâne... doar o amintire! Va fi de-ajuns din când
MĂRITE STĂPÂNE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358296_a_359625]
-
N-ai cum să n-o iubești. Mi-am amintit cum am cunoscut-o. Cineva mi-o vorbise de rău...(pe vremea aceea răspundeam și de bibliotecile școlare)...că „se dă mare”, că „își bagă nasul unde nu-i fierbe oala”. Și așa trebuia să fac mici sau mari controale...M-am echipat, fără gând rău, și am venit să văd persoana...biblioteca, activitatea cu elevii și cu profesorii. Cu adevărat am rămas “ca la dentist”. D-na era cel mai
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
a III-a. Mai nou se bagă în seamă dând lecții de interpetare a textelor europene. Nu înțelege lucruri elementare. Că textele juridice românești trebuie adaptate la cele U.E. și nu invers. Se amestecă, din nou, unde nu-i fierbe oala. Nu înțelege că nimeni nu-l mai dorește ! Nici măcar pedeleii săi. Dar el vrea, musai, scandal. Cum îi este năravul. Vrea în rândul întâi. La poze! Ferească Dumnezeu de mai rău! --------------------------------------------------------------------------------- N.B. O sugestie pentru primarul Sorin Oprescu de la alegătorul
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]
-
care ne promit luna de pe cer ... dar astea erau gîndurile ei, la fel cum acasă ea își ocrotea acel teritoriu sacru al bucătăriei de incursiunile lui devastatoare în care, pentru a găsi solnița cu sare, răscolea dulapurile, încurca capacele la oale și strica ordinea și bine că nu avea un astfel de bărbat, ca acesta al ei, acces la raftul cu galaxii, pentru că ar fi tulburat mersul soarelui și direcția lui de rotație în jurul axei universale și, doamne ferește, ce s-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
pe prietena ei, dar nu cu răutate, ci cu acea pasiune a femeii care, iubind plantele, ține și ea un ghiveci cu o mușcată pe pervazul ferestrei și o udă cu duioșie ... Sigur că natura nu poate fi conservată în oale, borcane de circumstanță și vaze sofisticate, să tai o floare este o impietate, dar s-o dăruiește este sublim și nici floarea nu se mai întristează cînd este strivită cu pasiune la sînul rodnic al unei femei. Ce corespondență secretă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de el din dulapi din lemn de salcâm. Tușa Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit pline cu caș și brânză, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
folosite de muntence, dar învățase și altele de la localnice, cu un gust oriental. Moș Constantin coborî în beciul construit lângă casă, ce se întindea până pe sub stradă și aduse o sticlă cu țuică de tescovină de anul trecut și o oală cu tulburel rozaliu de anul acesta. Făcea vin bun moș Constantin. Începeau să-i sosească oaspeții care din politețe mai întâi treceau să-i vadă mioarele. Doar era răvășitul oilor cum se numea această zi prin părțile lui de baștină
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
nu-i plăcea deloc. De aceea a preferat să ajungă conțopist, cum se exprima el însuși. Mi-a făcut și niște fotografii, nu mai știu pe unde naiba sunt. Unde să fie, le-ai ars, observase precipitată, intrând tocmai cu oala de supă aburindă în mâini, mama. Strânsese din ochi spre mine, îndemnându-mă să nu divulg secretul păstrării uneia dintre ele. Iar tata se întunecase brusc la față și încetase pentru moment să mai spună ceva. Ești curios să afli
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
din oboraș. Puse cârpătorul jos, în cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade în genunchi și toacă varza, ca și când ar toca foi, la rațe. Apoi, o pune pe măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le opări bine. N-au mai fost folosite de anul trecut, când au fiert în ele mâncarea pentru pomană. Stau oalele în tinda beciului și așteaptă să le vină rândul: la
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade în genunchi și toacă varza, ca și când ar toca foi, la rațe. Apoi, o pune pe măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le opări bine. N-au mai fost folosite de anul trecut, când au fiert în ele mâncarea pentru pomană. Stau oalele în tinda beciului și așteaptă să le vină rândul: la pomeni, la nunți, la botezuri, la
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le opări bine. N-au mai fost folosite de anul trecut, când au fiert în ele mâncarea pentru pomană. Stau oalele în tinda beciului și așteaptă să le vină rândul: la pomeni, la nunți, la botezuri, la ursitori. Le așezară în vatra focului, una lângă alta, burtă lângă burtă. Proptiră la spatele lor, sub mănuși, câte o cărămidă, ca nu cumva
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
și sănătate! Plimbară sticla de la una la alta, zicând: - Hai, noroc și sănătate! Treburile mergeau strună, în privința Anicăi și a Lenicăi. Tinere erau, sănătoase erau ... Chef de muncă de ce să nu aibă, dacă era vorba de petrecere? Puseră într-o oală carnea de găină, ca s-o facă ciorbă, iar în cealaltă oală puseră carnea de rață și varza, după cum le spusese Mitru. Turtița pentru ursitori o frământă Lenica. Nu mai chemară o fată curată, după cum era obiceiul, ca să frământe turtița
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]