1,690 matches
-
am știut. V.P.: Timp de optsprezece ani v-ați retras în împărăția, în universul Bacovia, fiind muzeograf. Ce ne puteți spune despre această experiență? O.G.: Doar zece ani, 1980-1990, nu optsprezece, am fost muzeograf la Casa Bacovia, exilul și oaza mea, în sfârșit, locul cel mai potrivit pentru a scrie, mediul, ambianța, relaționările, starea emoțională, biblioteca la îndemână, izolarea, preocupările muzeografice, atingerea manuscriselor Sfântului Bacovia, manipularea acestora, Casa cu aerul ei vetust, grădina cu arbori, pe scurt, laboratorul, mediul... Nemembru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Unele departamente de cosmetice plasează rafturile în așa fel încât să creeze un, perimetru mai retras care le să permită cumpărătoarelor să stea departe de vadul principal și să examineze produsele fără teama de a fi ghiontite. Numim aceste locuri „oaze de atracție”, care, de altfel, au succes în încercarea de le determina pe femei să petreacă mai mult timp în magazin. După cum am văzut în primul capitol, în magazinele de cosmetice, uneori produsele mai puțin atrăgătoare, cum ar fi cremele-fard
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ajungem să nu mai știm ce să facem cu acele părți de durată care nu se lasă divizate în același mod, fiindcă depindem doar de noi înșine și am ieșit oarecum din curentul vieții sociale exterioare. Ar putea fi niște oaze în care să uităm timpul, dar să ne regăsim. Dimpotrivă, sîntem sensibili la intervalurile vide, iar problema e atunci de a ști cum să ne petrecem timpul 88. Societatea, obligîndu-ne să măsurăm neîncetat viața după propria ei manieră, ne face
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care am moștenit dragostea și seriozitatea în muncă, iar de la mama dragostea pentru aproapele său, nepărtinirea și respectul pentru familie. Deși copilăria mi-a fost destul de amărâtă, nimănui nu-i este permis a uita această parte fragedă a vieții. Este oaza de puritate, de visuri și speranțe a fiecăruia dintre noi. Este momentul spre care te întorci întotdeauna cu plăcere, cu bucurie, cu boare de nostalgie și pe care, dacă ești îndemnat, îl istorisești celor dispuși să te asculte cu mult
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
a lucrat ca medic în capitala României, la Filantropia, Eforia Spitalelor și Clinica O.R.L. Anul 1937 va fi momentul numirii doctorului Lucian Popescu în cadrul Spitalului din Oltenița, ca medic șef. Timp de 32 de ani, a activat în cadrul acestei ”oaze” de sănătate oltenițene, până în 1969, când s-a pensionat. Deși a fost solicitat să predea cursuri la Facultatea de Medicină din București, doctorul Lucian Popescu a rămas fidel Spitalului din Oltenița, unde s-a și stabilit definitiv cu familia, într-
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
a însemnat centrul francez pentru ieșeni e greu de prezentat succint (mă gândesc, între altele, ce însemna pentru copiii mei, în urmă cu un deceniu, fabuloasa experiență a "ludotecii") și m-aș rezuma să spun doar atât: a fost o oază de rafinament și normalitate europeană. A fost? La finele acestui an expiră contractul de închiriere cu cei care au redobândit, în instanță, clădirea și, dacă autoritățile locale și centrale vor continua să ridice din umeri la găsirea unei soluții de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-l descoperi singuri și de a se amuza gânditori la sugestiile autorilor. Ne raliem cu toată puterea și încrederea acestui început de ecarisaj moral, fie și pentru faptul că exemplarele studiate se înmulțesc văzând cu ochii amenințând cu invazia ultimelor oaze și bastioane ale decenței și bunului-gust din țara noastră. Însă, înainte de a vă invita să descoperiți singuri "Atlasul de mitocănie urbană" (lansat acum la "Bookfest" și în format album), mai trebuie subliniat ceva. E oare mitocanul termenul potrivit pentru acest
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
traducere de Tuula T. Teiri, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, p. 27. Vaara, Elina, Lampa de alabastru și Cântec al zăpezii topindu-se, traducere de Tuula T. Teiri, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, pp. 27; 31. Vala, Katri, Oaza, traducere de Aino Palojärvi, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, p. 29. Viita, Lauri, Fericire, traducere de Helena Nowak și Lea Mäkelä, în "Columna", nr. 1, mai 1982, p. 43. Waltari, Mika, Sertarul fermecat, traducere de Tuula T. Teiri și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
o dată materializat, creează contextul necesar pentru o inversiune surprinzătoare între telos-ul religios și cel capitalist, astfel că lumea "convertită deja" la materialismul capitalist găsește, în agresivitatea cumulată asupra acestui simbol universal al răului, calea de acces la "experiența religioasă" și oaza în care poate respira "neconstrânsă" de efectele extreme ale capitalismului. Astfel, răul universal materializat devine vizibil, dobândește trup și, mai ales, "sânge", ilustrând "idealul neopozitivist contemporan al înțelesului legat de o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
binecuvântată să o am. Paranteza sau parantezele, nu-i așa, pentru că, mereu, este vorba de două: una "deschisă" și o alta, necesar corelată cu prima, inextricabil legată de prima, "închisă" înseamnă atât libertate, cât și dominare. Paranteza sau parantezele reprezintă oaza în care ne spunem poveștile, în liniște, în repaosul îngăduit de spațiul lor privilegiat, imaginându-ne, precum Husserl, pe vremuri, că astfel ajungem în esența lucrului de înțeles, de cunoscut și de trăit. Paranteza înseamnă și locul privilegiat al dialogului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, în celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea într-o zi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
se bărbieresc seara pentru a câștiga timp. Mulți, cei mai mulți muncitori, fac la fel. Într-un an o singură dată am întâlnit un legumicultor nebărbierit. Ziua următoare vizităm partea de răsărit a statului. Regiunea este pronunțat deluroasă, cu multă pădure și oaze mari de verdeață în care se disting de la distanță fermele vopsite în alb, bleu sau verde. Vizităm în cursul zilei 7 ferme. Una e specializată în cultura cepei. Aici îmi dau seama de influența standardizării. Aceleași rezultate în cultura conopidei
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
încă de la început, în cuvântul meu, am amintit că Fălticeniul este locul meu natal și că la acest prestigios liceu, mama mea, Livia Pavel, a predat matematica în anii 1955-1956. Nu pot să nu remarc faptul că Fălticeniul este o oază a eleganței spiritualități sufletești, un loc cu iz de carte bună și de oameni de calitate, care nu urmăresc neapărat atingerea unor trepte în ierarhiile profesionale, mai degrabă cultivându-și sufletul și formându-și copiii în buna tradiție românească. Mărturisesc
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
De aici înainte, îngerii nu mai pot coborî și urca înapoi, din cerul valorilor spre pămîntul realității, și nu se mai poate dovedi vreun centru absolut nici în ceea ce privește valoarea, nici în ce privește realitatea. Împărțirea valorilor se prezintă acum ca o mică oază, în contrast cu marele deșert al realității; sau o să folosesc altă imagine, luată dintr-o însemnare de jurnal: "Azi este rece și o vreme aspră. Un vînt tăios răzbate prin arborii desfrunziți. Dar chiar acest vînt scoate din harfa lui Eol, pe deasupra
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din harfa lui Eol, pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a realității". Există două momente indicate în ambele imagini. Oaza se află în pustiul însuși; același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acel moment, la Iași, atmosfera culturală era îmbâcsită rău de tot. Spațiul public era dominat de un discurs prăfuit, paseist, soporific, iar instituțiile culturale erau anchilozate. Mai mulți tineri (și mai puțin tineri) am simțit nevoia să ne construim propria oază, cu aer proaspăt. Aveam gusturi și idei diferite de ale establishment-ului cultural, plus un spirit critic debordant. Ce se întâmpla? Ne adunam și discutam literatură. Ascultam muzică și beam bere. Citeam din propriile noastre texte. Ne împrumutam cărți. Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a unor insule din Marea Chinei de Sud. Fiecare loc de pe Pământ are frumusețea lui. Beduinul care cu răbdarea unui sfânt călătorește pe cămilă săptămâni prin deșertul arid, plin de dunele aurii de nisip, dar în final răsplătit de binecuvântarea oazei care-i oferă răcoarea umbrei unor palmieri și apă de băut; aviatorul care traversează cerul înstelat al nopții și privește la luminițele din satele și orașele lumii peste care trece, la munții falnici cu pletele albe de nămeți sau la
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
am dorit mult să ne apropiem de un asemenea personaj, - este vorba, desigur de Tito - implicit de subiectul pe care-l deschide, pentru că multă vreme țara sa, datorită în primul rând lui, era percepută că o frumoasă și de invidiat oază a libertății. Existența proprietății particulare, atât de râvnita în celelalte state socialiste, posibilitatea de a circula și lucra peste hotare, existentă mașinilor agricole în curțile oamenilor, deschiderea culturii către Occident etc. erau tentații la care românii priveau cu mare interes
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de aculturație o dezvățare sau desocializare favorizată termic -, îi face pe indivizi incapabili să se descurce în afara instituției în viața de zi cu zi. Expresia "a sta la răcoare" este valabilă doar pentru lumea angajaților. Neavînd geamuri, culoarele par adevărate oaze termice, ventilate de la un etaj la altul de casa scărilor locul preferat de gardieni în zilele toride. Toate rugămințile deținuților de a fi lăsați pe culoare, în subsolurile clădirilor, în ateliere, birouri sau în alte asemenea paradisuri climaterice sînt respinse
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o vagă amintire, diluată, a ceea ce mi-a rămas în minte că a fost atunci, o imagine căutată, chinuită, adusă cu sila în prezent, un prezent întotdeauna altul. De asta cutreier de unul singur orașele din sud, să găsesc acea oază de liniște, să regăsesc acel petic de cer alb albastru însorit și oțelit pe care se proiectează răsfirându-se crengile răzlețe de copaci seculari, frunzele lor mici, abia perceptibile în infinitul spațiului. Momentul acela desăvârșit, de mică întindere, a apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în prozele pe care le-am scris de-a lungul anilor. Prin urmare, atunci cînd mi se pune această întrebare răspund: " Da, mi-a folosit foarte mult." Și adaug: Facultatea a reprezentat pentru mine, în perioada acelor ani întunecați, o oază de libertate. Acolo am gândit liber și am respirat liber. În afară de aceasta, am avut parte de câțiva profesori excepționali. Materiile pe care le-am parcurs nu au fost atât de aride cum par la prima vedere. Chiar și cursul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o sărute, de "la revedere". Maestrul. Îl numește așa pe Marcel Guguianu, nu doar de când acesta a întors spatele vieții pământești. Nu e nici urmă de ironie, ci doar respect. — A fost o iubire haiducească între noi. În splendoarea de oază intelectuală pe care o crease tata acasă, la Bucium, unde veneau toți poeții și artiștii, de la George Lesnea, Aurel Felea, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu ăcare îi făcea curte surorii mele, ștefania - i-a scris niște catrene delicioase), Nicolae
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestui context social, cultura a început să se dezvolte prin intermediul religiei creștine care, prin creștinarea popoarelor păgâne, oferă un nou tip de "înțelepciune" și de "putere" la curțile diferitor regi "păgâni". De asemenea se adaugă construcția de mănăstiri care devin oaze de cultură într-un spațiu primar. Imaginarul rațional specific noului ciclu se dezvoltă în aceste spații închise. Aici se caută "adevărul", dar într-un alt mod, fără a se mai încerca doar relaționarea directă cu Dumnezeu, ci și folosindu-se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
excluderea sa din universul sacrului și a culturii savante"44. Astfel spațiul mănăstiresc devine singurul în care se face cultură, continuându-se raționalizarea creștină. În perioada carolingiană, atunci când are loc prima etapă a scolasticii mănăstirile erau deja entități bine definite, oaze culturale în zonele unei purități de imagine rațională, prevederile Sinodului de la Aachen, nefăcând altceva decât să le integreze în noul sistem cultural numit și renașterea carolingiană. Păstrând într-o mare măsură tradiția culturală a civilizației romane, ele folosesc scrisul pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]