1,497 matches
-
vectorul propriu comun unic, corespunzător valorilor proprii măsurate formula 139 Sistemul atomic este astfel „preparat” pentru o nouă măsurătoare (completă sau incompletă) a stării sale la un moment ulterior. Principiile mecanicii cuantice nu specifică forma operatorilor hermitici care reprezintă mărimi fizice observabile, sau relațiile de comutare pe care ei le satisfac. Acestea se stabilesc, pentru sisteme simple care au un analog în mecanica clasică sau în teoria cuantică veche, prin metode euristice în care intuiția are un rol. Rezultatele sunt apoi extinse
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
câmp electromagnetic care derivă din potențialul vector formula 163 și potențialul scalar formula 164 relația precedentă devine unde formula 167 e viteza luminii în vid. În mecanica cuantică, hamiltonianul este operatorul de evoluție; dacă nu depinde explicit de timp, el este operatorul atașat observabilei energie. Expresia sa e, formal, cea din mecanica clasică, ținând seama că mărimile dinamice devin operatori; formula 170 e operatorul laplacian. Se constată că ecuațiile lui Heisenberg (21) pentru operatorii poziție și impuls au aceeași formă ca ecuațiile canonice din mecanica
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
impulsurilor particulelor. Operatorul hamiltonian se obține din hamiltonianul clasic formula 176 înlocuind variabilele canonice prin operatorii respectivi — cu precizarea că produsele de operatori necomutativi trebuie simetrizate. Conform interpretării de la Copenhaga a funcției de stare, mărimile fizice sunt distribuite statistic. Fluctuațiile unei observabile formula 35 în jurul valorii medii (32) sunt date de "împrăștierea statistică", sau "abaterea pătratică medie": Necomutativitatea observabilelor impune restricții asupra împrăștierilor statistice, cunoscute sub numele de "relații de incertitudine". În formalismul matematic al mecanicii cuantice, ele sunt consecințe ale inegalității Schwartz
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
cu precizarea că produsele de operatori necomutativi trebuie simetrizate. Conform interpretării de la Copenhaga a funcției de stare, mărimile fizice sunt distribuite statistic. Fluctuațiile unei observabile formula 35 în jurul valorii medii (32) sunt date de "împrăștierea statistică", sau "abaterea pătratică medie": Necomutativitatea observabilelor impune restricții asupra împrăștierilor statistice, cunoscute sub numele de "relații de incertitudine". În formalismul matematic al mecanicii cuantice, ele sunt consecințe ale inegalității Schwartz care are loc pentru orice pereche de vectori formula 1 și formula 183 din spațiul Hilbert. Fie formula 109
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de "relații de incertitudine". În formalismul matematic al mecanicii cuantice, ele sunt consecințe ale inegalității Schwartz care are loc pentru orice pereche de vectori formula 1 și formula 183 din spațiul Hilbert. Fie formula 109 funcția de stare iar formula 35 și formula 36 două observabile. Inegalitatea Schwarz pentru vectorii formula 187 și formula 188 conduce la Pentru perechile de observabile poziție-impuls formula 191, care ascultă de relațiile de comutare (37), se obțin relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg: Aceste relații de incertitudine arată că, pentru un sistem atomic
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
ale inegalității Schwartz care are loc pentru orice pereche de vectori formula 1 și formula 183 din spațiul Hilbert. Fie formula 109 funcția de stare iar formula 35 și formula 36 două observabile. Inegalitatea Schwarz pentru vectorii formula 187 și formula 188 conduce la Pentru perechile de observabile poziție-impuls formula 191, care ascultă de relațiile de comutare (37), se obțin relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg: Aceste relații de incertitudine arată că, pentru un sistem atomic, poziția și impulsul nu pot avea simultan valori oricât de bine determinate: produsul
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
cărora constanta Planck poate fi asimilată cu zero. În formularea Schrödinger și în reprezentarea poziției, starea în care incertitudinea în poziție-impuls este minimă e descrisă de funcția de stare numită "pachet de unde minim". Utilizând în același mod inegalitatea Schwartz pentru observabila formula 116 și hamiltonianul formula 197 presupus independent de timp, se obține unde formula 200 este împrăștierea statistică a energiei. Definind un timp caracteristic prin din ecuația de evoluție în formularea Heisenberg (21) rezultă relația de incertitudine timp-energie În relația (52) timpul caracteristic
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
independent de timp, se obține unde formula 200 este împrăștierea statistică a energiei. Definind un timp caracteristic prin din ecuația de evoluție în formularea Heisenberg (21) rezultă relația de incertitudine timp-energie În relația (52) timpul caracteristic a fost definit în raport cu o observabilă particulară, dar considerând valoarea sa minimă pe ansamblul observabilelor, el capătă o semnificație generală: formula 205 este intervalul de timp minim în care modificarea stării sistemului devine notabilă, în sensul că ea nu e mascată de împrăștierea statistică. Interpretarea inegalității (53
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
statistică a energiei. Definind un timp caracteristic prin din ecuația de evoluție în formularea Heisenberg (21) rezultă relația de incertitudine timp-energie În relația (52) timpul caracteristic a fost definit în raport cu o observabilă particulară, dar considerând valoarea sa minimă pe ansamblul observabilelor, el capătă o semnificație generală: formula 205 este intervalul de timp minim în care modificarea stării sistemului devine notabilă, în sensul că ea nu e mascată de împrăștierea statistică. Interpretarea inegalității (53) este că, pentru a reduce împrăștierea statistică în energie
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
pot fi reproduse folosind o care conține același element. Heliul a fost descoperit în acest fel în spectrul Soarelui cu 23 de ani înainte de a fi identificat pe Pământ. Atomii formează aproximativ 4% din totalul densității de energie din Universul observabil, cu o densitate medie de aproximativ 0,25 atomi/m. Într-o galaxie, cum ar fi Calea Lactee, atomii au o concentrație mult mai mare, densitatea de materie din mediul interstelar (ISM) variind de la 10 la 10 atomi/m. Soarele este
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
călare dromihete organizează apoi un mare ospăț în cinstea regelui macedonian pentru precizarea bolii un indiciu important este stabilirea prezenței anticorpilor specifici în sânge greieri au cerci foarte lungi iar alte insecte au cerci foarte mici pentru a fi usor observabili în urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile și indivizii cei mai puternici pe teritoriile ocupate au fost organizate unități de spionaj și contra spionaj prin angajarea agenților de spionaj uzinal grupele se bazează pe diverse fapte precum
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
pe spate ochii măriți și privirea îndreptată la infinit unele dintre acestea au fost considerate a fi pline de fantezie și inovatoare era un om cult pasionat de istorie si poezie în alte galaxii nebuloasele planetare pot fi singurele obiecte observabile astfel încât să ofere informații utile despre abundențele chimice după război au apărut unele voci care au afirmat că rețeau rezistenței olandeze fusese penetrată de germani nabuzeul artelor transcrierii guanajuato este orașul capitală al statului mexican omonim mulți din ei erau
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
probleme. De obicei apar conflicte între afirmațiile cu caracter științific și cele cu caracter religios prin faptul că fiecare vizează niveluri diferite. Astfel, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Fapt rămâne totuși că prea des atunci când Biblia pretinde a spune adevăruri despre " "raporturile dintre Dumnezeu, lume și om" ", ea practică un discurs, care prin definiția (ba chiar mai ales prin
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
solar. Când desemnează planeta (și nu solul), cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, și singura din Universul observabil cunoscută ca adăpostind viață (controverse legate de existența vieții extraterestre continuă să existe). Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×10) de ani. Conform ipotezei celei mai vehiculate în prezent, în urma impactului planetei Theia cu ul
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
pe la folosirea pe scară largă a fierului, deși continuă să fie producă sau să utilizeze multe obiecte de podoabă și instrumente din bronz. Pentru această perioadă, cercetările arheologice sprijină ipoteză că a existat o expansiune a triburilor ilirice spre răsărit, observabilă mai ales în V Bulgariei și SV Olteniei, paralel cu o extindere a culturii Basarabi (de esență nord-tracică) spre apus, în Voievodina. Descoperiri precum cele din zona Vraca (Bulgaria de NV), Balta Verde și Gogoșu (Mehedinți) dovedesc, în VIII-VII î
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
crucial în evoluția chimică a galaxiei, returnând material în mediul interstelar care a fost îmbogățit cu elemente grele și alte produse ale nucleosintezei (cum ar fi carbonul, azotul, hidrogenul și calciul). În alte galaxii, nebuloasele planetare pot fi singurele obiecte observabile astfel încât să ofere informații utile despre abundențele chimice. În ultimii ani, imaginile obținute cu Telescopul Spațial Hubble au dezvăluit multe nebuloase planetare cu morfologii extrem de complexe și variate. Aproximativ o cincime sunt aproape sferice dar majoritatea nu sunt sferic simetrice
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg drept caz particular. A fost arătată pentru prima oară în 1930 de Howard Percy Robertson și (independent) de Erwin Schrödinger. Datorită relației Robertson-Schrödinger de mai sus, o relație de incertitudine apare între "oricare" două cantități observabile care pot fi definite prin operatori care nu comută. Următoarele sunt câteva exemple: Spre deosebire de exemplele de mai sus, unele principii de incertitudine nu sunt consecințe directe ale relației Robertson-Schrödinger. Cel mai cunoscut dintre acestea este principiul incertitudinii energie-timp. Aplicând ideile
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
evenimentelor". Dar cea mai bine cunoscută, mai des folosită și corectă formulare a fost dată abia în 1945 de către L. I. Mandelshtam și I. E. Tamm, după cum urmează. Pentru un sistem cuantic aflat într-o stare nestaționară formula 13 și o observabilă formula 14 reprezentată de un operator autoadjunct formula 15, este valabilă următoarea formulă: unde formula 17 este deviația standard a operatorului energie în starea formula 18, formula 19 reprezintă deviația standard a operatorului formula 15 și formula 21 este valoarea așteptată a lui formula 15 în acea stare
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
formula 15 și formula 21 este valoarea așteptată a lui formula 15 în acea stare. Deși al doilea factor din partea stângă are dimensiune de timp, el este diferit de parametrul timp din Ecuația Schrödinger. Este un timp de viață a stării formula 13 față de observabila formula 14. Cu alte cuvinte, acesta este timpul după care valoarea așteptată formula 25 se schimbă apreciabil. Principiul incertitudinii energie-timp are implicații mari în spectroscopie. Deoarece stările excitate au un timp de viață finit, nu toate eliberează aceeași cantitate de energie când
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
formulă obținem: Aceasta dă o formă a relației Robertson-Schrödinger: unde operatorul ["A","B"] = "AB" - "BA" reprezintă comutatorul lui "A" și "B". Pentru a lămuri înțelesul fizic al acestei inegalități, ea este adesea scrisă în forma: unde este operatorul medie al observabilei "X" în starea sistemului ψ și este operatorul deviație standard al observabilei "X" în starea sistemului ψ. Această formulare se poate deduce din formularea de mai sus înlocuind "A" cu formula 37 și "B" cu formula 38, și folosind faptul că Această
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
B"] = "AB" - "BA" reprezintă comutatorul lui "A" și "B". Pentru a lămuri înțelesul fizic al acestei inegalități, ea este adesea scrisă în forma: unde este operatorul medie al observabilei "X" în starea sistemului ψ și este operatorul deviație standard al observabilei "X" în starea sistemului ψ. Această formulare se poate deduce din formularea de mai sus înlocuind "A" cu formula 37 și "B" cu formula 38, și folosind faptul că Această formulare își obține interpretarea fizică indicată de terminologia sugestivă "medie" și "deviație
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
de bază a unei mecanici cuantice complete. În acest nou context, el a înlocuit variabilele comutative clasice cu unele necomutative. Lucrarea lui Heisenberg a marcat o radicală desprindere de tentativele anterioare de rezolvare a problemelor atomice cu ajutorul doar al cantităților observabile. El scria într-o scrisoare din 1925: "Toate eforturile mele se îndreaptă spre a ucide și a înlocui conceptul de cale orbitală care nu poate fi observată." Decât să se lupte cu complexitățile orbitelor tridimensionale, Heisenberg s-a ocupat de
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
nu poate fi observată." Decât să se lupte cu complexitățile orbitelor tridimensionale, Heisenberg s-a ocupat de mecanica unui sistem oscilant unidimensional, un oscilator nearmonic. Rezultatul a constat în formule în care numerele cuantice erau legate de frecvențe și intensități observabile ale radiațiilor. În Martie 1926, lucrând în institutul lui Bohr, Heisenberg a formulat principiul incertiturinii punând astfel bazele a ceea ce a fost mai târziu cunoscut drept interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. Albert Einstein nu a fost mulțumit de principiul incertitudinii
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse; teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui Einstein sau cea a lui Heisenberg este adevărată sau falsă nu este o problemă empirică simplă. Un criteriu prin care am putea judeca succesul unei teorii științifice este puterea de explicare pe care aceasta ne-o dă
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a statisticilor armonizate asigură nivelul de fiabilitate, rapiditate, flexibilitate și detaliere necesare satisfacerii cerințelor Comisiei și întreprinderilor; (16) întrucât definiția unităților tip de activitate (UTA) corespunde uneia sau mai multor sub-diviziuni operaționale ale întreprinderii; întrucât pentru ca o UTA să fie observabilă sistemul informațional al întreprinderii trebuie să fie capabil să indice sau să calculeze pentru fiecare UTA cel puțin valoarea producției, consumul intermediar, costul manoperei, excedentul de exploatare și forța de muncă ocupată și formarea brută de capital fix; întrucât UTA
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88532_a_89319]