2,067 matches
-
dintre puținele reprezentări ale himerelor în care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt bulversate și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând nu răzbate dinspre această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar și la o lectură mută. În spațiul picturii, Orfeu devine figura tragică a sensibilității simboliste, expresie a supremației artei, dar și a unei relații în spirit decadent între artă și natură, relație conotată de decapitarea acestuia de către Menade. Tema obsesivă a lui diminutio capitis atât de prezentă în spectrul sensbilității decadente încât Jean de Palacio face din ea un "mit privilegiat" (mythe privilégié)"391 este recuperată în pictura simbolistă. O serie de acte crude prezidează acest lirism, pierderea lui Euridike
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îneacă ținând la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck. "Salomeea îl luă în mâini și pe brațele ei se prelinseră două șiroaie de sânge. Îl ridică în sus, îl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din oraș, nu sunt aprovizionate cu nici un fel de materi necesare locuitorilor orașului”. Acestea au fost referirile juniorilor comuniști vasluieni vizavi de situația economică extrem de grea a muritorilor de rând față de care ei nu aveau decât dispreț și dorința aproape obsesivă de a-i „încadra” în ceea ce tot ei îi spuneau „tineretul progresist”. c. „Tineretul din județ nu este dornic de a se organiza” După cum se va vedea mai jos, tineretul vasluian ERA dornic de a se organiza dar nu acolo
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tocmai comuniștii se făcuseră vinovați. Despre slaba aprovizionare a județului Vaslui, tov-ul secretar scrisese următoarele: „... cerialele aduse în județul nostru din județele excedentare și repartizate pentru județul nostru nu sunt îndestulătoare pentru nevoile populației (subl.ns.)”. Trecând la veșnica și obsesiva problemă a comuniștilor avizi de putere, politica propriei organizații, Bălteanu notează cu vădit năduf, mirare, insatisfacție și venin: „...spiritul economic și politic din județ este foarte agitat. O parte (a tineretului, compl.ns.) este dornic de a se organiza și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a apărut în Islam (Ibn-Haldun, 1332-1406, Discurs asupra istoriei universale). Ideea călăuzitoare a devenirii a fost formulată în filozofia chineză și, cu un secol înaintea lui Socrate, de Heraclit din Efes. Însă este adevărat că cercetarea sistematică a trecutului, problema obsesivă a sensului Istoriei, elaborarea filozofiilor axate pe devenire și cea a teoriilor Evoluției sînt produsele / producătorii tipici ai culturii europene. Vico (1668-1744) întemeiază Istoria ca Scienza Nuova, care se supune unor principii diferite de cele ale științelor fizice. El elaborează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
direct în secolul al XIV-lea - secolul „făuritor de orașe în Moldova și Țara Românească” -, ale cărui realități urbane au fost surprinse în formula binecunoscută, dar extrem de neclară, a „târgurilor sau orașelor și cetăților”. În materie de citadinitate, invocarea aproape obsesivă a tezelor legate de „vechime” și de „continuitate” nu reprezintă altceva decât o flagrantă abatere de la fondul problemei. Starea sau calitatea de orășean se afirmă, pur și simplu, iar asumarea acestui statut generează efecte, aproape, imediate. Cei care au îndoieli
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în posesie persoanele îndreptățite, urmând să fie eliberate titlurile de proprietate”. Hârtia are valoare, măcar datorită „prețiosului” autograf al unui viitor doctor în politologie, ce tocmai fusese „aruncat” din scaunul prefectural pe cel de inspector guvernamental. Ei, iacătă aici revine obsesiv aceeași întrebare: când se va încheia acest protocol? Însă, cum speranța moare ultima, doctorul Emanoil Busuioc trage nădejde că nu va închide ochii înainte de a se vedea stăpân pe ceea ce i-au lăsat părinții săi. Dar, mai știi, poate chiar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de Urizen, iar ultima de Los: "Lo, a shadow of horror is risen / În Eternity! Unknown, unprolific! / Self-closd, all repelling: what Demon / Hath form'd this abominable void / This soul-shudd'ring vacuum? Some said / "It is Urizen""(E: 70). Repetiția obsesiva a pronumelui personal "eu" marchează, la nivel stilistic, atât egoismul rațiunii, cât și presupusa să infailibilitate 43. Consistentă dura a cărților cuprinzând cunoașterea universală este pusă în acord cu profilul artizanului lor. Eul creator mai sugerează că Urizen și vidul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
timpul și spațiul pot fi complementare (și productive în contextul procesului de creație artistică) doar atunci când primul este "fertil", iar ultimul "transfigurat". În celelalte cazuri, categoriile sunt opuse, iar polaritatea lor blochează fenomenul vizionar. Ajung, astfel, la una dintre preocupările obsesive ale lui Blake, referitoare la starea de conflict permanent care definește orice dezvoltarea relaționala, atât pe plan material, cât și pe plan spiritual. Nu se poate înțelege ierarhia vizionara blakeană și polaritățile interne ale acesteia în absența unei analize prealabile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ea este popularizata intens, în secolul al XV-lea, de cardinalul german Nicolaus Cusanus, în influentul sau tratat teologic De docta ignorantia. În perioada romantică, unii dintre contemporanii lui Blake, precum Hölderlin sau Shelley, sunt, la rândul lor, preocupați aproape obsesiv de această modalitate de reflectare a realului: Günter Klabes notează, în acest sens, ca "poezia lui Hölderlin, ca și cea a lui Shelley, se caracterizează printr-o dualitate esențială, care amestecă finitul și infinitul" (1985, p. 320). Mark Trevor Smith
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
are, în opinia mea, dreptate atunci când afirmă, în chip tendențios, ca Blake nu face nimic altceva decât să revină la "un redempționism antic și epuizat, ascunzându-și față de sine eșecul de a obține transcendență culturală printr-o mitologie stângace și obsesiva" (1985, p. 55). Dacă Blake face apel la un scenariu milenarist, el procedează astfel tocmai pentru a se distanța de mediul burghez al secolului al XVIII-lea, nefiind, în acest caz, vorba despre un eșec, ci tocmai de impunerea unei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
antecesorii și contemporanii săi și va descoperi liniile esențiale pe direcția cărora scriitorul construiește conflictul, personajul și discursul ce vor caracteriza de aici înainte scrisul său în întregime. Capitolul al III-lea se ocupă de perioada a doua "dramatică și obsesivă" a creației slaviciene, perioada capodoperelor unde "avansează personajul și problemele aferente lui, fapt pretinzând o interpretare filosofică, morală, sociologică"35. Ultima etapă de creație va fi obiect al cercetării în capitolul al IV-lea, criticul urmărind să surprindă "convenționalitatea manieristă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
apelurile telefonice, intervențiile colegilor, lumina stranie a monitorului sau tabletei, pianotarea inaudibilă a degetelor pe tastatura smartphonului etc. Dacă mediul extrașcolar încorporează tot mai mult tehnologiile de perturbare a atenției (reclame, firme luminoase, sunete intermitente, un fond sonor acaparant și obsesiv de obicei muzică house sau techno) mediul școlar este în continuare gândit din perspectiva unei concentrări prelungite a atenției, ceea ce presupune eliminarea pe cât se poate a tehnicilor de perturbare și abordarea lineară, în solitudine a problemelor de rezolvat (mai este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
când adevărul poartă bătălii împotriva minciunii milenare, vom avea frământări, un spasm de cutremure, munți și văi care se mută din loc, cum nu s-a mai visat vreodată... pe pământ va fi război ca niciodată înainte...144. Acest monolog obsesiv în care Nietzsche își ridică viziunea la rang de profeție, ne pune literalmente în fața ochilor scandalul pe care gândirea sa l-a reprezentat pentru înțelegerea de sine critică a vremii noastre. Nietzsche a atins puncte nevralgice ale condiției noastre istorice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de vremea când lua lecții de pian de la un oarecare profesor Nicolaescu etc. Procedeul va fi valorificat în Noaptea de Sânziene la un nivel superior, prin crearea de obiecte-simboluri cu o puternică încărcătură mistică. Exemplul cel mai elocvent este prezența obsesivă, în diferite momente ale discursului, a mașinii pe care personajul Ștefan Viziru o ,,vede” pentru prima oară în Noaptea de Sânziene și care va provoca în final moartea eroului, constituindu-se astfel într-un simbol al trecerii în eternitate, al
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Dialogul accentuează latura reflexivă a romanului, fiind, de cele mai multe ori, încărcat de elemente abstracte pe care Ștefan le discută mereu, vrând să le înțeleagă. Aceste elemente ,,nu prejudiciază epica lui Mircea Eliade, care, prin implicarea de acțiuni erotice experimentale sau obsesive în țesătura ideologică, se structurează ca o masivă și complicată armonie de disonanțe.” Toate conversațiile au ca subiect marile teme ale romanului: iubire, moartea, timpul, istoria. Sunt însă și situații în care dialogul este doar formal, mascând de fapt un
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
organizaționale și comunitare. Din rațiuni metodologic-didactice și de raționalizare a ofertei de conștientizare a “pilonilor moderni ai învățăturii” (Ciolan 2002), sinteza propusă reduce multe detaliile, completările bibliografice și experiențiale fiind necesar recomandate. Nici un educator profesionist nu poate evita constanta si obsesiva întrebare: există oare noi paradigme, noi evoluții, noi rigori sau atitudini în domeniul învățării care să restructureze, să transforme pozitiv imaginea, reprezentările si motivațiile noastre despre acest important fenomen? Răspunsul este unul tranșant: Da! În domeniul examinat și-au făcut
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
pare mult mai importantă, cu o miză mult mai puternică, pentru că trebuie să fim mai interesați de viitorul nostru decât de trecutul nostru... Sigur, nu propun o mancurtizare, trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu e sănătos să ne fixăm obsesiv în acesta. Dorin Popa: Astăzi, discutând cu studenții din anul al II-lea de la Jurnalistica ieșeană, am constatat că aproape toți considerau inițiativa Generației expirate drept o replică la Marii români. E adevărat că am fost bucuros că "în finala
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vreo 15 ani, a cumulat atâtea funcții, poziții, cu veniturile aferente, că ar putea face invidioasă o mulțime de capitaliști serioși care-și pierde sănătatea încercând să facă o afacere cinstită și profitabilă în același timp, deci să nu paraziteze obsesiv bugetele publice, cum a procedat personajul evocat de noi aici și care inaugurează lista expiraților de tip academico-științific. Ce să mai adaug? Că înainte de binevenita plecare de la conducerea Academiei clocea un fel de proiect de lege a instituției culturale supreme
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Gdanskul și Wrolclaw-ul, ultimele două reconstituite în anii '50, când la noi se demola în draci!, dar atât de bine lucrate că nu-ți dai seama că nu sunt chiar clădirile de la 1400-1500... Cred că bărbații normali sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip de frumusețe feminină. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
când am spus eclectic, nu am spus neapărat și, cum să zic că dacă spun "totalitar", ne gândim la un sens politic!... Oricum, cred că bărbații normali, ceea ce-mi place să cred că aș putea fi!, sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut această idiosincrazie ciudată
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tot, în toată Cracovia. Da, deși plecat din lumea aceasta, Papa este mereu prezent, ca și cum ar veghea, alături de Madona Neagră de la Mănăstirea Jasnagora din Czestechowa, asupra poporului care l-a oferit lumii... / 193 Cred că bărbații normali sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip de frumusețe feminină. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
stalinistă a liderului invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale sau sectoriale, așa încât prezența obsesivă a Liderului irumpe chiar și în orizontul domestic, anexând spațiul privat celui public. Ceaușescu e ubicuu: azi se întâlnește cu generalii Armatei Române, mâine cu scriitori sau academicieni, poimâine cu muncitorii de la uzinele Reșița, după care pleacă "peste hotare" să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Poate că e greu de înțeles azi, după două decenii de la prăbușirea lui Ceaușescu, care erau mecanismele prin care Partidul Comunist își asigurase colaborarea elitelor intelectuale ale țării operație care atinsese punctul ei culminant în anii 1965-1970. Atunci, când speranța obsesivă a unui "comunism cu față umană" întâlnea autentica popularitate dobândită de Ceaușescu prin cei trei ani de relativă liberalizare și prin condamnarea intervenției sovietice în Cehoslovacia, ceva esențial se schimba atât în raportarea intelectualității tradiționale la PCR22, cât și în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]