142,832 matches
-
Ai învățat ceva lecții de viață De știi atât de bine ce se va-ntâmpla Cum mult prea bine știi, poete, Că-n pagini, pe furiș, Ea se va căuta... Dovadă Există! M-am uitat pe internet Am văzut cu ochii mei, Există Chiar dacă, Să nu mai știu de viața ei, În lumea virtuală m-a „blocat” Chiar dacă-mi dă retur La cărțile pe care însăși ea Le-a iscat. Scrisoare Un măr mușcat Uitat Pe un caiet de poezii. Atât
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe lună, când, fiindu-mi fină, O țin la piept ca pe copilul meu. a) Vis Era amețitor de bine: O frumusețe de bărbat Cu ochii vineți, pieptul lat, Intrase noaptea-n vis la mine. Ce-a zis încet, nu se cuvine Să spun în gura mare,-acum. L-am înfruntat: Să-ți vezi de drum, Doar nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotrivești, Mândrie
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
pieptul lat, Intrase noaptea-n vis la mine. Ce-a zis încet, nu se cuvine Să spun în gura mare,-acum. L-am înfruntat: Să-ți vezi de drum, Doar nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotrivești, Mândrie, Cu ochii doar m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. b) El mă mângâia El mă mângâia. Și degetele sale Nu erau cinci, Ci șase. Nu șase, Ci
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
și umede, vei striga: „Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu buze roșii și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui; trubadurii nu mai găsesc puteri să renască bucuria, și celulele
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
iau, eram degustători, împreună, proviziile nu se terminau niciodată, trăiam , fără-a afla nimic, în viața transformată. ÎNTR-UN MĂR Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre, spre-a ne îndestula, și-n somn, și când deschidem ochii, trezindu-ne mereu cu-acele instrumente de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
nimeni Pentru că oricum parcă nu acolo voiam să ajung Scurtă fericire Scurtă fericire terminată într-un mers a lene Cînd plînge cel din fața ta e imposibil să nu ți se umezească Și ție ochii poate doar unul Poate cu un ochi vezi și cu celălalt ești văzut Și asta se întîmplă mai ales iarnă pe ger Trec pe lînga ziduri și case porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
albeau nopțile în juru-i, curtea unde sălășluia, locul pe unde trecea, chiar și umbra ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și limba de purpură regală. Lătra elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era vorba despre
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
însă însămi. Și trebuie să fiu trează și în somn să nu cumva tăcerea cea de aur să vină și să îmi mănânce limba. Iubitul meu Veșmintele mele, podoabele mele, locul pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
--- Înot Înot nu atât iscusit cât panicat. Țărmul e departe fundul mării adânc cerul înalt Doar speranța rămâne În ochiul tău cel care-mi trimite paiul și surâsul Vei fi salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie drumul. Încetează - îi răspund. îmi pierd răsuflarea, Pasăre. Zbor Sunt flămând, da, destul de
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar mai fi îngăduit încă o mie de ani cînd din carnea mea roșie se desprind bucăți de tencuială inexplicabile în condițiile în care nimeni nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Numai în culori țipătoare. Pentru ea Totul e fantastic, e in-cre-di-bil, Ne-mai-po-me-nit! Doar seara e tristă: să dormi, Ce plictiseală! Firfidonel Firfidonel e mare și gras, cu mustață căruntă. Mereu îți propune cîte-o afacere. Își freacă mîinile Și clipește din ochi: „E bănet, bătrîne, o să te umpli De bani! Chilipir, ce mai. Noroc că m-am prins la timp.” Și, mai departe... Mai departe, ce? Firfidonel E mare și gras, cu mustață căruntă, Mereu îți propune cîte-o afacere. Nidoc Pentru Nidoc
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
și de apoi. Prin sita lor - ah, iar și iar, fi-vom plecați de umbra și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele nostalgice păsări prelungi, prin nouri, c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele nostalgice păsări prelungi, prin nouri, c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara De gânduri care
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se trage cămașa
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
împărțisem tabla greșit o suprafață pe care vai o uram fiindcă la matematici eram un zero tăiat în patru Asta unu la mână și doi tocmai venise primăvara din căptușeala hainei țigările îmi dădeau ghes și o falsă verișoară cu ochii verzi dornică să-și cunoască podoabele mă aștepta să-i număr nasturii înmuguriți sub bluză Dus eram și tocmai pluteam pe tulburea mătase a promisiunilor când auzii ca prin vis îndemnul brutal și totuși persuasiv al profetului Moaie creta în
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]