3,226 matches
-
AvatarI[2]. Acolo a fost o adevărată transfuzie, un fel de schimb de sânge. Tot noaptea. Mirela-Ioana BORCHIN: E formidabilă construcția aceea. Înfricoșătoare și sublimă. „... În trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”). Eugen DORCESCU: Acolo, eul și lupul fac schimb de identitate, un schimb existențial. Mirela-Ioana BORCHIN: A fost excelentă observația lui Dan Florița-Seracin: ați surprins momentul în care arheul își schimbă avatarul. Eugen DORCESCU: Eul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup, Eram cu mine însumi împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în Râul alb și-n lună). [3] O arhi-amintire Era o zi senină, ca și azi (Tu, chintesență-a zilelor senine !) Se destrămau păduri de sumbri brazi În urmă, pe cețoasele coline. Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
mărgele, Ne-țelegând nimic, din ceea ce albina îi grăiește, -Da...ce vrei tu urâto? Ia Uită-te la aripile mele! Îs fine și strălucitoare, cum nimeni nu găndește, Mai colorate-s ca un câmp cu floricele, Chiar soarele-auriu, în ele se-oglindește. -Ia uite ce lăudăros am întâlnit, În timp ce eu alerg s-adun polenul, Din toate florile de pe pământ, Tu-ți iei bastonul și jobenul Și zbori, crai vesel, pe-o aripă de vânt. -Mai vezi-ți tu de treburile tale! Eu
FLUTURAȘUL SI ALBINA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374110_a_375439]
-
din oglindă. Câte măști dai jos seara când privești în ea? Câte regrete și neîmpliniri numeri atunci când nimic nu îți aduce bucuria și satisfacția zilei încheiate? Câte dureri și insatisfacții blochează drumul spre fericire? Ce lume întunecată și goală se oglindește în ochi? Câte măști? Până când? De ce? Camelia Constantin Referință Bibliografică: Măști / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MĂŞTI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375373_a_376702]
-
Suntem datori cu cinstea și cu respectul unii față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea sfintelor icoane nu cinstim lemnul și culoarea, ci pe cel reprezentat. Tot așa, întâlnind
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
speranțe, inventează nemărginiri. Plâng fântânile de dor, Gândurile dorm în ciuturi Spre adâncuri când cobor, Dăruind fiori și fluturi. Versurile sale au ritm alert și duios în același timp, sunt ca o nesfârșită melodie cântată de o copilă care își oglindește chipul înveșmântat cu straiele bunicii, în apele fântânii din sufletul îndrăgostiților, șoptind cu grație vorbe frumoase și pure, nealterate de întunericul neîmplinirilor zilnice. Poate-o inimă buimacă, Fără de păcat și tristă, Ne-nvățată să petrecă, Nici nu știe... că există. Femeia
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
la germinat. Într-o lună de va crește, anul va fi îmbelșugat. Din legendele păgâne se nasc prin timp, obiceiuri. Urmând a intra-n destine precum fantezia-n gânduri. În Ajun și-n miez de noapte, stau fete să se-oglindească, cu făclii aprinse-n spate. Vrând, ursitul să-și zărească. Sau în apa din fântână privesc singure-n tăcere, ținând în fiece mână, lumânări “de la-nviere”. Dacă-n truc nu reușește ursitul să și-l zărească, în oglindă când privește
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
labirintul timpului m-am rătăcit Când urmăream a clipei geometrie Și pentru că perfecțiunea am dorit, M-a absorbit perfida simetrie. Dintr-un galop constant secunda mă oprește Cu un asalt pragmatic și mult prea răspicat, În care viața tremurând se oglindește, Dezvăluindu-mi tot ce am uitat. Nu înțeleg de este mâine, azi sau ieri, Știu doar că labirintul ermetic se închide, Iar căutând ieșirea, rămân fără păreri, În timp ce nemurirea cu totul mă cuprinde. Apare-atunci firesc, atât de clar și simplu
LABIRINTUL TIMPULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372033_a_373362]
-
ani de la înființarea primului Departament de Ape din România): S-a scurs un secol de Ape, în care, sub ochii și ca rod al cercetării, descoperirii și muncii „oamenilor apelor” s-au ridicat marile construcții hidrotehnice ale țării. Cum se oglindește evenimentul din planul vederilor unui specialist în domeniu? La împlinirea a 100 de ani de când, în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor a fost înființat Departamentul de Ape din România, Administrația „Apele Române” a organizat la Palatul Parlamentului un eveniment în cadrul căruia
EMIL VAMANU: PROBLEME DE CONŞTIINŢĂ ÎN RAPORTUL APĂ-LUMEA VIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372328_a_373657]
-
o ajute, să fie el. A doua zi, clasa a XII-a A, avea la prima oră întâlnirea cu profesoara de româna. Când aceasta intră în clasă începu direct, aruncându-și mapa pe catedră: Vom vorbi astăzi despre "Universul rural oglindit în opera lui Marin Preda" anunță profesoara înălțându-și privirea către publicul ei format din elevii clasei a XII-a A. Ramona își studia profesoara cu atenția mărită. În această zi dăscălița lor era cochet îmbrăcată și radia o neobișnuită
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
atac. - Ce te-am întrebat? - A... Întreaga clasă începu să șușotească “rolul țăranului român în opera lui Marin Preda...”, sărindu-i în sprijin, în timp ce Ramona, cu urechile ciulite, căuta o soluție rapidă de a ieși din impas. - Păi..., "Universul rural oglindit în opera lui Marin Preda", răspunse ea amintindu-și tema pentru ora respectivă. - Bine! Așează-te! Te rog pe viitor încearcă să fii ceva mai receptivă la ce predau, zise malițios Minodora Lepădatu, cu ochii ațintiți asupra ei, precum cei
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
Strofe > Simpatie > CE-ȚI PASĂ ȚIE ? Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce-ți pasă ție ? Ce-ți pasă ție dacă pleci de lacrimile mele De câte ori în alte dați te-ai oglindit în ele ?! Și chipul tău atât de drag alunecă pe fața Spre gât ,unde că talisman îl voi purta o viață . Întinde mâna și-ți voi da o lacrima și ție Care-ți va aminti cândva de-o dragoste târzie
CE-TI PASA TIE ? de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372550_a_373879]
-
funcționa ca profesoară și Cluj ,unde locuia.Minuțiozitatea cu care descrie momentele petrecute în trenul ce venea de la Ciucea se constituie într-un tablou plastic în care predomină albul sincerității. Autoarea cunoscând aspra viață a oamenilor din Țara Vlăsiei îi oglindește plastic și sugestiv în tablouri vibrante unde aceștia trăiesc” Cu sufletul și inima în pădure “, fiindcă ei își duc viața între biserică, meseria lor de țapinari, pietrari, ciobani, restauratori de drumuri, învățători, preoți, îngineri, mai ales silvici, constructori de case
REPORTAJUL LITERAR, FRESCĂ SENTIMENTALĂ A ŢĂRII VLĂDESEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372866_a_374195]
-
Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma mamei domniei tale, Catinca, ardeleancă din Brașov. Marele poet Alexandru Vlahuță a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc.Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma mamei domniei tale, Catinca, ardeleancă din Brașov.Marele poet Alexandru Vlahuță a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
sau de-un pom să-l ud și el să-mi dea roade și iar tăiam bucăți de cer și le puneam pe cai loveam norii cu biciul îi struneam eram nevăzut și străin că o apă în care se oglindea pădurea sub moșiile de cer doar plânset se auzea și dans din când în când mai muream și eu atunci doar atunci primeam țărâna acolo pentru-nălbirea oaselor mereu rămânea afară un nor în formă de câine ca să mă plângă (Mircea
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
în nopțile senine cercetau cerul urmărind traiectele aștrilor în constelații. În același timp, gândeau ei, dacă acest Adevăr se simte la tot pasul înseamnă că esența sa se împarte cumva în tot și în toate, tot sub formă de adevăr, oglindindu-se în tot și toate, fie ele lucruri fără viață sau ființe. N-ar fi însă vorba de o descompunere sau de o împărțire a Adevărului deși s-ar putea ca și acest lucru să aibă o oarecare greutate, ci
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
melodia ce-al tău nume-l fredonează sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară. Fericirea mea...e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă, atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință. Fericirea mea...e zâmbetu-mi în care te oglindești, chipul tău, raiul meu din grădina-mi tu ești. Fericirea mea...e credință-n iubire și-n ce-i drept, e flacăra divină ce-a ... Citește mai mult Fericirea mea...ea vine din lucrurile mărunte,precum se scurge-n clepsidră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
e melodia ce-al tău nume-l fredoneazăsub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară.Fericirea mea...e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă,atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință.Fericirea mea...e zâmbetu-mi în care te oglindești,chipul tău, raiul meu din grădina-mi tu ești.Fericirea mea...e credință-n iubire și-n ce-i drept,e flacăra divină ce-a ... XV. PIEI, SINGURĂTATE!, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, ... Citește mai mult Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere,fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele,umbre scumpe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
zgomotos, de lume să se amuze...Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină,dansul trist al toamnei croiește drum către ruină,tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă,întinderilor cerești vrea să li se plângă...Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line,suspinele senine vor croi cândva al meu nume,ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător,... XXII. DIALOG CU OGLINDA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015. Stau de vorbă cu mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
stânci de gând curg șiroaie Vântul împletește-n păr arome de ploaie. Mi-a înghețat iarna nuferii la baltă La țărm naufragiez singură-n barcă, Îmi rătăcesc pașii în umbre uitate Printre frunze umede și moarte. În ochii mei se oglindesc izvoare Cerșesc clipe, zile inundate de soare În sinfonii de timp tânjesc după răsărit Cu sufletul în lacrimi, cu dor învelit. E iarnă-n ramuri de gând, pe pământ Pe tâmple, pe chipul înfiat de vânt, Eu aștept primăvara cu
E IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371049_a_372378]
-
De tot ce-i trist în a ta cale. Aș vrea la piept să te adun Când neagră bântuie furtuna Alai de stele să-ți aduc Pe palme, tremurândă, luna. Aș vrea mereu sub ochii mei Făptura ta să se-oglindească Și-n ochii calzi și buni ai tăi Iubirea-n veci să dăinuiască. Aș vrea să-mi fii mereu aici Și-n răsărituri și-n apusuri Iubirea mea , ce-adânc lumini, În noaptea-mi grea, din începuturi . Referință Bibliografică: IUBITA
IUBITA MEA ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371055_a_372384]
-
de a-și îndemna amantul înstărit să ia drept soție o femeie mai potrivită în sensul poziției sociale.Romanul Jennie Gerhardt a fost interpretat de criticii literari politruci, de la noi, care făceau jocul propagandei de partid ,ca un roman “ce oglindește soarta femeii muncitoare în cruda societate capitalistă.”. Chiar dacă Theodore Dreiser în romanele The Financier,apărut în 1912 și The Titan care a văzut lumina tiparului în 1914, a părăsit eroinele aparținând clasei muncitoare,de condiție pauperă, decăzute, purtate în voie
REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371132_a_372461]
-
ei față de Rege și, prin el, față de țară este absolut.” Creionarea afectivă a Reginei, de către ASR Principele Radu al României, ca și a altor regi și regine ale României, nu surclasează o biografie științifică, istorică, dar e în măsură să oglindească pe Regină în chipul zămislit, înainte de a apare în scriere, în sufletul autorului care nu ascunde nici emoția, nici adorația, nici iubirea pentru: „o frumoasă femeie destinată unui drum neîmplinit și totuși, desăvârșit.”. E imposibil și nenecesar a plasticiza mai
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]