1,402 matches
-
fost pedepsită destul; și, în definitiv, nu era decât o femeie vulnerabilă.” 977 „Cresida a trădat. Trădându-l pe Troilus, ea a încălcat codul dragostei curtenești, păcat de neiertat în concepția medievală. Faptul rămâne fapt, însă plină de semnificație este oglindirea sa în sufletul cititorului și al poetului Chaucer, confruntat cu această realitate pe care io impune subiectul. De la începutul până la sfârșitul poemului, Chaucer o urmărește pe Cresida cu ochi de îndrăgostit. S-a îndrăgostit de această minunată creație a sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici, condiția lui Endymion a cărui imagine rămâne pe o apă care curge încontinuu. Aceasta este condiția imaginii „fixate” de G. Călinescu și a oricărei alte imagini de acest fel. Adevărul curge masiv, pe dedesubt iar deasupra rămâne doar o oglindire. Edițiile „Vieții lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu, repetate la nesfârșit, plutesc pe deasupra fluviului (fluxului) de informații și, încă: desprinse de raționamente ca cele de mai sus ale lui Alexandru Grama care ne îndeamnă să căutăm, nu să ne privim
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare cosmos-microcosm. Casa, ca primul spațiu sacru, devenită "Centrul Lumii" 65, este prezentă sub dublu aspect, de "imagon mundi" 66, dar și de oglindire a omenescului. Cele patru elemente originare (apa, pământul, focul, aerul) se regăsesc și la nivel microcosmic, reprezentat de om și casă: "omologarea tradițională dintre microcosm și macrocosm raporta cele cinci elemente cosmologice (apă, foc, lemn, aer, pământ) la organele corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și să se facă inferențe asupra sentimentelor, inteligenței și personalității sale" (idem, p. 226). Percepția umană nu se reduce doar la o reflectare (activă) a stimulilor fizici în diferitele segmente ale sistemului nervos central; ea poate fi înțeleasă și ca "oglindire a omului în alt om, ca imagine a noastră în alții și altora în noi înșine. Prin aceasta precizează P. Golu (2003) percepția se transformă din act individual în act interpersonal. Ea devine unul dintre mecanismele inițiale, fundamentale ale reflectării
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
incluse în interacțiune. "Fiecare participant la interacțiune își raportează activitatea sa la celălalt și acțiunea celuilalt la el însuși; actele lor se interpenetrează și, în consecință, se reglează reciproc", scrie P. Golu (2003, p. 227). Relațiile interperceptive au drept conținut oglindirea unei persoane în altă persoană (cu care interacționează) și se realizează cu ajutorul unei serii date de stimuli vizuali, tactili, auditivi, olfactivi, care-i parvin subiectului receptor de la înfățișarea externă, vocea, gesturile și acțiunile partenerului de interacțiune (Golu, M., Păiș-Lăzărescu, M.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 69). 43 Cca 200 de silabe/minut reprezintă o vorbire relativ lentă; cca 350 de silabe/ minut = vorbire relativ normală; cca 500 de silabe/minut = vorbire relativ rapidă (Birkenbihl, 1999, p. 183). 44 "Raport"/"matching" (Iordănescu, 2006, p. 71), "oglindire" (Erickson, 2009, pp. 76-86). 45 Pentru diferitele valențe ale acestor elemente, vezi Albulescu, 2008; Kneller, 1973, pp. 121-129 etc.; particularizând, vezi Dospinescu, 1998, p. 108, pp. 112-113, p. 117; Kneller, 1973, p. 13 (pentru definire); Dospinescu, 1998, p. 125 (pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pusă În scenă prin intermediul concepțiilor dominante ale societății. Suntem pe drumul tranziției dinspre paradigma economică clasică spre teoriile sociologice ale capitalului social: cooperarea emerge din norme sociale și rețele. Acest drum traversează inevitabil funcționalismul economic (Williamson - teoria costurilor tranzacționale) având oglindiri perfecte În cel sociologic (Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat În capitolul precedent. V. Analiza instituțională a organizării social-economice Neo-instituționalismul economic a elaborat modele explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă În condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene.) Citim în Dezrobire: "Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!/ Pe netedele dale mult timp am rătăcit,/ De noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat. Cuvîntul,/ Abia rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de o oglindă retrospectivă, Îngânând ironic inscripția de pe retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul intim, „obiectele” confesiunii sunt mai „Îndepărtate” decât le
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a textului literar. Scriitorul nu are o putere mai mare asupra lui decât asupra propriei inspirații. El Își deconspiră sensurile pe un interval, relativ cuprinzător, Între ceea ce-și propune să fie și ceea ce este cu adevărat: adică Între o oglindire a eului și o scriitură aparent ne-literară, existând paroxistic și anarhic În paginile segmentate ale jurnalului. Ieșind din sfera purei reflectări, autoportretul trage după sine și textul jurnalului În Întregul său. Depășind limitele ambițiilor contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
94, fără sfârșit, producându-se În chiar clipa scrierii sale. Ca literatură, abia ca literatură, jurnalul intim acceptă orice definiție 95. Acceptă și oricâte interpretări, pentru că oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate" [DEX, 1975:11]. Rezultă de aici că minciuna înseamnă deopotrivă discordanță între cunoaștere și realitate, reflectare infidelă a realității, necorespondență cu realitatea, inexistența
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul și de structura internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
volumele Brâncuși (1972) și Brâncuși II (1974), ediții bilingve, traducerea în limba franceză fiind făcută de Sandu Tzigara-Samurcaș. Segmentând grafic versul, poetul sugerează conturul sculpturilor lui Brâncuși. Genarul (1974) este o prelucrare după M. Eminescu. SCRIERI: Finister, București, 1939; Stinsa oglindire, București, 1943; Ospățul de taină, București, 1944; Făt-Frumos din lacrimă, București, 1945; Finister 2, București, 1970; Metafore, pref. Al. A. Philippide, București, 1971; Brâncuși. Poeme-Poèmes, I-II, ed. bilingvă, tr. Sandu Tzigara-Samurcaș, București, 1972-1974; Pasărea de cenușă, București, 1972; Genarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
una dintre formele de scriitură 566 sugerate de Baudrillard ca fiind o scriitură "virală", în ideea în care instituie o confuzie radicală în ceea ce privește sensul, "infectându-l" cu un grad de indeterminare, descentrându-l definitiv din matca prestabilită și din mitul oglindirii lumii prin intermediul limbajului. Dacă scriitura modernă era "devotată" principiilor de claritate și concizie, de prezentare sistematică a lucrurilor, cât mai analitic, cu scopul de a accentua în primul rând sensurile obiectului analizat, se observă că scriitura postmodernă inversează aceste scopuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin indicații prețioase la efortul creatorilor de a cunoaște cât mai bine realitatea socială, fiind pe lângă aceștia prima interpretă a cerințelor maselor de oameni ai muncii. Având sarcina de a studia și de a duce mai departe teoria materialistă de oglindire prin artă a vieții sociale, ea are datoria de a traduce această datorie În practică, de a da soluții concrete problemelor ivite În procesul de creație. Aceasta presupune din partea criticii urmărirea unui singur scop principal, acela ca opera de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etc. Credem Însă că aici prezentarea suferă de unele lipsuri. (Ă). În primul rând, noi când vorbim de realism nu-l numim curent literar, ci o concepție artistică și facem istoria literaturii ca desfășurare a luptei Între realism și antirealism, oglindirea luptei Între forțele de progres și cele care Împiedică progresul În societate. Această luptă stă la baza conflictului dintre realism și antirealism În literatura noastră și În acest sens vom face cercetarea moștenirii literare» (cit. Problema moștenirii literare, Ion Vitner
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vedea realist a existat de la Începutul literaturii și constituie baza noastră de valorificare estetică. Sunt nerealiste opera lui Cervantes, reconstituirea sufletului omenesc la Shakespeare, tablourile maeștrilor Renașterii, poveștile din Decameron? Definirea conceptului unitar despre realism Îl oferă Lenin În teoria oglindirii: (Ă) «Ceea ce merită Însă o atenție deosebită este discutarea Închegării acestei viziuni artistice, Într-un curent literar, precizat istoricește, cauza pentru care el se manifestă cu preferință În roman. (Ă)». În fișele despre realism, dl. Ion Vitner opunea relațiile: sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lupta Împotriva exploatatorilor de la sate - chiaburii. Nuvela Vin Apele de Aurel Mihai, distinsă cu premiul III, arată niște chiaburi - Dolmanii - care fac o spărtură Într-un dig, provocând inundațiaă (Ă). unul din aspectele transformării socialiste a agriculturii Își găsește o oglindire reușită În poemul Se prind În brațe ogoarele, de P. Anghel: „Un I.A.R.-22 a adus pluguri târâș, Nașul se zguduie, privește chiorâș Glia duduie Nașul suduie (Ă) Partidul ne arată roada pusă În lanțuri.” (Ă). 73. Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu trudnicii porniă Lui A. Toma la a 75-a aniversare). PROZA - VEDERE GENERALĂ Anul 1950 marchează revirimentul romanului; spre deosebire de anul precedent, numărul romancierilor este mult mai mare; orientarea tematică este Încă preponderent istorică, dar se Întâmplă și mult-așteptatul eveniment: oglindirea mai hotărâtă a prezentului prin cea mai complexă specie literară; În felul acesta, nu numai nuvela, schița și povestirea, ci și poemul, piesa Într-un act, piesa În trei acte, cântecul de masă și alte creații, dobândesc, prin roman, un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu se află nici el pe primul plan al cărții. (Ă). Iată, deci, că nuvela tov. Preda ne oferă, În ciuda intențiilor autorului, În ciuda orientării tematice juste, În ciuda efortului de cuprindere a realității, o abundență de fapte care reprezintă o falsă oglindire, o răstălmăcire dăunătoare a realității. (Ă). Dar o discuție cu larga participare a criticilor și scriitorilor În jurul acestei cărți Îi va fi de cel mai mare ajutor tov. Preda. Să nu uităm Îndemnul partidului care, În salutul adresat scriitorilor, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mesajului artistic. Eusebiu Camilar dovedește cu Temelia că scriitorul militant poate și trebuie să Întreprindă transpunerea În imagini artistice a realității imediate În cadrul unei creații de largă respirație cum este romanul. (Ă). Tendința cea mai de seamă a Temeliei este oglindirea artistică a trăsăturilor morale ale acestui țăran renăscut În condițiile socialismului. Tendința justă a cărții lui Eusebiu Camilar este prezentarea legăturii indisolubile care există Între construcția socialistă a agriculturii și transformarea morală a țărănimii muncitoare. (Ă). Camilar redă În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fizionomia spirituală a omului nou care se formează În țara noastră. În operele scriitorilor noștri aceste trăsături și multe altele pe care nu le mai amintim, sunt surprinse cele mai adesea izolat, fragmentar. (Ă). Printre poemele care Însemnează, sub raportul oglindirii vieții sentimentale a omului nou, un exemplu pozitiv de realizare artistică, vom aminti Cântec (spus de o armonică) de Veronica Porumbacu și Tânăra savantă (Almanahul Literar, nr. 2-3) de Aurel Gurghianu. (Ă). Analizând acele câteva poeme aduse În discuție de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]