2,453 matches
-
mutarea la bloc. Erau anii când se vorbea tot mai stăruitor de crearea unor sate care să rupă gura Europei. Proiectul umbla doar ca un zvon, pregătit mai mult să obișnuiască oamenii cu ideea că, în curând, vor pierde și ograda, și grădina, și cimitirele. Vor pierde și locul lor de sub cer. Îi stârneam la vorbă. Se mirau că-i ascultam, după ce își biruiau temerile. Mulți dintre ei nici nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pe o floare-n fața porții Cânt-un greier o tiradă, Iar bunica cu nepoții Stau pe-o bancă în ogradă. E în strai de sărbătoare Cu catrință și ilic Și-o cămașă mândră are Din fir alb de borangic. Păru-i strâns, cu o cărare, Ochii negri de cărbuni, Blândă și frumoasă, pare Dintr-o slovă de minuni. - Dar povești
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
Păsăretul, în ogradă, A iscat o zarvă mare; Toată lumea-l ia la sfadă Pe-un cocoș, la deșteptare. Furioasă, o găină, Îl întreabă verde-n față: De ce cauți tu pricină? Ne scoli prea de dimineață! Dar cocoșul îi răspunde, Supărat, din cale-afară: Ora
În ogradă. In: Glasul Copilărie by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/557_a_771]
-
nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină“ etc. Nu-i nimic dacă cititorul e derutat. Asta ajută la Înțelegerea mesajului. În ograda gospodarului la care e cantonat Bobocică ne putem imagina și un alt paradis decât cel al vorbelor lui: dimineața, după ce am luat cafeaua, ni s-a mai dat și câte o cană de lapte de către gazdă, dar laptele nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că parcă nu mai am răbdare? ― Despre ce răbdare vorbești, Dumitre? ― Până să ajung acasă. ― Ia mai gustă din cinzeacă și ai să vezi cum îți vine răbdarea... ― Numai că, așa cum vine, așa se duce. Până nu pun piciorul în ograda mea, nu simt că sunt eu... ― Da’ tu crezi că eu nu-s tot așa? Numai că... vezi tu?... Știu eu la ce ți-i gândul, Todiriță băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se. Todiriță i-a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și, pornind spre casă, i-a șoptit printre dinți: ― Să nu mai intri în ograda mea cât îi fi și îi trăi! Să te duci la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia grajduri, fără să se poată distra cu nimic și fără să întîlnească pe nimeni, necum pe Mika-Le. Era o moșie fermecată. Vacile fiind în staule model, caii în boxe de lux, păsările în cotețe mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care am crescut și de la care am primit primele lecții de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor trei sferturi de veacă Și casa, și ograda, și grădina cu livada și-au schimbat înfățișarea după vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Nimic nu mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor trei sferturi de veacă Și casa, și ograda, și grădina cu livada și-au schimbat înfățișarea după vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fratele Petrea s-a stins din viață, revenirile mele în satul copilăriei s-au rărit, deși amintirile mă cheamă cu aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
o așezare rurală de pe valea Tutovei. Admiram casa, grădina, livada și via, toate frumos și meticulos orânduite, inspiram aerul înmiresmat de parfumul florilor, al strugurilor, al fructelor și al Toamnei. Copiii mei încă mici la vremea aceea zburdau nestingheriți prin ograda largă, pavată cu iarbă și flori, se pierdeau printre rândurile de vie în căutarea butucilor cu poamă văratică, se cățărau în pomii cu fructele date în pârg, bucurându-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de alergare. Trăind sentimentul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
neprețuitul dar pe care i l-am făcut. Și mai spunea ea, cu multă dreptate, că o gospodărie fără câine este ca o casă fără împrejmuire. Deși ploaia măruntă și deasă începuse iar vântul se intensificase, am plecat fericit din ograda Miluței Cristea pentru că am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Și până-n noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu prea grasă, Mămăliguță și mujdei! Mă văd cu frații în ogradă, Printre nămeții pân' la geam; îi adunam într-o grămadă Și-un mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
devenit dependenți de opiu, îmi spune într-o seară Majestatea Sa. Ce au făcut? îl întreb. Aveau nevoie de bani ca să-și cumpere drogul, așa că au furat din vistierie. Nu pot să cred că boala asta a invadat propria-mi ogradă! Îți dai seama ce face națiunii! Se dă jos din pat și se duce la birou. Răsfoiește paginile unui document voluminos și zice: — Sunt în toiul examinării unui tratat pe care britanicii ni l-au impus și sunt în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plecarea împăratului la Jehol. Dincolo de ziduri, zgomotul căruțelor se aude permanent. — Am renunțat la Peking deoarece nu am nici o veste de la generalul Sheng Pao! motivează Hsien Feng. Se zvonește că a fost capturat. Dacă e așa, barbarii vor ajunge în ograda mea foarte repede. — Majestatea Voastră! se aruncă prințul Kung la pământ. Vă rog să nu plecați! Majestatea Voastră! spune prințul Ts’eng, al cincilea frate, care se aliniază și el în genunchi lângă prințul Kung. Nu vreți să mai stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mii de ani când China îndură o astfel de rușine. Împăratul Hsien Feng este obligat să deschidă orașul Tientsin ca nou port comercial. Din punctul lui de vedere, acest lucru nu numai că le permite barbarilor să facă negoț în ograda lui, ci le facilitează și accesul militar pe mare spre capitală. Majestatea Sa este forțată să „închirieze“ Kowloon britanicilor, drept despăgubire de război. Tratatele stipulează că misionarilor străini li se va acorda libertate totală și protecție pentru a-și desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea îi era greoaie și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de cînd n-a mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă la stat cîte un vițel cumpărat din iarmaroc. Abia căpătaseră cîțiva oameni pămînt și, cine se lăudase că le-a dat și le-a dres, venea acu să-l ceară înapoi, ba încă și pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă cînd, din ogradă, auzii, tunător, un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia mă căuta. Am ieșit să-i explic părintelui că n-am știut ce e cu cînepa: așa sunase ordinul șefului. - Apoi alt’ dată să nu te mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]