16,318 matches
-
colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea că aș fi omorât în mine viața însăși sau că aș fi pângărit tot ce atinsesem cu timp în urmă. Aveam nevoie de timp. De timp și de multă răbdare. Eram convins atunci, că timpul va pune lucrurile la punct și că eu sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Înseamnă că eu nu sunt normală. Adu repede apă. Repede, repede. Arde Troia în flăcări! Gerard încercă din nou să-i ia găleata din mână și s-o imobilizeze, și atunci ea urlă ca din gură de șarpe: Ajutoor! Mă omoară! Săriți ! 11. Atunci Gerard o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negativul îmi dau târcoale și-mi strigă pe la urechi: Hei!... dar cu noi cum rămâne? De ce încerci să ne elimini complet? Noi suntem stăpânii tăi și trebuie să te supui? Noi te-am comandat atâta timp și nu ne poți omorî. Cam așa vin semnalele, de la ceea ce a fost, vechiul meu mod de gândire și credințe vechi și expirate, formatate cu trecerea timpului psihologic. Eu le simt, le înțeleg și nu încerc să lupt cu ele, mă detașez cu calm, zâmbesc
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pumnul am întins mâinile și l-am oprit. Cât ai clipi, eram în picioare gata să-l lovesc și eu. Dumitru însă, mai vonic ca mine, m-o prins de mână și mi-o spus scrâșnind:” Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi-o spus scrâșnind:” Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întreba de ce nu-l învelește pe Hliboceanu. Cu aceasta nu a pierdut prilejul de a arunca încă o privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o a treia ureche În zona occipitală, asigurând un auz perfect. Ori febra coregrafică, răspândită, se pare, de puii de condor din Mexic, care-l făcea pe cel infectat să danseze step până la epuizare fizică și deces. Ceea ce nu te omoară te face mai puternic, se spune, și, un timp, dintr-un anumit punct de vedere, omenirea devenise parcă mai sănătoasă - nu ne referim, evident, la cei morți, care pierduseră deja bătălia, ci la cei Încă trăitori. Aceștia dobândiseră brigăzi de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau ținând discursuri la oglindă, În care Încerca să-i convingă pe locuitorii din galaxia Abell că al optsprezecelea val de extindere al NATO nu reprezenta un semn
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Olaf. Din când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar Întreaga figură se boțea Într-un hohot de plâns devastator. „Viața Îi omoară“, a conchis cu milă Olaf. Într-un colț, alți doi indivizi stăteau față-n față, de-o parte și de alta a unei rame goale având forma unui monitor de calculator. „Ăștia sunt avansații, care Încet-Încet acceptă posibilitatea prezenței altora
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi cer iertare pentru contextul nefericit În care ne-am cunoscut. Era ceva urgent. — La Poliție suna ocupat? La Pompieri? — Am nevoie de cel mai bun și nu-mi pot permite o amânare ori un refuz. Cineva Încearcă să mă omoare. Ah, mein Gott, care cânți la taragot! Persoana care și-ar dori să dezvețe de respirație o asemenea făptură ar trebui judecată urgent la Haga pentru atentat Împotriva fondului genetic al omenirii. Și, cu o asemenea pază, cine s-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
decât...... și pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai tentantă ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? Ai aflat cine vrea să mă omoare? a Îngăimat ea. — Stai jos, i-am spus, arătându-i canapeaua pentru care jumătate din zebrele din Etiopia Își donaseră pijamalele. Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e soluția, i-am spus cu blândețe. Dacă vrea să te radă, până la urmă o s-o facă folosindu-se de un alt personaj. Iar dacă mă omori, Îi ușurezi sarcina. Lasă pistolul jos. Ochiul negru al țevii m-a mai scrutat o clipă, gândindu-se parcă dacă să-și mute sau nu chiriașul În mansarda mea, după care Vera a lăsat arma jos. Am luat-o și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica În aer oameni și mașini ca pe niște furnici. Nu, scriitorii omorau În tăcere, chirurgical, trimițând fără ezitare la moarte mii de personaje . — Trebuie să găsim o notă de subsol să ne-ascundem, i-am spus Verei. Cea mai apropiată se afla În barul lui Vasea, de peste drum. Am intrat. Înăuntru era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iz filozofic . Ce zici? — Nu sunt interesat. — Și eu ce fac? Cum termin cartea? — Fă ce fac toți scriitorii slabi. Termin-o În coadă de pește, să spună cititorul că ești un tip enigmatic și profund. Sau, dacă ai curaj, omoară-mă Înainte de final. Se pare Însă că fără mine nu te descurci. Îți sunt prieten, să știi. — Împrietenește-te cu criticii. Ai mare nevoie. Am metode să te conving, Iggy. Multe. — Să te văd. Stai liniștit, n-o să-ți trimit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură - care, bineînțeles, și-a luat rapid copanele la spinare -, șuierând ca o bere proaspăt desfăcută: — Nu care cumva să te gândești să omori creatura asta nevinovată! Marș de caută mâncare În altă parte! N-am tras. M-am Îndepărtat, scărpinându-mă În cap cu țeava pistolului și gândindu-mă că, În fond, finalul gândit inițial de Kuznețov nu era chiar atât de rău
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scăpăm, ce minune, de nesuferita slujbă. Asta n-ar fi nimic, fără poanta finală: cine iubește weekendul, va îndrăgi pensia! Adică cum?! La odihnă națiune, ce atâta... Vorba veche: munca l-a făcut pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
sine ale micuței abuzate o determină pe celebra Marilyn Monroe să îi accepte în patul ei pe toți bărbații întâlniți în drum care își exprimau dorința de a o avea. Norma Jeane Baker este, în ultimă instanță, cea care a omorât-o pe Marilyn Monroe în noaptea de 4 spre 5 august, 1962. Din prea multă silă și oboseală. De multă vreme nu am citit o carte atât de pasionantă precum Marilyn pe divan de Michel Schneider. Un roman scris cu
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Sorin Lavric Ceea ce omoară scrisul filozofilor este neputința de a-și însufleți cuvintele. Parcă asiști la o procesiune de carcase goale, de sunete sterpe mărșăluind mecanic pe albitura paginii. Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
sugerează faptul că în spatele desenelor autoarea a avut în minte modele reale. Fiecare dintre bărbații expuși este supus unei analize cu raze Roentgen, nici o părticică din sufletul și comportamentul său nu poate să rămână secretă. Puțini rezistă acestui test care omoară romantismul și, în mod clar, niciunul nu pare să fi avut argumente suficient de puternice pentru a sparge platoșa protectoare a autoarei. Grași și slabi, dezinvolți sau inhibați, frumoși sau urâți, locvace sau timizi, toți trec pe sub lupa femeii, iar
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
lor, ci numai cu multă, abundentă violență. Isterizat de golul din ei și de cel din jur, el își caută o compensație în mișcări agitate, repetitive, iar ea, tot timpul mai dură în manifestări, ajunge la un gest aparent eliberator, omorându-și în final partenerul. Parcă vedeam, mai ales către final, un film prost american, de mare succes însă și cât se poate de realist. Sărmana noastră lume, atât de golită de substanță, care în toate împrejurările și în toate domeniile
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă propoziție finală ca să omorâți și ultimul personaj. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar, și soția mea - care mă cunoaște foarte bine, martorul meu cotidian, si care este întotdeauna veselă, ceea ce este meritoriu - poate să confirme, sunt un pesimist vesel. Și dacă sunt
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
devenit alergători în crosul de alergare ,,garduri” și s-au făcut nevăzuți. Peste 18 ani mi-au spus cum îi cheamă și ce intenție aveau, însă eu leam dizolvat atunci când a trebuit intenția de răzbunare. Nu este bine să se omoare român pe român niciodată. De-a lungul istoriei au murit și unii din români, cei care le-au cauzat moartea, au fost dușmanii din exterior, dsr din păcate și din interiorul țării, însă aceștia din urmă nu s-au pus
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]