3,282 matches
-
vreun sens pe care însă nu-i despart decît vreo zece ani. Și totuși, iată-l pe seducătorul Orsenna (de fapt, Erik Arnoult, împrumutîndu-și pseudonimul literar de la citadela mitică din Rivage des Syrtes al lui Julien Gracq), bucurîndu-se de toate onorurile terestre raportor la Consiliul de Stat, președinte al Școlii naționale superioare de peisaj, ex-emineță cenușie a lui Mitterrand și relativ proaspăt membru al Academiei franceze. Parcurs fără greșeală dinspre partea acestui creator polivalent, la care temperamentul și spiritul aventurier, responsabile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l dezvăluie acest fragment aproape anarhic, dintr-o scrisoare către Sollers, din 1944: Sunt bolnav de Nietzsche. Ce om! Ce disperare să nu fii decît ființa jalnică care ești. Singura scuză a omului de litere este suferința sa, renunțarea la "onoruri". Aș vrea ca, înainte de a muri, să dau foc la butoaiele cu pulbere din pivnițele Institutului. Nebunia finală, ce refugiu superior în fața senilității ce amenință oficiile! Și misterul lui Iisus pentru Nietzsche: faptul că o anume negație valorează mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele din urmă, fiecare trudește la sine însuși încercând în felul lui, oricine ar fi, orice ar face o dez-umbrire de sine unde sfârșește liziera și începe divinul e altceva iar dacă pe parcurs, unul e copleșit de aplauze și onoruri, iar altul e trecut sub tăcere, deși cântă atât de bine încât ar înmuia azi până și-o inimă e tot altceva la ce ne raportăm, înspre cine ne întoarcem chipul, e totul. altminteri, fără de acest drum mereu reluat, unic
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
din satul Schinetea, comuna Dumești, mareșalul Constantin Prezan, a donat unor asociații caritabile din Vaslui sume consistente de bani prin intermediul primăriei, recte Ion Rășcanu, așa că acesta recomanda beneficiarilor să trimită câte un mesaj de mulțumire binefăcătorului. Reproducem una dintre adrese: „Onor Filialei de Cruce Roșie Vaslui. Am onoarea a vă remite suma de 1.000 de lei ce vi s’au dăruit de către Domnul Mareșal Constantin Prezan. (...) General Ion Rășcanu”. La acest inter-titlu, trebuie să consemnăm și prima donație a generalului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lumea se astâmpără cam 70 80% (subl.ns.)”. După atâtea peripeții și frustrări, Zainea își încheia interesanta dare de seamă în felul următor: „Nu suntem călăuziți decât de spiritul de dreptate și ordine și din când în când apelăm la onor. Comandamentul Sovietic să ne mai dea un sfat. Azi orașul este liniștit, curat și viața normală, drumul poate fi sigur și fără risc pentru oricine a stat la adăpost și acum vrea să conducă (subl.ns.)”. Cu certitudine era vorba
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu certitudine că această valoroasă colecție de documente vechi și foarte vechi se află acolo unde trebuie, adică la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vaslui. Pe o filă frumos caligrafiată, Samy și Roza Copilovici, proprietarii „Cinematografului Francez” din Huși, trimiteau onor Primăriei o notă de plată extrem de obraznică, prin care cereau anumite sume de bani de la bugetul public. Primarul a semnat o adresă de răspuns destul de lungă dar, credem, și destul de lămuritoare prin care, atât el cât și „șeful contabilităței comunale
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
viața membrilor familiei regale. Spre exemplu, pe 11 mai 1921, în țară s-au organizat Te-Deum-uri „cu ocazia revenirii în țară a Principelui Carol împreună cu Principesa Elena”. Momentele erau marcate prin oficierea „unui Serviciu Divin, la Biserica Sfântul Nicolae, cu onoruri militare obișnuite”. Obligația prezenței revenea în special prefectului județului și membrilor administrației orășenești. Conform uzanțelor protocolare, pe lângă ceremonialul obișnuit - un Te-Deum la biserica Catedrală, urmat de un program în sala Ateneului -, primăria trebuia să trimită la Palatul Regal din București
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și de o adeverință „de bună purtare” din partea poliției locale. Pentru pitorescul oferit de cererea Sofiei L. spicuim următoarele: „(...) voind a deschide un stabiliment de prostituție în strada Fabricelor no. 36, ce este un loc convenabil pentru asemenea branșă, cu onor și respect vă rog domnule primar să binevoiți a-mi da autorizația cuvenită, cu începere de la Sfântul Dumitru anul curent”. În general, aceste cereri primeau aprobările necesare, având în vedere, în special, taxele ce urmau să fie vărsate la bugetul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
frecventau Junimea și pe Caragiale iar acesta îi răspunde prin articolul Exces de onoare: "Ce-o fi căutînd numele meu aici, atîta nu-nțeleg. Eu știu că am fost din întîmplare odinioară la o întrunire literară a "Junimii" în casa onor d. Titu Maiorescu... Și iată cum s-a întîmplat să merg: eram prieten cu Eminescu de mult; întîlnindu-ne, mi-a propus să-l însoțesc la o adunare literară; am primit bucuros, fără să presimt ce avea să mi se întîmple
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
față de Cragiale mărturisește că "nu rareori l-am auzit zicînd: Eminescu era un prost." La rîndul său, acesta nutrea ideea că doar o moarte nenorocită a asigurat succesul poeziilor ("lui Eminescu, care a dus o viață de pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
despre cai, spunem că unul este bun; nu și celălalt. [...] Acela dintre ei care-i de-un soi mai bun are statura dreaptă, trupul bine tăiat, grumazul falnic, botul arcuit, ochi negri, iar culoarea lui e albă; e dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pot să mă și înșel! Comparația cade ca nuca în perete, nu? Nu-i nimic, am spus-o....rămâne aici, ca să mă pedepsesc! Dorin Popa: Care ar fi, totuși, explicația succesului îndelungat al lui Fănuș Neagu? A primit chiar și onoruri mult peste puterile sale: director al Teatrului Național, unde a stat pe scaunul lui Camil Petrescu (și încă mult mai multă vreme decât acesta!), academician... Liviu Antonesei: Cred că succesul se datorează momentului apariției sale în literele băștinașe, un moment
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cartea lui Iob: «Nu erau calde hainele tale, atunci când pământul a fost învăluit de vântul austral?» (cf. Iob 37,17). Ca și cum ar spune: Dacă virtutea este ferventă în tine, să nu atribui aceasta ție însuți, ci Duhului Sfânt. Iar pentru că onorurile, bogățiile și splendoarea hainelor, de obicei, fac să răsară mândria, ca formă de dispreț, sărăcia și hainele mizerabile generează umilința; cu cât vă veți însuși mai puțin din bunurile acestei lumi, cu atât veți apărea mai umili și mai mici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine. Bucurându-se în Cristos de umilință și de sărăcie radicală, să nu se exalte pentru a părea că sunt mai buni decât alții. Mai mult, să nu aspire la privilegii sau onoruri, în detrimentul cuiva, și să nu predice fără un consimțământ favorabil sau fără îngăduire, nici să nu se amestece în treburile altora. Atunci când Francisc, noul soldat al lui Dumnezeu, a stabilit cu desăvârșire toate aceste lucruri pentru el și pentru urmașii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noastre, mai bine și într-o manieră mai sfântă decât cea a predicatorilor. De aceea, multe persoane, bărbați și femei, doritori să imite cele două ordine, au îmbrățișat forma lor de viață. Clerici nobili și foarte culți, părăsind pozițiile lor, onoruri, bogății și averile părinților, din dragoste față de Dumnezeu, li s-au alăturat lor. După aceea, femeile, unele fecioare, altele căsătorite sau văduve, altele prostituate, nobile și de condiție modestă deopotrivă, supunându-se direcțiunii lor și acceptându-le forma de viață
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trupul sfânt mult s-a bucurat. A murit și face multe minuni, deoarece el a fost răbdător și a suferit. El a fost umil, Domnul l-a înălțat. El însuși a întemeiat Ordinul acestor frați minori, care lasă pământuri și onoruri. E) Cronica ritmică austriacă Opera, în versuri latine rimate, a fost scrisă în jurul anului 1270 de un autor necunoscut refugiat în Austria din Ungaria. A se observa accentuările de tip popular, ale trăsăturilor exterioare caracteristice fraților. Fragment din ANONYMI Chronicon
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cum i se spunea: «Du-te și dezleagă-l!». Trupul neînsuflețit a fost transportat în orașul nou, în biserica fraților, pe care chiar fratele Iacob o construise și ceruse să fie consacrată, și a fost înmormântat în ea cu toate onorurile. Însă în anul 1238, moaștele sale și cele ale fratelui englez Simon, primul lector la Magdeburg și cel de-al treilea ministru [provincial], deoarece frații s-au stabilit în orașul vechi unde locuiesc și acum, au fost și ele transferate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
anul Domnului 1231, fratele Giordano, custode al Turingiei, reîntorcându-se în Saxonia, l-a trimis pe fratele Ioan din Penna împreună cu fratele Adeodato la Paris, la fratele [Ioan], englez, și la fratele Bartolomeu, lector, pentru a-i aduce, cu toate onorurile, în Saxonia. 61. În anul Domnului 1232, în capitulul general celebrat la Roma, fratele Ioan Parenti a fost exonerat de funcția de ministru general și a fost înlocuit cu fratele Elia. În același capitul, a fost exonerat și fratele englez
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vicarul Angliei, atunci când Agnello a plecat la capitulul general. În funcția de vicar, totuși, îl avea ca ajutor pe fratele Richard din Ingworth. Însă, în cele din urmă, neștiind să gestioneze un oficiu atât de mare și complăcându-se în onoruri, smintindu-se, a părăsit în mod mizerabil Ordinul. 13. Merită să amintim că în al doilea an de oficiu al fratelui Petru din Tewkesbury, al cincilea ministru al Angliei, adică în cel de-al treizeci și doilea an de la sosirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a lui Lemmens. Pentru fragment, cf. B. BUGHETTI, Analecta de S. Francisco Assisiensi saeculo XIV ante medium collecta (și Cod. Florentino C. 9. 2878), AFH 20 [1927], 108, tot art. 79-108 [în cod. f. 199rv]. Modul în care Francisc refuza onorurile De asemenea [fratele Leonard], a relatat că odată, la Sfânta Maria [a Îngerilor], Sfântul Francisc l-a chemat pe fratele Masseu de Marignano și i-a spus: «Să mergem să vestim cuvântul lui Dumnezeu». «Să mergem», a răspuns, și s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dintre misiunile cele mai importante în stat, și anume cea de secretar imperial. Este posibil ca în acele cercuri să-l fi câștigat pe Anastasie, care era secretarul particular al împărătesei, ca ucenic al său. Pe la anul 630, a părăsit onorurile lumești și a îmbrățișat monahismul într-o mănăstire la Chrysopolis-Scutari, situată pe țărmul asiatic al Bosforului. De frica perșilor, el a fugit și pe la 645 a fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
II, 131-2, unde se face trimitere la epitetul pater, comun lui Augustus și lui Jupiter: primul, tată al oamenilor, al doilea, tată al zeilor, Bernini interpretează și versurile citate ca și cum s-ar referi la Augustus: "Dar toți sunt celebrați cu onoruri de muritori / în timp ce Augustus are numele în comun cu marele Jupiter". Fără îndoială, interpretarea aceasta este greșită: Jupiter are în comun epitetul Maximus nu cu Augustus (chiar dacă acest epitet de augustus i se potrivește și lui Jupiter), ci cu Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii noastre. Maximus i-a adus lui Celsus onorurile funerare care i se cuveneau; dacă el restituie astfel toate datoriile prietenilor dispăruți, Maximus poate să-l includă și pe Ovidiu în numărul acestor morți. Epist. ex Pontus II, III este foarte importantă pentru subiectul tratat de noi; aceasta însă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au avut curajul să vorbeacă? Pentru a alimenta spun ei înaltele simțăminte ale celor mari este nevoie de libertate, pentru că ea știe să dea speranță și să înflăcăreze impulsul rivalității reciproce și a ambiției pentru primul loc. Mai mult, grație onorurilor publice care sunt puse la bătaie în democrații, superioritatea spirituală a oratorilor, prin antrenament, se ascute întotdeauna și se cizelează și, împreună cu chestiunile despre care tratează, firesc strălucește liberă. Noi însă, oamenii de azi (adăuga), parcă am fi fost crescuți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau în construcții adevărații specialiști erau păstrați în posturi, dacă nu făcuseră politică înainte de 23 august și nu proveneau din familii prea avute; ei erau însă bine încadrați de "tovarăși de încredere", chiar dacă erau și bine plătiți, cu privilegii și onoruri substanțiale. Același sistem funcționa în parte chiar și în disciplinele umaniste: profesorii care își manifestaseră adeziunea față de noul regim sau care măcar nu făcuseră niciun gest ostil la adresa acestuia erau păstrați în funcție, însă sub amenințarea constantă a înlocuirii: în ciuda
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]