7,285 matches
-
am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi Într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al limbii de ceasornic, eu și cei ca mine luptăm Împotriva tradiției. Cel puțin Încercăm să Înlocuim iluziile vechi cu altele noi. În diferite momente am crezut că judec corect viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar meritase: amenda i-a cumpărat dreptul la liniște, scăpase de țânc și de mă-sa și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
terminat mult, mult mai rău dacă calul cacofonic nu ar fi avut un defect de construcție - trei organe genitale în loc de unul - și cele trei Contese fericindu-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a înțelege fiului ei, care a apucat‑o oarecum pe căi greșite, că tocmai prin această atitudine devine el însuși un burghez. Ridicându‑te aparent deasupra sistemului lor de valori, nu faci decât să‑l recunoști. Acest lucru te face orb în fața suferinței. Chiar faptul că vorbești despre „om” este o mare greșeală, fiindcă acest om universal nu există și nu va exista în veci; există muncitorul și exploatatorul muncitorului împreună cu acoliții acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice și pe ea cum a ridicat‑o pe Sophie adineauri. Hans vrea ca Anni să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Kataoka vorbindu-mi despre orgii sexuale, despre prostituate, despre membrana anală, despre ejaculare și urină, simțeam cum partea de jos a corpului și creierul Îmi intrau În vertij, ca și cum acele unui vitezometru ar fi sărit de limita maximă. O epuizare oarbă În tâmple mă făcea să-mi pierd autocontrolul. Mi-am adunat stropul de energie rămas pentru a-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o scuză ca să părăsesc Încăperea. Camera era dotată și cu telefon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu o imaginație deosebită, care-l făcea să meargă direct la țintă. Această imaginație era oarecum legată de acea Încăpățânare oarbă de care vorbeam mai Înainte. În timpul călătoriilor noastre la Paris, la New York, la Veneția, am consumat cantități imense de droguri, ceea ce ne-a permis să dobândim o anume pricepere. De exemplu, am aflat că heroina este cel mai bun drog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
căutare produsele halucinogene și euforizantele, care potoleau stările de spirit conflictuale. El era Încă student și nu prea avea bani, de aceea era nevoit să renunțe la calitatea produselor pentru a putea Încerca orice Îi cădea În mână. Da, Încăpățânare oarbă! Simbolul inteligenței masculine era LSD-ul, iar cea mai puternică combinație se numea Carribean Somerset Maugham, din care el mărturisise că luase vreo patruzeci de pilule. Oricât de slabe ar fi fost porcăriile alea, patruzeci de pilule ar fi omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
meu, că, dacă aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da, Încăpățânarea lui necugetată! În plus, În ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se transformă, Începând cu celulele corpului nostru, care, pe zi ce trece, nu rămân aceleași. Am Întâlnit mulți masochiști și pe fiecare am Încercat să-l tratez. De exemplu, am cunoscut un magistrat cu vederi foarte largi. Avea o Încredere oarbă chiar și În subalternii lui, și deviza lui era să-i adăpostească sub scutul legii pe toți cei slabi și amărâți, genul justițiarului. Însă În fața mea devenea un bărbat plictisitor care nu era În stare să ejaculeze decât scăldat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cea mai mare parte înveți să trăiești cu asta. Meseria mea nu prea se potrivește acelora care sunt înclinați să fie ordonați. Să fii investigator privat te face să ții uneori mai multe capete desfăcute decât un țesător de covoare orb. Oricum, nu aș fi om dacă nu aș recunoaște găsirea unei anumite satisfacții în legarea lor. Însă acest nume, numele unei fete pe care Arthur Nebe mi-l menționase cu multe săptămâni în urmă atunci când s-a întâlnit cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recumpunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar în patul lui Eros, procesul vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină, atât jubilația corporală, cât și beatitudinea spirituală... Ea ne guvernează permanent, pentru că e numele acelei forțe oarbe acționând asupra epicentrului materiei. Plăcerea ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui Lucrețiu, rareori prezentată ca atare, presupune un hedonism tragic: nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e pură, spinii trandafirului rănesc... în relația amoroasă, protagoniștii rivalizează în imbecilitate și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
copii, prezint toate garanțiile, nu trebuie să vă fie frică, spuse comandantul. Normal, ca tot omul, am avut și eu în tinerețe câteva să le zicem aventuri, dar nu acestea constituiau esențialul activității mele. Am fost și îndrăgostit o dată, „săptămâna oarbă”, cum se spune la noi în popor, dar mi-a trecut, m-a ajutat mult și colectivul... — Și pe mine m-ajută mult colectivul, spuse cu simplitate tânăra. Cred că dacă n-ar fi colectivul, m-aș îndrăgosti de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, șerpi și rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
induit, străin ca un halou. - Viol aici dar laudă și ordin Întâi, când lacunar un gând născu. O, însăși larva rodului sfânt Odin Prin fluvialul, falsul fosfor "tu". REGRESIV Din văi defuncte strig acele patrii Pășunile reptilei spume-ntîi Cenușa în orb Nil a Cleopatrei Ereb, termen de sulf ca un lămâi. Știu lire cardinale date centre Acești reci acustici de firizi Uimiri și mari zăceri adiacente Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): " un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Astfel, Gauss n-a publicat decât o fracțiune din ceea ce a gândit de-a lungul unei vieți întregi. Sigiliul său personal închipuia un pom cu numai puține roade, iar dedesubt, cuvintele "Pauca sed
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O, select, / Intelect/ Nunta ne-am sărbătorit"... (Idem). Metafora îi revelă identitățile elementelor și îi botează descoperirile Necunoscutelor: "Mercur, astră aurită,/ Cu peri doi împodobită/ Lungi/ Cu pungi/ Pe boamba mare,/ Oarbă de cercetătoare" (Idem). În aventura cosmică, poetul jubilează în cântece de laudă peste univers ca peste sufletul său prin care trece ca printr-un labirint căruia îi știe secretul. El este unicul dezlegător al tainei, revenit în univers să fecundeze
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]