3,588 matches
-
Reichesdorffer, în Chorographia Moldovei, scria că țara trebuia lăudată “mai ales pentru faptul că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le ochii sau tăindu-le mâinile. Dar, în ciuda faptului că vinovații sunt judecați și tratați fără îndurare, pe orbi domnul “îi primește cu bunăvoiență după dărnicia și mila sa, și îi miluiește cu cele ale traiului la curtea sa.” Domnul ține, așadar, seama de obiceiul pământului, ascultă părerile boierilor din Sfatul său, dar sentința o dă așa cum crede el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
universului l-a provocat cu adevărat și el nu s-a mai putut sustrage provocării. Acesta pare a fi paradoxul fundamental al lui Hyperion: este covârșit de intelect și nu de simțirea umană trezită în el de visul fetei pământene. Orb la anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât în ansamblul Fauștilor secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" Există cărți periculoase, unde, o dată scufundat, riști, dacă ai norocul supraviețuirii, să scapi, ajuns la țărm, cu totul metamorfozat în altceva, spre exemplu, să te vindeci de vechea boală sau să te transformi din orb în clarvăzător. Mai mult decât masivul volum Complexul Bacovia de Theodor Codreanu, Ed. "Litera Internațional", colecția "Biblioteca școlarului", Chișinău, 2003, ediția a II-a, este o astfel de carte demonstrativă, care năruie o sută de ani de istorie literară și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noapte ne-au transbordat În Securitatea Nouă. Deosebirea a fost..., și așa mi-am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încă unul, dar nu s-o mai vorbit despre ce am vorbit noi amândoi... Și o ajuns că i-o bagat și pe ăia, dar ăia n-o asistat la discuțiile noastre... Și unu’ săracu nu vedea bine, că avea orbul găinii... - vedea până ’sfințea soarele, apoi nu mai vedea nimic... Și l-o băgat și pe nenorocitu’ ăla... Comuniștii o făcut o ședință În școală și o alcătuit conducerea pentru pornirea Întovărășirii... Asta o fost un fel de acaparare, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și eu trăgem. Și o venit NKVD-ul, ne-o prins și ne-o băgat În ceva celule, În pușcărie la Constanța. Ăștia doi, cu care eram, noaptea s-o dus”. I-o cătat rușii dimineața că unde-s. Prinde orbul, scoate-i ochii. Acuma, ca să faci armata la marină și să nu știi toate dichisele cum se mișcă Înseamnă că tare prost trebuie să fii. Și În veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Luciei, sărbătoarea luminii, oferindu-ne vin fiert și prăjituri suedeze (pepparkakor). După miezul nopții am desenat istoria dramatică a adevăratei Lucia, sfânta din Sicilia care a refuzat să fie căsătorită, i s-au scos ochii pentru nesupunere, devenind martir, sfânta orbilor. Dureri în brațe. Am exagerat în totul - am dus în brațe computerul greu pentru a-l dărui lui Karin (fiica vecinei mele, Margareta). Am fost totuși la Eva (Bonnier) pentru a vedea coperta la viitoarea mea carte. Eva era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ani de zile, devii orb, crezi că acea persoană a împietrit, în timp ce tu te miști ca o cometă, pe toată întinderea crugului ceresc. Această falsă împietrire trebuie, vai, zguduită din când în când, chiar și prin revolte, pentru ca ochii celui orb să-și recapete vederea. Altfel moare iubirea între cei doi, silindu-i să supraviețuiască unui cadavru. A plouat toată noaptea. Am visat din nou că eram cu Nichita și René într-un loc întunecat ca Infernul descris de Dante. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
crimele se țin lanț - un copil de patru ani a fost omorât de altul ceva mai mare. Violența crește printre copiii de azi. În Japonia a avut loc un atentat cu gaz sarin. Șeful unei secte (așteptând sfârșitul lumii), un orb cu carismă, vrea să-i ajute pe oameni să ajungă cât mai repede pe lumea cealaltă, luând pe umerii săi datoria sacră a Îngerului Morții. La Serile Academiei, pentru o „baie de lumină”, după atâta întuneric, seri dedicate scriitorilor clasici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
soldaților din garda sa, spadele arabilor din Lucera. Ar fi putut dormi În mijlocul unui câmp oarecare de pe domeniile sale, de unul singur, și ar fi fost mai În siguranță decât Într-o sală a palatului de la Palermo. Nu, zidul acesta orb nu a fost gândit pentru a ține pe cineva pe dinafară. Poetul se ridicase În picioare, sub privirile uimite ale celorlalți. - Mai curând ca să rețină cu forța. Ca să țină Înăuntru ceva ce nu trebuia să iasă sub nici un chip. Manoello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând de emoție, Înlătură țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nebunia. Amândouă aceste le vedem reprezentate în tragediile celor vechi și în operele celui mai mare poet: în Regele Lear, în Hamlet, a lui Shakespeare. orbia răspândește liniște fericită pe față, o espresie de tristă și totuși senină resignațiune, un orb are asemănare c-un dormind sau c-un sfânt. Nu numai atâta. Cine nu vede lumea dinafară trăiește numai înlăuntrul sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb pe Homer
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe față, o espresie de tristă și totuși senină resignațiune, un orb are asemănare c-un dormind sau c-un sfânt. Nu numai atâta. Cine nu vede lumea dinafară trăiește numai înlăuntrul sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune că Ossian a fost orb. Dar, pentru a fi frumos, orbul trebuie să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vede lumea dinafară trăiește numai înlăuntrul sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune că Ossian a fost orb. Dar, pentru a fi frumos, orbul trebuie să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un spectacol penibil. Tot astfel nebunia reflexivă și numai aceasta este într-adevăr dramatică. Nebunii lui Shakespeare sunt adevărați înțelepți. Cuprinși de o idee fixă, ei esprimă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune că Ossian a fost orb. Dar, pentru a fi frumos, orbul trebuie să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un spectacol penibil. Tot astfel nebunia reflexivă și numai aceasta este într-adevăr dramatică. Nebunii lui Shakespeare sunt adevărați înțelepți. Cuprinși de o idee fixă, ei esprimă în maxime paradoxale adevăruri vecinice, dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
antiteza la cel de al doilea sunt maximele de înțelept în gură de nebun, dar aceste antiteze nu se luptă, ci se-mpreună în liniște, din care cauză aceste infirmități - singurele însă - nu jignesc simțul estetic. Un nebun sau un orb agitat sunt o priveliște penibilă, urâtă, și mai urâtă încă Când actorul îi reprezintă cu toată cruditatea realității. În toată piesa a fost un singur moment dramatic. Tocmai de ziua fetiței fierarului sosește vestea că muma ei a murit. Scena
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sa are un singur rol - de a tipări toate necuviințele câte i se trimit Când i se pare că ating vreo personalitate superioară nimicniciei și ignoranței sale. A discuta cu d-sa e ca și Când ai vrea să 'nveți pe-un orb pictura. Dar chiar din partea d-nului R., notița, astfel cum e concepută, e o necuviință, la care am fi găsit cu totul de prisos de a reflecta un singur cuvânt măcar, dacă n-am fi crezut că sub ea se ascunde
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ne putem numai cu greu hotărî a admite această părere, fiindcă spațiul și timpul sunt formele prin care noi vedem lumea și nu ne este cu putință a ne închipui că ea să fie altfel de cum ne apare. Suntem asemenea orbului de colori, care nu poate nici într-un caz se vadă coloarea roșă și își închipuie că lumea e astfel precum o vede el, adecă lipsită de acea coloare. Lumea aceasta mai este apoi pentru noi ca un fel de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să ne gândim că arătam ca un vagabond, cu hainele mele bune distruse, ochii roșii, și cu o înfățișare de om care se hrănește din pubelă. Cu toate acestea mi-a spus că o să o ducă la un Cămin de orbi de pe Arlington Street dacă eram pregătiți să plătim o parte din costuri. Ajungea la cinsprezece dolari pe lună. Nu mă puteam aștepta la ceva mai bun. De asemenea, m-a trimis cu un bilet la un birou de plasamente, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
box, poate un dezastru, poate o femeie care-i făcea cu ochiul, sau o comandă de cărbune, un joc de biliard, un birou de avocați, o saună la club. Iar printre toate aceste posibile popasuri se număra și Azilul de orbi de pe Arthington Street. Era construit dintr-o piatră cenușie, iar veranda era un petec în fața ușii pe care nu se aflau decât două băncuțe. Erau bănci și înăuntru. Era mobilată ca o cameră de ședințe sau un forum, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
erau geamuri, nu ziduri. Orice obiect care putea fi un pericol fusese îndepărtat; așa că acolo unde ar fi trebuit să se afle consola căminului nu mai era decât o bucată de ipsos, iar în locul pragurilor erau bucăți de plută. Deși orbii nu circulau prea mult oricum. Ședeau jos și nu păreau să aibă subiecte de conversație, și curând îți dădeai seama că ceva nu era în regulă. Învățasem să miros așa ceva de pe vremea zilelor de cădere pe care le avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
treizeci de cenți, nici pentru un dolar pe oră. Primește tot ce-i trebuie de la mine. Dar nu e nevoie să țipați așa. Avem aici oameni sensibili, care pot fi deranjați foarte ușor. Am zărit pe hol o grămadă de orbi adunați în grup, iar în bucătărie până și bucătăreasa masivă, cu părul nețesălat, își oprise satârul din tocat. Simon, dar eu am vrut să fac asta. Eu i-am rugat, i-a spus Mama. Nu a fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]