2,543 matches
-
zadarnice. Lunec mereu... La un timp mă opresc la rădăcina unui copac... O mulțime de puncte luminoase îmi joacă în față... „M-oi fi lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid ochii, dar o lumină puternică mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hârtia goală pe care o aveam în față. Erau multe. Era aia în care Margaret și Claire mă puseseră în căruciorul păpușii și mă împinseseră cu mare viteză. încă îmi aduc aminte cum stăteam aproape strivită în căruciorul prea mic, orbită de soarele de vară și văzându-le pe Margaret și pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare îmi detestam părul și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urlat la Josephine. De ce mi s-a întâmplat mie și nici unei alte persoane din câte cunosc? —De ce nu? m-a întrebat calmă Josephine. —Dar, dar, fir-ar al..., m-am bâlbâit eu înnebunită de furie. De ce unii oameni se nasc orbi? Sau de ce sunt unii oameni schilozi? m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i cu asta? Ar fi putut să fie mult mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de ieftină și dezgustătoare încât nu le pasă dacă șutim și noi din ea. Singura chestie este că puteți să orbiți. Scuze, dar dacă mă prind că mai fur bere, mă dau afară. Ăăă, nu, Helen, e în regulă, am sărit eu simțind că mor de rușine. Eu vreau o Cola dietetică. Helen s-a holbat la mine de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altă parte sperând că n-o să apară. Apoi, mi-am dat seama că dacă mă vedea cineva o să creadă că pândesc ceva. Așa că am luat-o la picior. La capătul străzii, m-am oprit. Trebuia să mă opresc. Lacrimile mă orbeau în asemenea hal încât eram un pericol pentru mine, dar și pentru cei din jur. M-am rezemat de un zid și am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Jeleam trecutul, cealaltă viață pe care aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzenii. O fi un sentiment de vină reprimată, care Încearcă să mă submineze sau ceva așa. — Emma, Întoarce-te ! Aici suntem ! Ia stai. Ăsta parcă era glasul lui Kerry. Mă uit bulversată spre mulțime și strâng ochii, să nu mă orbească soarele. Nu văd nimic. Mă uit Împrejur, dar nu văd... Și, fără veste, ca prin farmec, Îmi răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învârte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercând să văd mai bine dansatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
câinii și pescărușii roind în jurul lor, pescarii aleg din barcă peștele bun și-l aruncă pe cel otrăvitor, atât de repede’ că-ți ia ochii operațiunea asta și te trec fiori, dacă nu s-a ales tot peștele rău, o să orbim... Se mai vinde ceva și pe loc, din barcă, cu șaptezeci de mii kilogramul de hamsie, și ziua pescarilor s-a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Doamna Mao nu spune adevărul mai târziu, când vrea să-și impresioneze conaționalii. Îl descrie drept un proletar. De fapt, e un om de afaceri prosper, tâmplarul orașului și proprietarul unui atelier. Are patru angajați cu normă întreagă. Doi sunt orbi. Îi folosesște la rașchetatul lemnului. Familia are ce pune pe masă și fata merge la școală. Niciodată nu înțeleg de ce o bate tata pe mama. Nu există niciodată cu adevărat vreun motiv. Nimeni din casă nu intervine. Toate soțiile aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang Ching poate să vină de hac și restului țării. Entuziasmată, ea acceptă provocarea. Deși premierul Zhou încearcă în toate modurile să-i obstrucționeze acțiunile, ea este agresivă și puternică. Începe, oficial, tragedia vieții ei. Orbită de pasiune, ea merge mai departe, fără să-și dea seama că rolul ei este pus la cale pentru a fi distrusă. Nu a renunțat niciodată complet la credința că într-o zi va recâștiga dragostea lui Mao. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi, Mi-a fost student! Un pictor foarte bun! A pictat o bisericè, dar nu știu exact ce s-a întâmplat cu el, se pare cè ar fi orbit! însuflețindu-se vorbind despre fostul ei student, Trebuie sè vii sè-ți arèt expoziția lui! E senzaționalè! Sunt cateva tablouri care ți-ar plècea mult, Coborârea de pe cruce, de pildè! Matei ascultând-o, o urmèrește atent, îi sade bine înflècèrarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cadè, În clipa urmètoare, mașina roșie, ușoarè și transparentè, se umple de mirosul mateian a cèrui esențè crudè de pèmânt jilav și de frunze crude, noi, îl amețește de o voluptate fèrè margini, fècându-l nepèsètor la farurile tirului care îl orbesc din fațè, Îmbètându-mè de aceste miresme de primèvarè nouè, sunt convins cè nici un plutonier major din lume nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data asta, nu am trecut peste linia continuè și merg regulamentar pe partea dreaptè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar Întreba Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al republicii”. țarul îl ignora, nu-l asculta și nu-l simpatiza pentru că nu-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele bine ascunse pornise atunci la bătălie cu totul orbit de marea lui vanitate și fusese pus pe fugă de o armată franceză epuizată, dar strunită exemplar de Napoleon, care sesizase imediat incompetența adversarului său. Nu lipsise mult ca să fie capturat și scăpase doar inventând ad-hoc o minciună despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-au făcut nimic pentru frații lor, nu poate fi numit hoț și nici trădător.” Era, însă, doar o voce singulară, o biată picătură de omenie și adevăr într-un ocean de ticăloșie și minciună. O rază de soare îl orbi pentru câteva clipe și prințul frisonă. Se făcuse cald, dar își simțea trupul înghețat. Se lăsă în voia calului. De fapt urca și cobora prin frânturi uitate de timp. Viața lui fusese doar o luptă cu haosul și cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în picioare, la adăpostul unui umbrar, luptând din toate puterile - de multe ori inutil - să-și țină ochii întredeschiși numai cât să nu adoarmă de tot și suficient ca reflexele soarelui pe albele dune să nu sfârșească prin a-l orbi. O oră mai târziu, s-ar fi putut crede că Postul militar din Adoras e mort. Termometrul, la umbră, fiindcă la soare probabil ar fi explodat, se apropia periculos de liniuța celor cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și se sperie cu-adevărat. — M-au părăsit, se gândi imediat. Au plecat și m-au lăsat închis aici, să mor de foame și de sete... Se repezi la ușă și se miră că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să renunțe la partea care nu ne revenea și să ne mulțumim cu o țară mai mică și mai omogenă... Deschise și închise pumnii ca și cum i-ar fi fost greu s-o facă, stăpânindu-și un gest de durere. — Eram orbiți de ambiție și am fi dorit tot mai multe și mai multe teritorii, deși știam că nu vom fi capabili să le guvernăm. Așa se explică politica noastră: dacă nu reușim să-i facem pe beduini să se adapteze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de lumină ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]