1,604 matches
-
E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii pe care ți-o poate da aproapele, femeia bunăoară; ce poate supraviețui chiar și tuturor celor pe care le numim iluzii. Este plăcerea de a uimi și orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit. Dandy-ul poate să fie un bărbat blazat, poate să fie un bărbat suferind; În acest din urmă caz Însă, va zîmbi ca lacedemonianul mușcat de vulpe. Vedem astfel că, prin anumite laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi, de altfel, vivacitatea și independența caracterului lor”. Dandysmul - spune Baudelaire - „este o specie de cult al propriului eu care poate supraviețui Încercării de a găsi prin altcineva fericirea, de pildă prin femeie. E plăcerea de a uimi și satisfacția orgolioasă de a nu fi niciodată uimit”. Cu toate că fenomenul poate fi identificat În toate epocile și la toate popoarele, el se poate dezvolta de preferință În perioadele de prefaceri ale umanității: „Dandysmul apare Îndeosebi În epocile de tranziție, când democrația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suprafața lucrurilor. - Îmi pare rău, dar asta e: și superficialitatea face parte din viață. Dacă aș fi putut Înțelege de unul singur toată nebunia, asta nu te mai băteam pe tine la cap cu Întrebări și presupuneri imbecile. - Ești prea orgolios și te superi repede, am remarcat din prima zi cât de ușor Îți sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stăpânirea unei bune părți a lumilor nou descoperite. S-ar fi spus că efortul uriaș, cheltuit de Portughezi în secolele XV-XVI, secătuise până la măduvă substanța vitală și energiile creatoare ale națiunii. Portugalia descoperirilor maritime și a colonizărilor, Portugalia eroică, imperială, orgolioasă, civilizatoare și bogată, a lui Vasco de Gama și Albuquera, a lui Joîo III și a lui Camoens - nu mai trăia decât în amintire. Aventura de la Alcîcer-Quibir (1580), în care și-a pierdut viața ultimul rege al dinastiei de Aviz
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce mai departe marele partid democrat prin faimoasa lui gardă, "furnica albă". În câteva luni se semnează 17.000 de numiri. Monitoarele oficiale nu mai prididesc cu publicarea destituirilor și numirilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un duet. Și în legendă se intră uneori pe ușa din dos. Veleitarismul rămâne principala boală profesională a artei. Ura vrea să demonstreze că și ea poate să miște stelele și luna. Și ochiul te înșeală. D - apoi iubita ... Deviza orgolioșilor : ori geniu, ori la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone de aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor. Orgolioșii plâng dimineața, precum maimuțele africane, de necaz că noaptea nu le - a sporit harul. Amantul imbecil și transfugul troglodit nu uită să - și spurce matca. Ne învățăm cu minciuna precum plantele cu aerul poluat. Bizantin : un cuvânt înnobilat inițial în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe care se sprijină acest minunat munte, trăiește marele spirit de sex feminin Sedna, stăpâna unui regat subacvatic, fără de început și fără de sfârșit, în care trăiesc toate animalele marine ce sunt trimise eschimoșilor ca hrană. Se zice că frumoasa și orgolioasa Sedna a fost cândva unica fiică a unui eschimos aprig și mânios. Pe atunci nu era decât o simplă, fătucă, frumoasă și mândră, ce trăia cu picioarele pe zăpadă ca multe altele, dar care a fost aruncată în mare de către
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât fiecare dintre cei doi ajunge repede sclavul supus al celuilalt; este singurul caz din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ori din Zeus și Semele-fiica regelui Cadmos și a Harmoniei. Naștrerea lui Dionysos fusese cu atât mai interesantă cu cât, la îndemnul Herei, Semele îl roagă pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea zeiască, iar acesta, orgolios, apare într-un nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nicio valoare... Ai văzut ce simplu a fost: hocus-pocus și gata căsătoria! Fără tribunale, fără portărei și istericale, fără nimic. Un singur gest de magie și totul s-a sfârșit. Houdini, celebrul Harry Houdini, pretindea că este iluzionistul fără pereche. Orgolios, spunea că doar un singur număr de iluzionism nu i-a reușit în întreaga sa carieră: întâlnirea cu propriul său sfârșit. Ei bine, și-a găsit nașul! Eu am reușit și această magie: am oferit întâlnirea cu propriul nostru sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu trăi ca un prizonier din povestea aceea a voastră, "O mie și una de nopți!"... Dar Ahmad, pardon, Al-Ahmad, iar nimic și nimic... Ești un mincinos, Ahmad, ți s-au înfierbântat călcâiele și nu te mai poți stăpâni. Ești orgolios și crezi că, dacă ai lustru de Cambridge și bani de arab, toată lumea trebuie să-ți stea la picioare. Fii rațional, înțelege că există pe lume și ființe care spun nu... Dar nu este adevărat, nu judec doar cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muritorii. Habar n-am până în ce punct voi ajunge cu proiectul acestei capele. S-ar putea ca într-o bună zi să scriu pe frontispiciul ei ceva în genul: "Iată cum nu trebuie zămislită o capelă..." Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea îndrăznețe. Lady, ce-i aia stareță? m-a întrebat unul dintre ucenici?... De ce mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!"... Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni... Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea mari... "Lady, dacă nu vă supărați, soția mea zice că dumneavoastră meritați să vă iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vor pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Încerci să le suprapui, prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic. Această trudnică lucrare de reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea era mai tînără decît mine și simțeam cum Își trage puterea din abandonul meu și că În curînd avea să mă arunce ca pe o rochie care a ieșit din modă. Am iubit-o fanatic ca o mamă și orgolios ca un bărbat și dacă mă gîndesc bine ea a fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de acel ceva ce depășește Înțelegerea noastră imediată, nu putea să scape din chingile unei logici prea mult aservite socialului. Nici vorbele, nici faptele mele nu o mai confirmau. Spiritul practic vrea să i se dea dreptate, plusează fără oprire, orgolios să demonstreze mereu că merita să se nască. Spiritul practic Își face micile knicks-uri În saloane conspirative, Învață pe de rost tehnica tuturor șotroanelor. Mizează numai pe cai cîștigători. Spiritul practic nu scapă nici o ocazie. Spiritul practic profită. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]