1,525 matches
-
neastîmpărați și speriați, vrednici de batjocura lor”. Cum geții își tratau prizonierii cu generozitate, au găsit o cale ca și acești dușmani speriați să înțeleagă faptul că bunurile săracului nu pot face ave- rea bogatului. Legenda ne spune despre un ospăț la care s-au întîlnit două lumi di-ferite. Tăblița 24 confirmă mitul și ne spune cum Dromichete i-a potopit pe mace- doneni în cîmpie dar a considerat că este mai bine să fie prieteni și rude. Au bătut palma
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care i se face legionarului român e în legătură cu o conspirație mondială iudeo-masonică ce urmărește o supremație mondială, distrugerea neamurilor și a bisericii lui Hristos, iar noi, românii care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
decenii a dat Țării și Societății talente și valori universale, a dat sânge, morți sfinți mii. Cât tineret, viitorul țării, s a săvârșit în temnițe, în grele chinuri, crucificați pentru neam, pentru sfânta cruce, pentru țară. La toate aceste „vampirice ospețe”, legionarii au răspus cu demnitate: „mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă să nu fii niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din acești oracoli scriși, bineînțeles, de Heliade: Oracol căzut unui tânăr: De nu ți-ar lipsi banii, precum ai geniu, minte Ai fi un drac de frunte, cum place la femei, A spune la-aventure ca Enea în Didone Și la ospățul mare ți-ar da și plumbutingu... 84 bucureștii de altădată 41. Bacalbașa se referă la legea electorală pregătită de guvernul liberal I.I.C. Brătianu și adoptată la 27 martie 1926, care, printre altele, stabilea un sistem de „prime majo ritare“ pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist („Un filosof la un ospăț e ca un cîine în baie”, scrie Lucian de Samosata), am plecat, nu înainte de a-l felicita pe „bădia Ghiță” pentru norocul de a se retrage din activitate însoțit de bunăvoința generală. Puțini îl au. Nu mi-a scăpat pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
băiatul se întoarce și găsește coliba aproape gata: «Dumnezeu mă ajută!» gîndi el mulțumit. Și construiesc așa, completîndu-se unul pe altul, băiatul ziua, priculiciul noaptea. În cele din urmă coliba e terminată. Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere ca ospăț o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioara ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi, tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru. - Hotărît lucru, fiule, nu vei fi niciodată bun de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noaptea. În cele din urmă coliba e terminată. Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere ca ospăț o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioara ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi, tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru. - Hotărît lucru, fiule, nu vei fi niciodată bun de nimic, spuse el.” Judecata e nedreaptă. Un Stan Pățitul care nu se deșteaptă, adolescentul din poveste e mai curînd tragic decît ridicol, căci dincolo de handicapul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu-i dumirit ce anume l-a făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Gheorghe Dinu); Mao Dun, Nuvele, București, 1964 (în colaborare cu Demostene Botez, Ecaterina Vărzar ș.a.); Jesús Lara, Yawarnínchij, București, 1964 (în colaborare cu Petre Mihăileanu); A. Vinogradov, Consulul negru, București, 1964 (în colaborare cu Eleonora Mircea); Go Mo Jo, Ospățul lui Confucius, pref. Al. Oprea, București, 1965 (în colaborare cu Vlaicu Bârna, Anda Boldur și Nina Gafița); D.N. Mamin-Sibiriak, Aur, București, 1965 (în colaborare cu Eugen Sârbu); Lidija Obuhova, Ghimpele, București, 1965 (în colaborare cu Irina Andreescu); Nuvela polonă contemporană
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
de cruzime la Homer, Dante, Shakespeare, Dostoievski, Cehov, Proust. În Soacra cu trei nurori, o răzbunare „normală” s-ar fi oprit la iscusita divulgare a celei mai sfruntate dintre minciunile soacrei, la dovedirea inexistenței faimosului ochi veșnic treaz din ceafă (ospățul pe ascuns al nurorilor sub pretextul pretinsei vizite a părinților celei mai tinere dintre ele). Răzbunarea merge însă aici mult mai departe, prea departe. Față de Soacra cu trei nurori, în Capra cu trei iezi se petrece nu numai un dublu
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin rapacitate, prin tertipuri și furtișaguri, bătrânul Urcan a ajuns „gazdă mare” (bogat); odată cu „numărul boilor din poiană și turma din ocol, [Urcăneștilor] le crescuse și vaza în sat, unde nu se mai ia nimeni după faima neamului, ci
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
femeilor, măcar din rațiuni demografice Înainte de toate. Deși cantitativ nu stau nici la genunchiul Memoriilor lui Casanova, brațele bărbaților lui Camille Laurens, de la fiu, tată, soț, amanți, necunoscuți, Iisus, poartă mlădierile unei blondine care nu se dă În lături de la ospățul rezervat ei de un destin - iată, de un destin - capricios, dar furnizîndu-i lui Cupidon săgeți pe bandă rulantă. și nu e vorba despre iubiri emfatice, orgolioase, prefabricate, ci despre o constantă și dureroasă nu de puține ori iubire a Ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
jud. Târnava Mare, București, 1931; Doine de dragoste din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Doine de război (1914-1919) din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Cântece ostășești din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Strigături de ospăț din comuna Paloș (jud. Târnava Mare), București, 1931; Doine de jale din regiunea Cohalmului, București, 1931; Strigături de joc din jud. Sibiu, Sibiu, 1940; Flori sibiene, Sibiu, 1941; Patriotism ardelean, Cluj, 1945; Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
entuziasmat de stilul și de structura internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
și Brâncuși II (1974), ediții bilingve, traducerea în limba franceză fiind făcută de Sandu Tzigara-Samurcaș. Segmentând grafic versul, poetul sugerează conturul sculpturilor lui Brâncuși. Genarul (1974) este o prelucrare după M. Eminescu. SCRIERI: Finister, București, 1939; Stinsa oglindire, București, 1943; Ospățul de taină, București, 1944; Făt-Frumos din lacrimă, București, 1945; Finister 2, București, 1970; Metafore, pref. Al. A. Philippide, București, 1971; Brâncuși. Poeme-Poèmes, I-II, ed. bilingvă, tr. Sandu Tzigara-Samurcaș, București, 1972-1974; Pasărea de cenușă, București, 1972; Genarul, București, 1974; Poeme
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
cu o acvilă: "Înainte de toate, vulturul (Gyp fulvus) "penele sure ca de vultur" (II, 241), cu rol de monarh peste toate celelalte păsări, este cunoscut ca mâncător de cadavre ("... mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau sânge cald gusta") (II, 185), ospăț la care pot fi văzuți alături corbul și vulpea (care de "stârvurile împuțite nesăturate sunt") (I, 57, 59-60, 87). Cantemir cunoaște glasul piuit caracteristic vulturilor. Neamul acvilelor este reprezentat prin pajoră (pajură acvilă-de-câmp Aquila heliaca) cu penele "pestrițe" poate pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hotăra Domnul, era sfânt, iar boierii, chiar în Divan fiind, rămâneau cu părerile. Domnul dispunea de viața și de avutul supușilor. Era acest Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și degrabă vărsa sânge nevinovat. De multe ori la ospețe omora fără județ." - consemnează cronicarul Ureche în descrierea Moldovei (M.Kogălniceanu - „Cronicile României", vol. I, p.178). Iar Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei", referindu-se la „Urmările judecăților în trecut" adaugă: „Când voiește Domnul să asculte însuși jalbele și pricinile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
astfel viața casnică pe care a dus-o Alecsandri în conacul său. Veniau acolo, iarna și vara, boieri de neam mare, când îl știau pe „Alicsandri" acasă. Musafirii nu mai conteneau. Unii plecau, alții veneau, și se întindeau mese și ospățuri bogate și vesele, cum nu se mai pomenesc în zilele noastre. Așa îmi aduc aminte de boerii cei mari cari veniau pela Mircești: Niculai Pisoschi, care era sotnic și pe care Alecsandri îl iubea ca pe un frate. Apoi Catargi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu poate decât să spere că versiunea sa este la rându-i un act de ospitalitate, față de textul original, de pe o parte, față de cititorul român, pe de altă parte și că acesta va avea pofta mare pe care o cere ospățul propus de Alain Montandon prin savuroasa lui carte. Muguraș Constantinescu Introducere Putem vorbi despre o erotică a ospitalității, sau mai degrabă despre niște erotici ale ospitalității, tocmai fiindcă aceasta din urmă răspunde mai multor dorințe. Prima dorință este fără îndoială
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fapt, caracterul benevol, aparent liber și gratuit al darului și al ospitalității este, totuși constrâns și interesat. Desigur se face un schimb nu doar de bunuri de consum, de lucruri utile sub aspect economic. E vorba înainte de toate de politețe, ospețe, rituri, dansuri, petreceri. Potlach-ul desemnează, în special, acest sistem de prestații totale care implică rivalitate și distrugerea bunurilor (Mauss reamintește că potlach, cuvânt folosit de populația chinook din Alaska, înseamnă "a hrăni", "a consuma"). Or societățile occidentale moderne păstrează un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îmbăiatul, darurile, luarea de rămas bun. Mai în detaliu, găsim descrierea împrejurimilor, a locuinței, a activităților persoanelor prezente, prezența unei tinere sau a unui tânăr care servește de mediator 23, prezența câinelui lângă poartă, așteptarea pe prag, apoi rugămințile, pregătirea ospățului, consumarea și terminarea acestuia, băutura de după masă, schimbul de informații, distracția și amuzamentul, binecuvântarea gazdei de către vizitator, participarea comună la o libație sau la un sacrificiu, scena băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Circe, el ucide cerbul uriaș cu coarnee de zece ramuri pe care îl cară singur și cu greu și-l aduce oamenilor săi ca să se sature, iar, când se întoarce la corabia să-i aducă și pe cei rămași, la ospățul dat de Circe, imaginile folosite pentru a descrie spectacolul regăsirii sunt foarte semnificative (chiar dacă, după Bérard este vorba de o interpolare ulterioară): "Îmi găsii la corabie tovarășii oftând amar și vărsând potop de lacrimi. Precum vițeii zburdând înaintea vacilor întoarse
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o datorează (ceea ce justifică mânia lui Ulise revărsată asupra lui Euriloh): "Hai, luați din bucatele astea, beți din vinul ăsta și prindeți iar curajul pe care l-ați avut când ați părăsit pământul pietros al țării voastre" (10.472)42. Ospățul nu mai este deriva către alteritate, ci întoarcerea de sine către sine, a aceluiași către același, într-atât încât tot petrecând, înfruptându-se din vinuri bune și fripturi din belșug, Ulise ajunge sa uite însuși motivul călătoriei sale și de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]