1,838 matches
-
revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ambarcațiunea supraîncărcată. Trase la mal și aprinse focul fără să o miște pe bolnavă de pe patul ei. Mâncă puțin și prost, se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
specială, un fel de pompă ce pătrundea adînc și igienic În uterul femeii tale. Aproape un viol. Nu era deloc plăcut pentru un bărbat să Își lase nevasta să poarte sămînța altuia; un ou de cuc, În cuibul tău, În pîntecul ei. Pe care tu nu izbutiseși, oricît te ai străduit, să Îl umpli cu viață din viața ta; și nu aveai nici o vină. Un astfel de bărbat trebuia, apoi, să-l crească pe nou-venit, să-l prezinte tuturor cunoscuților și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-un pîntec doritor! Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta, mai mult prostii, bărbații se Împreunau tot mai des cu bărbații, femeile, și ele, cu femeile, căsătoriile homo deveniseră, În destule țări, prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din picioare; În mine era un intrus ce Încerca să se con topească, o vreme, cu trupul meu, dar natura nu permitea așa ceva, pentru că, În cazul meu, după șapte luni am expulzat corpul străin. Thomas nu pusese niciodată palma pe pîntecul unei femei În care un făt se zvîrcolea speriat de ceea ce i se Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi ajuns la o planetă-Thomas; donațiile, nu puține, ar fi dus chiar la un exces de populație, nu ar fi fost bine. Dar numai cîte un microscopic ieșea Învingător, de fiecare dată, ce lupte se dădeau Într-un pîntec! Doar unul, mormoloc În lichidul amniotic, ieșea, metamorfozat, peste un timp, la lumină, țipînd, refuzînd, parcă, lumea În care fusese nevoit să ajungă. Urmașii lui Thomas nu aveau de ce să fie triști, se născuseră În familii Înstărite: poate nici nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ale miniștrilor Sănătății din cele mai igienice țări ale lumii, nu ar fi fost Într-o condiție mai bună. În clinică, după recoltare, donația era tratată pînă cînd rămînea În eprubetă doar omul pur, aproape un spirit; doar Isus, În pîntecul Mariei, fusese mai curat, nu te puteai pune chiar cu Tatăl, dar cu diavolul, da. C-un trimis al acestuia, cum fusese, de pildă, fluturele. Ingrid, dacă ar fi știut, l-ar fi Înțeles, poate, pe Thomas, și ea era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suportat pe sine. Era prea tîrziu să mai ajungă medic; prea devreme pentru iad, și nici ordinea Închipuită nu avea cum să o aducă. Dar la viitoare Întîlniri cu fiii și fiicele sale, cu mamele - necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat omului un număr limitat de cuvinte În folosință, dar că pămîntenii, perfizi, foloseau, amestecate, și pe cele diavolești, dar acestea nu erau socotite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din limbă, nu aveau decît să le poarte mai departe pe cele Înfipte În vulve; Thomas reinventa imaginea femeii. Se Întreba dacă nu Începea, ca o pedeapsă, să se smintească ori dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici măcar nu l-am zărit... Nu voi da nume, evident. Inițiale. Dumneavoastră, de pildă, veți fi doamna H. Băiatul, să zicem, G.“ Marika a izbucnit din senin: „Nu mi-am văzut fiul nici la naștere! Mi-a fost smuls din pîntec! Dus!“ Thomas nu Înțelegea nimic. El băuse un coniac mic, un fleac, Marika doar apă minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama lui acum, dacă Îi sîntem așa ceva vreuna. CÎte puțin, amîndouă. Eu l-am ținut În pîntec!... L-am cărat cu mine peste tot, a dormit În mine! Mi-a auzit glasul. L-am protejat! Trebuia să se nască sănătos! Așa fusese Învoiala! Mai sănătos decît mulți alții! Pentru că era marfă! Marfă, domnule! Cu contract!... Trebuia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin binecuvîntate de către Domnul. Iar vreo mamă, preafericită prin sămînța ce adusese rod În pîntecul doritor de prunc, să fi pornit să facă drumul invers, pentru a-l afla pe tatăl cel adevărat al odraslei. Destine nefiresc Împletite, bruscate sau deturnate atingeau, la un moment dat, o masă critică necontrolabilă, ce declanșa o seamă de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea omului de către om. Sau chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Antonia, dar aș putea deveni dacă te-aș asculta, nu mă tem, Sodoma a fost doar un exercițiu, drept dovadă toți locuitorii ei sînt vii, au murit unii doar În povestioara biblică, tu ești o supraviețuitoare, din textul acela vii, pîntecul tău a avut rod, ai cunoscut plăcerea, ai uitat, acum vrei o groapă comună, Antonia, nu mă las Îngro pat! Nu fusese niciodată abject, sau cel puțin așa credea el; avea să se Întîmple asta mai tîrziu, Ann, Ann... De
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmărească la televizor. O atinsese pe colega lui de clasă, nepoata unor refugiați cubanezi, anticastriști. Nici familia acesteia nu era mai Îngăduitoare, o fată trebuia, Înainte de a se Însera, să fie acasă. Tinerii aici se potriveau, totul pe lumină. În pîntecul fetei Începuse să se Întîmple ceva; dacă Bert ar fi fost mai liber, ar fi ajuns pe mîna unor profesioniste, era plin orașul, nu ar fi devenit, minor Încă, părinte, mai avea cîteva luni. Bert, așadar, cel tîrziu la șapte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe și așa m-a purtat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
singură în acel apartament. - Vai, ce speriată ai fost atunci, Laura! - A fost firesc, nu? Cine nu s-ar fi speriat, în locul meu fiind? A fost o senzație unică pentru orice femeie din lume. Să simți că în tine, în pântecul tău, se plămădește o altă viață este Marian Malciu cu adevărat ceva unic. Este o minune, zic eu. Tu nu gândești la fel? - Da, cred că da... Dar tu te-ai speriat rău de tot și nu poți nega asta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
geniu. De fapt, este ceea ce am citit pe fața mamei mele cînd am început să deschid ochii și să mă oglindesc în privirile ei. acea expresie a mamei mele nu mințea. Persoana mea emana, chiar din clipa ieșirii mele din pîntecul matern, ceva special, ceva copleșitor, o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aici flămânziți, căci vă veți sătura și celelalte, căci multă este răsplata voastră în ceruri!" - Atunci slabă speranță să intrăm noi în rai, părinte, fiindcăsuntem sătui, observă Stănică. - Taci, măi porc de câine, că nu e vorba numai de săturarea pântecului, ci de îndestularea cu toate fericirile, și ce muritor, satano, se poate lăuda că e fericit și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului". Și apoi, tu nu pui în cântar mare mila
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să facem ce putem. Și se repezi singur la moș Costache să-i tragă haina. Acesta scoase un mormăit grozav, semănând a răcnet, care îi înspăimîntă pe toți, și strânse mâinile și mai solid peste abdomen. - Parcă l-ar durea pîntecele! observă Stănică, privind cuatenție. ("E ceva la mijloc!" își zise el.) - Să fiți cu ochii în patru, comandă Aglae, să nu piară un ac din casă. Noaptea asta stăm aici, că n-o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de fanta de sorb pântecele Sălii de Spectacole a Universului, reușiră să descifreze, pe suprafețele unora dintre ele, câteva crâmpeiașe de slovă. Pe prima dintre hârtioare ședea înscris "recunoștință veșnică". Pe cea de-a doua, calandre destoinice imprimaseră expresiile "personalitate proeminentă a lumii contemporane... Nicolae
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ei". Deșiratului, de surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]