1,924 matches
-
printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi Deși situate în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici otava nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi. Dansul lor vrăjit făcea să rodească pântece de mame și holde lucrate de tați. Plantele căpătau puteri miraculoase, rupând farmece și deochiuri. Babe gheboșate se întreceau în a strânge ierburile numai de ele știute, pentru a face leacuri care să tămăduiască și să aline bolnavii. Erau amestecate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai bună. Astfel, din mai multe Românii mici, inevitabil, s-ar coagula și una mare, mai bună. Revenind la Kosovo, m-am întrebat demult, încă de pe vremea războiului din Bosnia, de ce doresc cu atîta ardoare occidentalii un stat musulman în pîntecele Europei și răspunsul intuit nu poate fi decît unul singur: așteaptă niscaiva compensații în Orientul Mijlociu. Unde, fie vorba între noi, se dă o bătălie pentru resurse fără precedent. Adăugați preocuparea acută a Israelului pentru securitatea sa, acesta fiind dispus oricînd
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vibrație la alta. Realitatea fundamentală sau adevărul fundamental se găsește întotdeauna dincolo de spațiu, timp și schimbare, dincolo de universul vizibil. Adevăratul univers este mental, cuprins în mintea Totului. De fapt, Totul creează nenumărate universuri în mintea sa infinită, care le este pîntece, universuri vechi de eoni de timp. Pentru Tot, creația, evoluția, declinul și moartea unui milion de universuri se petrec într-o clipă, numită prezent. Mintea Totului le este și Tată și Mamă. În cadrul acesteia, copiii muritori din univers sunt acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
conceptuală sugerate de a doua mare provocare de care aminteam mai sus. Teoria economică se află sub imperiul nevoii de a porni cruciada proprie pentru a-și recuceri funcția predictivă fără de care forța ei explicativă ar capitula în fața globalizării, în pântecele căreia mișcă deja Economia postnațională. Chiar și simplul inventar al tendințelor care aproximează conținutul evoluțiilor societății postnaționale - ca formulă paradigmatică a unei alte sinteze a experienței teoretice și practice a lumii - și ar fi un început de reconstrucție, în fapt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
II-lea după Iisus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate provoca răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și frecate cu piper măcinat și urzică pisată, ca în Satyricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca s-o poți lua apoi de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură, blândețe și pace. Plăcerea teatralizată de Petroniu nu seamănă deloc cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Îl punea la adăpost de altele. Markovic devenea astfel doar un element În plus al peisajului. Chestiune de priorități. De momente și termene. Și, când adevărata durere, cea intensă, a sosit, În fine, cu un spasm care i-a Împietrit pântecele, pictorul de război scosese deja două comprimate din cutie și le Înghițise cu un pahar de apă. Nu-i mai rămânea decât să aștepte. Așa că s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete (câinele care ciugulea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj. Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să intelectualizeze simplitatea evidenței. - De ce mi-ai vorbit În port? Faulques și-a revenit cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
este rolul Mariei În nașterea lui Isus? Soluția „ortodoxă” era, desigur, una dintre multele posibile; ea se găsește expusă Într-o scriere apocrifă din secolul al II-lea, Protoevanghelia lui Iacob: Isus a fost conceput „prin spirit”, a crescut În pîntecele mamei timp de nouă luni și a ieșit „cu ușile Închise”, adică fără să afecteze virginitatea Mariei, care rămîne În felul acesta imaculată ante partum, in partu et post partum. Practic, acest lucru Înseamnă că Isus s-a dematerializat În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mamei timp de nouă luni și a ieșit „cu ușile Închise”, adică fără să afecteze virginitatea Mariei, care rămîne În felul acesta imaculată ante partum, in partu et post partum. Practic, acest lucru Înseamnă că Isus s-a dematerializat În pîntece, la nașterea sa, și s-a materializat din nou În afara trupului mamei sale. În aparență, soluția aceasta satisface cerințele poporului: Maria rămîne pe veci fecioară, iar Isus este un copil ca oricare altul, chiar dacă nu a fost zămislit de un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și o altă problemă, Întrucît mulți dintre cei care acceptă că Maria, vas mundum („vas neprihănit”), este incubatorul În care se dezvoltă trupul fizic al lui Isus, au reticențe În a atribui divinității acestuia o gestație de nouă luni În pîntecele unei femei. Din acest motiv este o Înțelegere greșită să ne Închipuim că toți „ereticii”, de la Valentin la Marcion, Mani și Eutihie, cărora li se atribuie credința că Isus a trecut prin Maria „ca printr-o țeavă”261, ar nega
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca printr-un tub a fost luată foarte În serios de mai mulți teologi, care s-au trezit În situația de a trebui să aleagă Între mai multe tuburi, și au preferat uneori canalul urechii celui, Întrucîtva mai compromis, al pîntecelui. De ce urechea? Răspunsul e limpede: Isus Cristos era Logosul, Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe unde era să pătrundă el În trupul Mariei, dacă nu prin ureche?263. Iar Proclus, episcop de Cyzicus, găsește că, din moment ce Cristos a fost conceput printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stăpînitor este: „Capului este asemenea capului unui leu ieșit din Lumea Focului; aripile și umerii săi sînt asemeni cu cele ale vulturului, după chipul fiilor VÎntului; mîinile și picioarele lui sînt ca și cele ale demonilor, după chipul fiilor Fumului; pîntecele Îi este ca de șarpe, după chipul fiilor Întunericului, coada lui este precum a peștelui din Lumea fiilor Apei”25. Fiecare dintre cele Cinci Lumi ale Întunericului Își are propriul ei Arhonte, un metal al ei, un gust al ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumină 126. Un mare post colectiv avea loc la sărbătoarea Bema (grec. bema, „tron”), cînd se expunea În fața credincioșilor jilțul gol al lui Mani, În amintirea morții acestuia 127. Pe cînd un ales trebuia să practice cele Trei Peceți - a pîntecelui (celibatul perpetuu), a mîinii (evitarea oricărui contact cu materia) și a gurii (disciplina vorbirii și a mîncării)128 -, auditorii trebuiau să postească duminica, să spună rugăciuni către Soare și Lună, să dea de pomană, să ofere bisericii pe cineva din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
analiza În cele ce urmează); În sfîrșit, Îi resping pe preoții Bisericii 8. Compendiul nu adaugă nimic semnificativ acestor acuzații, În vreme ce prima dintre Formulele de abjurare 9 menționează și o altă credință răspîndită, potrivit căreia Domnul „s-a folosit de pîntecele Maicii Domnului ca de o pungă #balantion##”, În sensul că a trecut prin Maria ca printr-un canal, fără s-o atingă sau să fie atins de trupul ei. Cu privire la nașterea virginală a lui Cristos, Fotius comentează: „Aducîndu-și cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
potcoava pe care o pierduse Între două pietre), Însă după ce se Încarnează Într-un „bun creștin” se poate Întoarce la cer59. Pierre Authié continuă să profeseze fantaziasmul bogomil: Cristos nu a fost niciodată „adumbrit” de ceva atît de abject ca pîntecele unei femei 60. Conceptul de „adumbrire” este astfel explicat de preotul din Montaillou: „Așa cum un om aflat Într-o bute stă În umbra acesteia #umbra, de unde adumbrare## fără a primi nimic de la ea, ci este numai conținut Înăuntrul ei, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deviate, nu a urmat niciodată reguli clare. Într-unul dintre Minor Tractates ale Talmudului babilonian, Massekhet Soferim, găsim totuși câteva reguli care indică ce litere trebuie scrise mai mari sau sau mai mici2; astfel, litera waw (w) din cuvântul /wjg (pântece) trebuie scrisă mai mare întrucât este litera situată la jumătatea Pentateuhului. Celebrul lar?y um? (Șema Israel) de la Deut. 6,4, trebuia scris neapărat de la începutul unui rând nou, având grijă ca dja să fie ultimul cuvânt al rândului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
când în când le-am orienta cu plăcere și în alte direcții... În primele luni de sarcină am vomat la fel de mult ca-n zilele mele bune, când găteam ciorbe, dar acum mi-a trecut. Odorul pe care-l port în pântece se mișcă tot mai des, e foarte vioi, mă lovește cu piciorușele acelea micuțe ale lui și abia aștept să vină pe lume; am văzut la ecograf că-i fată, trebuie să găsesc numele sfintei care îi ocrotește pe bucătari
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu se "aluneca" înapoi la solstițiul de iarnă, aprinderea focurilor ritualice, bătutul Pământului cu maiurile sau cu ciomegele de lemn, pentru a scoate căldura din Pântecele Pământului, purificarea spațiilor. Mărțișorul însuși era considerat funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de bază, vara și iarna, simbolizate de împletirea celor două fire antitetice, reprezentând opozițiile zi / noapte, lumină / întuneric, căldură / frig. Dochia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii, al laturii spirituale a omului.338 Simbol al transformării temporale, al fecundității și al permanenței ancestrale, "complement viu al labirintului", ouroboros-ul, apare ca "marele simbol al totalizării contrariilor", în vederea devenirii cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în toată luna lui mai, că se înnoiește și maiul*. De Armindeni se pune creangă verde pe stîlpii case lor. (Gh.F.C.) Arnici Copilul care se naște avînd o pată roșie pe el arată că mamă-sa, cînd îl purta în pîntece, a băgat în sîn arnici* roșu. Arvună Să nu întorci arvuna înapoi, că n-ai să ai noroc de ce ai vrut să vinzi. Așchie Așchiile de la tronul* mortului să se lapede pe apă. Ață Cînd o femeie coasă cămeși și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-o din toată inima). La cele trei sărbători mari, Crăciun, Paști și Rusalii, să te speli cu apă după bani și vei fi bănos. Copilul care se naște avînd pete pe ochi arată că mamă-sa, cînd îl purta în pîntece, s-a culcat într-un loc unde erau îngropați bani. Cînd vezi lună nouă, să-i arăți bani și vei avea bani peste toată luna. Banii strînși la nuntă se dau în mîna miresei, după ce nașul a pus în legătură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă cadavrul, pînă la înmormîntare, capătă miros greu, se crede că în viața lui a făcut multe păcate. Dacă se ține un mort mai multe zile și trupul lui începe a crește, apoi se crede că, punînd o secere pe pîntece, va înceta creșterea cadavrului. După ce moare cineva, i se închid ochii, ca să nu vadă jalea și durerea celor ce-l înconjoară. Cînd moare cineva într-o casă, să nu mături, nici să nu scuturi casa pînă ce nu iese mortul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]