1,508 matches
-
la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă. ... ---------- Alin. (1) al art. 16 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 262 din 19 iulie 2007 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 30 iulie 2007. (2) Persoana acționată astfel în justiție îl poate
LEGE nr. 554 din 2 decembrie 2004 (*actualizată*) contenciosului administrativ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277154_a_278483]
-
și completările ulterioare. b) Similar, în litigiile în care s-a solicitat constatarea pe cale judiciară a activităților desfășurate de reclamanți în condiții speciale sau obligarea angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în astfel de condiții, la nivelul unităților pârâte, deși unele dintre activitățile corespunzătoare locurilor de muncă ale reclamanților se regăseau în enumerarea limitativă cuprinsă în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 , fie nu s-a urmat deloc procedura prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003
DECIZIE nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276864_a_278193]
-
5 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 , cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, refuzul comisiei de a acorda avizele solicitate nu au fost contestate în procedura prevăzută de art. 13 din acest act normativ. Ca efect, unitățile pârâte fie nu au fost menționate în anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006 și preluate în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare, fie angajatorii au fost menționați în aceste anexe, dar recunoașterea
DECIZIE nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276864_a_278193]
-
la Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare, fie angajatorii au fost menționați în aceste anexe, dar recunoașterea prin lege a condițiilor speciale de muncă a vizat alte locuri de muncă decât cele ocupate de reclamanți la unitățile pârâte. III. Orientările jurisprudențiale divergente 5. Într-o primă orientare, majoritară, instanțele au respins cererile formulate, reținând, în esență, că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv în condiții speciale se efectuează prin parcurgerea unei metodologii obligatorii, în ordinea cronologică
DECIZIE nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276864_a_278193]
-
Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea a constatat că situația în care autorul excepției are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită și suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma unei
DECIZIE nr. 599 din 20 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) şi (8), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277317_a_278646]
-
2) din Legea nr. 159/2016 între furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și operatorii de rețea. ... Articolul 2 (1) Persoanele care inițiază sau împotriva cărora se inițiază procedura administrativ-jurisdicțională stabilită de prezenta decizie au calitatea de reclamant, respectiv pârât. ... (2) În cuprinsul prezentei decizii sunt aplicabile definițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 159/2016 și la art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări
DECIZIE nr. 1.171 din 21 noiembrie 2016 pentru stabilirea procedurii de soluţionare a litigiilor privind regimul infrastructurii fizice a reţelelor de comunicaţii electronice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277377_a_278706]
-
vedere formulat în scris, apreciind că acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă, putând fi dedus și din conduita procesuală a părților, inclusiv din neinvocarea de către soțul pârât, prin întâmpinare, a excepției necompetenței teritoriale. Arată că punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care se raliază celei de-a doua orientări de jurisprudență prezentate în actul de sesizare, are și o utilitate practică
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
ceea ce înseamnă, per a contrario, că, anterior declanșării unui litigiu, convenția poate fi încheiată doar în formă scrisă. 8. Simpla alegere a instanței de către reclamant prin depunerea cererii de chemare în judecată, precum și lipsa invocării excepției necompetenței teritoriale de către partea pârâtă nu pot echivala cu acordul de voință al părților de care se face vorbire în cuprinsul art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, întrucât, în virtutea argumentelor expuse, manifestarea tacită de voință nu poate produce efecte juridice decât în măsura în care
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
s-a apreciat că, în condițiile în care, odată cu introducerea acțiunii de divorț, reclamantul și-a manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de o anumită instanță, acordul părților este întrunit sub acest aspect și în cazurile în care partea pârâtă nu s-a opus expres ca acțiunea de divorț să fie soluționată de judecătoria sesizată de partea reclamantă, în sensul că nu a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a acelei instanțe judecătorești sau a introdus, la rândul său, o
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
2) din Codul de procedură civilă, acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă, putând fi dedus și din conduita procesuală a părților, inclusiv din neinvocarea de către soțul pârât, prin întâmpinare, a excepției necompetenței teritoriale, pentru următoarele considerente: 21. Art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă conține o normă de competență teritorială de ordine privată, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
verbal sau în scris. (2) Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare." ... 35. Astfel, atunci când soțul pârât formulează o cerere reconvențională sau își exprimă acordul în cuprinsul procurii acordate reprezentantului convențional, se poate considera că prin aceste acte se face proba consimțământului său expres cu privire la competența instanței alese inițial de soțul reclamant. 36. De altfel, în doctrină
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
această alegere este valabilă și atunci când pârâtul și-a exprimat acordul prin transmiterea unui înscris din care să rezulte fără nicio îndoială că partea dorește ca judecata să se facă la instanța respectivă. 37. În aceste situații, împrejurarea că soțul pârât nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) din Codul de procedură civilă contribuie la consolidarea convingerii judecătorului în sensul că se află în prezența unui acord al părților, suficient de bine dovedit, asupra instanței competente
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
consolidarea convingerii judecătorului în sensul că se află în prezența unui acord al părților, suficient de bine dovedit, asupra instanței competente teritorial să soluționeze cererea de divorț, astfel cum aceasta a fost aleasă de reclamant. 38. De asemenea, consimțământul soțului pârât ca cererea de divorț să fie judecată de instanța aleasă de soțul reclamant ar putea fi exprimat și verbal la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, când, potrivit art. 131 alin. (1) din Codul de procedură
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
în care acesta este exteriorizat are o astfel de semnificație conform legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor. 54. Așa cum rezultă din hotărârile judecătorești anexate sesizării, au fost considerate modalități de manifestare în mod tacit a consimțământului soțului pârât la alegerea instanței sesizate de către soțul reclamant neinvocarea, prin întâmpinare, a excepției necompetenței teritoriale, introducerea cererii reconvenționale de către soțul pârât-reclamant la instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată și mențiunea inserată în contractul de mandat, dat de soțul pârât
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
pârât la alegerea instanței sesizate de către soțul reclamant neinvocarea, prin întâmpinare, a excepției necompetenței teritoriale, introducerea cererii reconvenționale de către soțul pârât-reclamant la instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată și mențiunea inserată în contractul de mandat, dat de soțul pârât reprezentantului său convențional, referitoare la indicarea instanței. 55. Pentru a se verifica dacă suntem în prezența unui acord tacit în fiecare dintre aceste cazuri este necesar a verifica dacă există dispoziții legale sau convenționale ori practici statornicite între părți sau
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
în judecată reprezintă, în fapt, un acord tacit cu privire la instanța aleasă de reclamant. 64. Un alt element care a fost analizat de instanțele care susțin cea de-a doua opinie este mențiunea inserată în contractul de mandat dat de soțul pârât reprezentantului său convențional referitoare la indicarea instanței. 65. Se cuvine a sublinia că aceste mențiuni indică numărul de dosar și instanța pe rolul căreia este înregistrat acesta la data contractului de mandat. Prin ipoteză, procurile analizate sunt date de persoanele
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
chemat în judecată pârâții Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța și pe B.M., respectiv M.S., pentru a se constata nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise la data de 15 ianuarie 1993 pe numele celor doi pârâți persoane fizice. 5. Reclamantul a susținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de stabilire a domiciliului în localitatea Agigea, pe raza căreia s-a constituit dreptul de proprietate, în acord cu prevederile art. 21 alin. (2) [fost art. 20
DECIZIE nr. 39 din 7 noiembrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278500_a_279829]
-
256 din Codul muncii, în condițiile în care răspunderea, sub orice formă, pentru sumele acordate în baza unui contract colectiv de muncă, încheiat cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) din art. 138 din Legea nr. 62/2011 , revine angajatorului. Salariații pârâți au exprimat același punct de vedere, concluzionând că, în măsura în care se constată îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, interpretarea normelor de drept analizate urmează a se face în
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]
-
2015, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 1.642/1/2016, asupra problemei de interpretare a normei incidente, ambele părți au arătat că interpretarea normei este necesară câtă vreme teza răspunderii civile patrimoniale a salariatului pârât este dată de art. 256 din Codul muncii. Angajatorul a susținut însă că această ipoteză ar fi justificată dacă s-ar constata nulitatea absolută a contractului colectiv de muncă și că sesizarea anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]
-
a contractului colectiv de muncă și că sesizarea anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, realizată în dosarele nr. 3.927/118/2015 și nr. 4.024/118/2015 ale Curții de Apel Constanța, atinge și această problemă. Sindicatul pârât a susținut că dispozițiile art. 138 alin. (5) din Legea nr. 62/2011 reflectă sancționarea legislativă a faptei culpabile a angajatorului de a accepta, încă din etapa negocierii, includerea unor drepturi suplimentare, deși cunoștea sau trebuia să cunoască limitele legale
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]
-
Secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București) 11.2. Într-o a doua opinie, instanțele s-au pronunțat în sensul admiterii cererilor de chemare în judecată și obligării angajatorului pârât la acordarea cu titlul de despăgubiri a sumelor echivalente sporului de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, ca urmare a obținerii titlului științific de doctor, apreciindu-se că tratamentul juridic diferențiat ce decurge din înseși prevederile Legii nr. 330
DECIZIE nr. 21 din 21 noiembrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009 , art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 , art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277993_a_279322]
-
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul București, reclamanta G.X.R., prin mandatar, a chemat în judecată pe pârâții C.N.C.I. și G.B., în calitate de președinte al instituției pârâte, solicitând obligarea acestuia din urmă la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 15 mai 2013 și până la data executării efective a obligației stabilite prin Sentința civilă nr.
DECIZIE nr. 35 din 31 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ţinând seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278261_a_279590]
-
de dovada demersurilor întreprinse. ... (4) Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate." ... IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 7. În opinia intimatului pârât, răspunsul la această chestiune de drept trebuie să fie afirmativ, deoarece Legea nr. 165/2013 instituie o nouă procedură de soluționare a cererilor de despăgubire, obligatorie pentru autoritatea administrativă. Cu toate acestea, arată intimatul, practica judiciară este neunitară sub acest
DECIZIE nr. 35 din 31 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ţinând seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278261_a_279590]
-
aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotărârii, în examinarea culpei conducătorului autorității obligate la finalizarea procedurii administrative prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, s-a pus problema incidenței procedurii administrative și a termenelor reglementate de legea nouă, invocate de conducătorul autorității pârâte (iar uneori reținute chiar din oficiu de instanțe), ca fiind impedimente obiective în executarea hotărârii instanței de contencios administrativ, în termenele prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 . 27. În sesizarea ce face obiectul analizei, în
DECIZIE nr. 35 din 31 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ţinând seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278261_a_279590]
-
de acțiuni, menționând că există și opinii contrare, însă nu a fost identificată practică judiciară în acest sens. 38. Tribunalul Cluj a comunicat că s-au identificat două cauze vizând problema de drept menționată, soluția fiind în sensul obligării societății pârâte, în temeiul art. 57 alin. (5) din Codul muncii, la plata către reclamant a remunerației corespunzătoare perioadei lucrate în serviciul pârâtei. S-a apreciat, însă, că perioada pe durata căreia reclamanta a prestat activitate la societatea pârâtă nu constituie vechime
DECIZIE nr. 37 din 7 noiembrie 2016 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Codul muncii, combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011 , art. 35 din Codul de procedură civilă şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279832_a_281161]