8,628 matches
-
o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A Înțărcat „bălaia”! - a răspuns Petrică zâmbind trist... ― Asta nu Înseamnă că nu ne vei povesti mai departe cum s-a sfârșit această acțiune - a intervenit pentru prima oară Gruia. ― De dragul tău și al tuturor celor de față, am să pășesc mai departe... Și, cum spuneam, ne-am făcut cu optsprezece grenade defensive. Armă puternică, când știi s-o Întrebuințezi. Întrebarea care se punea era modul cum să le folosim și când? Toader a venit cu ideea: „Să așteptăm vreun nou
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la Cotu Donului, Înainte de... ― Mi-ar veni greu să povestesc acea Întâmplare - a Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă „Arăpoaica” și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie... La puțin timp, infirmiera s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai multă detașare... Cred chiar că o plimbare cu ei În Copou la vreme de seară ar alunga orice emoție și teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu lună plină, sau de cele cu ploaie de stele petrecute de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-o lume iluzorie, unde nimic nu pare stabil. Totul va curge după Întrebările care se vor pune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luminătorii satului. Basarabean înalt și bine legat, voinic ca un taur, cu părul roșcovan și un început de chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rușine!... Culae apucă găidulca și o strânse cu drag la piept: Bogdaproste, deadule... O să fiu vrednic... Dar nu se poate să mai rămân aici, la tine?... E-he-he..., surâse moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și pace și, împingând cu băgare de seamă poarta de fier, ca să nu facă zgomot, păși urmat de prietenul său într-o curte îngustă, despărțită printr-un gard de zid de curtea casei vecine. Casa avea un apartament în față, cu ieșirea direct în stradă, și un al doilea în spate, ambele închiriate unor familii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Titi Vlădăreanu, o veche și foarte bună cunoștință de-a lui Fănel Trifu, socrul surorii sale, căsătorită și stabilită la București cu ani buni înaintea războiului. Ca unul care cunoștea bine casa, Fănel Trifu se îndreptă spre o ușă și păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
concediu în august, dar acum îl aducea și pe fiul său, Ștefănel, care se apropia de doi ani. Era o căldură caniculară și Virgil, care îl dusese în brațe pe copil, cărând și bagajele, era leoarcă de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe tata-mare! Are pălărie și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am necazuri tocmai acum, când am reușit să intru la facultate! Mie mi-a făcut impresia că sunteți o persoană mai curajoasă decât mine, îi spuse Victor, fără nici o intenție de-a o flata. Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum fără grabă pe trotuar și privind în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
face nimic. Eu nu ți-am purtat pică și cred că, în parte, a fost și vina mea... A, nu! Eu am greșit. Acum sunt sigur de asta. Mă rog, dacă insiști..., consimți Felicia. Și iarăși tăcură pentru o vreme, pășind unul lângă altul și ținându-se strâns de mână. Știi ce gând mi-a trecut prin minte? zise el deodată. Poate că părinților tăi nu le place că ești prietenă cu un student de la matematică!... Și o privi insistent, curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din centrul satului este bătătorită o potecă care îngăduie în sfârșit ca cei doi să poată păși alături. Înainte de a intra pe ea, Dragoș se întoarce și o privește îndelung pe Dora. Într-un târziu și ea îndrăznește să își ridice privirea. Lumina orbitoare face să se poată citi mai bine ridurile care marchează vârsta lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmele tale să te văd cum îți scoți paguba... Că la dânsa vine multă lume, poate și dintre aceia cu curechi de vânzare... Să nu rămânem cu polobocul gol pentru la iarnă, măi bărbate! Ceea ce gospodarul păgubit a și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările, untura și povidla erau la îndemână pentru a fi unse pe pâinea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Să ai mare grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că lumea-i rea și pătimașă! Și când fata, cu mica ei bocceluță în mână, pășea pe treapta autobuzului, mamă-sa i-a mai șoptit la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun dirigintei să-ți scadă nota la purtare, nerușinato! A mai adăugat stăpânul. Odată ratată șansa unicei speranțe de a-l salva pe Costi, surioara, cu privirea în pământ, pășea mașinal pe drumul către casă, vizibil preocupată de modalitatea evitării unui scandal, dureros pentru ea, din cauza foamei. I-ar fi promis că-l duce la grădiniță, dar cu fundulețul gol și fără încălțări asemenea promisiune nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași coborâtori și prudenți. Burtă Multă, liniștitor, către tinicheaua din întuneric: "Mai avem un pic. Pășește cu grijă..." Deodată simt cum se rostogolește pe scări un bulgăre uriaș de grăsime... E Burtă Multă... Hârjoniștii mei își făcuseră din nou datoria. Eram mândru. Burtă Multă ajunge, prin metoda rostogolirii, la picioarele mele. Zău că arată ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]