1,752 matches
-
a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fericite simțiri. În fine o concepțiune ideală va vedea în el piatra de-ncheiere a unui întreg gen de oameni ce-au alergat din crimă în crimă, caractere prin cari brațul Nemesei istorice 422v răzbună asupra individelor ceea ce neamurile a păcătuit contra altora. Această concepțiune e departe de-a acoperi cumva grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ai dreptate într-un fel, ce mai, te rog să mă înțelegi, am îmbătrînit etțetera." Noica ascultă amuzat povestea: îl interesează mai mult să știe de ce ne agităm în jurul expoziției și se întreabă dacă nu cumva pictura lui Sorin păcătuiește printr-un exces de inteligență. "Înainte se spunea "il est bête comme un peintre" și se poate să fie o condiție a artei să rămână la nivelul "animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă umbră, și e bine așa. Însă altceva mă încîntă să observ. Scrieți, și tu și Andrei, mai bine decât scriam noi. La vârsta voastră, noi păcătuiam fie printr-o învolburare a ideii, care nu mai era stăpânită stilistic - cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu -, fie de o excesivă ținere în frâu a ideii, care lua forma unei simplități afectate - cazul meu. La voi există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care vor să dea socoteală de tot. Tu de ce nu o faci cu logica? De ce să te complaci în situația de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi, ci pe cel care păcătuiește prin vigoare, sprinteneală și exces de fantezie. Iată de ce pentru un exemplar dotat, ambițios sau care pur și simplu are ceva de spus lucrurile sânt cu mult mai complicate în comunism decât în societățile occidentale. Cea mai mare parte din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau vulgaritate ― pe care nu îl au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-a amenințat că o să-i scoată În palme pe poarta școlii dacă mai păcătuiau În felul acesta. În sfîrșit a sosit ziua spovedaniei. Mureau de frică, tremurau ca varga cînd le sosea rîndul. Veneau cu lista de păcate Învățată pe dinafară și unii dintre ei le numerotaseră, temîndu-se să nu uite vreunul și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Iisus, Îi disprețuiam pe băieții mai bogați ca mine și preferam cultura mea În locul costumelor lor. Mă duceam la școală fără cărți și fară caiete, repetîndu-mi pe parcursul drumului: „Inteligența și memoria Îmi sînt de ajuns“. La confesional, mă acuzam că păcătuiesc prin trufie și iarăși mi se părea că sînt inteligent pentru că văzusem că din motive de trufie Îmi puneam inteligența mai presus de bogăție. Nu Înțelesesem ce voia tata să spună. El era pentru căutarea În primul rînd a Împărăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ale memoriei se adapă lacrimi lăuntrice de fericire și ce lumini străvechi susțin extazul divin peste pustiul materiei? ... În astfel de dimineți, înțeleg nonrezistența la Dumnezeu. Viitorul: dorința de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții... Universul și-a aprins glasurile-n tine și tu treci pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei? E atât neașteptat și-atîta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-au deschis popoarele drum în lume. Istoria se face printr-o căutare veșnică și chinuită, care se aseamănă unei drame și niciodată unei dibuiri. Un neam trebuie să-și riște nu numai energiile sale, ci esența, ființa sa. Nerealizîndu-se, păcătuiește împotriva firii lui, întocmai ca neîmplinirea unui om, care este o sinucidere prin etape. Românii ar fi trebuit să se gândească la soarele ce apărea și deasupra țării lor, și să fi dat prin fapte un răspuns luminii. O istorie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A putregaiului care corupe socie tatea de sus în jos, că doar peștele de la cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe o insulă pustie, unde n-are la dispoziție nici mulțimea servitorilor, nici bani... Fața îi înflorește într-un zâmbet. — ...și unde, de este necesar, poate fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o știe toată lumea, pentru noi Lucifer e prensipiu binelui, la o adică Adonai e prensipiu răului, pentru că această lume a creat-o el, iar Lucifer Încercase să i se opună...” „Bine, bine”, zicea Bramanti ațâțat, „am spus-o, poate am păcătuit din ușurătate, dar asta nu-l autoriza să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații mei altă treabă nu avem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
văd că te-ai încins, lasă-mă să mă recompensez față de tine, iar eu spun, niciodată nu vei putea să te recompensezi față de mine, însă el expiră aer cald înăuntrul urechii mele topite de plăcere, te recompensez prin faptul că păcătuiesc împreună cu tine, trebuie să păcătuiești pentru a te putea ierta pe tine însăți. Am păcătuit deja ieri, spun eu printre dinți, iar el zice, dar ieri nu știai încă acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lasă-mă să mă recompensez față de tine, iar eu spun, niciodată nu vei putea să te recompensezi față de mine, însă el expiră aer cald înăuntrul urechii mele topite de plăcere, te recompensez prin faptul că păcătuiesc împreună cu tine, trebuie să păcătuiești pentru a te putea ierta pe tine însăți. Am păcătuit deja ieri, spun eu printre dinți, iar el zice, dar ieri nu știai încă acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele, care tremură în încăperea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată nu vei putea să te recompensezi față de mine, însă el expiră aer cald înăuntrul urechii mele topite de plăcere, te recompensez prin faptul că păcătuiesc împreună cu tine, trebuie să păcătuiești pentru a te putea ierta pe tine însăți. Am păcătuit deja ieri, spun eu printre dinți, iar el zice, dar ieri nu știai încă acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele, care tremură în încăperea aceasta lipsită de istorie, precum Adam și Eva, suntem primii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor învăluie terasa aceasta cufundată în pace, el nu păcătuise, nu va fi pedepsit, pentru că nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor învăluie terasa aceasta cufundată în pace, el nu păcătuise, nu va fi pedepsit, pentru că nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru, al tuturor, de dragul păstrării inocenței micului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe larg în Observator cultural. În privința femeilor de mai sus, unele sunt active în organizații ecumenice, cele mai multe sunt ortodoxe, câteva sunt catolice și câteva protestante. Unele dintre ele au duhovnici și nici una nu se consideră dincolo de bine și de rău. Păcătuiesc și altfel decât din vanitate. Duhovnicii lor știu că ele sunt feministe și nu își scuipă în sân. Dimpotrivă, le tratează cu prietenie, deschidere și înțelegere. Dacă însă unele feministe sunt libercugetătoare, este opțiunea lor și trebuie respectată. Cei (tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ei, colonii, au încercat să afle mai multe singuri, în lipsa materialului necesar. Nu știau despre ce era vorba. Noi știam. ― Chiar așa? Uite ce s-a întâmplat cu Apone și cu ceilalți! ― Nici ei nu cunoștea natura adversarilor și au păcătuit prin exces de încredere în ei înșiși. Iată de ce ... au murit. Este o greșeală pe care noi n-o vom face. ― De-asta poți fi sigur. ― Ceea ce s-a întâmplat este o tragedie, evident, dar aparține trecutului. Când vom reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau folosi nici armele și nici experiența de luptă. Dacă și-ar fi păstrat sângele rece și ar fi putut să utilizeze vibratoarele, am fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
muțenii ritualice și în gesturi de păpușă electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest creator tulbure, schizo. Pur și simplu este felul meu de a omagia o artă pe care nu o pricep întru totul, dar pe care o simt și intuiesc ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
infernal, iar stăzile pline de noroi, mirosul Înviorător de după ploaie dădea Întregului oraș un aer sacru. Ici și colo copiii țopăiau prin bălți, se Împroșcau cu noroi, se delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată un timp potrivit pentru păcătuit, atunci trebuie să fi fost chiar În acel moment trecător. Unul din acele momente rare când aveai sentimentul că Allah nu doar veghea asupra noastră, ci ne Învăluia În iubirea lui; unul din acele momente când Îl simțeai aproape. Istanbulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]