1,745 matches
-
pietre mari. Faima lui s-a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic. 16. Dar cînd a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii. 17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18. care s-au împotrivit împăratului Ozia, și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Ghederotul, Soco și satele lui, Timna și satele ei, Ghimzo și satele lui, și s-au așezat acolo. 19. Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frîu în Iuda și păcătuise împotriva Domnului. 20. Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaș, și nu l-a ajutat. 21. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului și a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și nu l-a ajutat. 21. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului și a mai marilor ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. 22. Pe vremea aceea, chiar cînd era la strîmtorare, a păcătuit și mai mult împotriva Domnului. 23. A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, și a zis: "Fiindcă dumnezeii împăraților Siriei le vin în ajutor, le voi aduce și eu jertfe, ca să-mi ajute." Dar ei au fost prilejul căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pe care i-a strîns în locul deschis dinspre răsărit. 5. Și le-a zis: "Ascultați-mă, Leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului, Dumnezeului părinților voștri, și scoateți afară din sfîntul locaș ce este necurat. 6. Căci părinții noștri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la cortul Domnului, și i-au întors spatele. 7. Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele și n-au adus Dumnezeului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mîna împăraților Asiriei. 7. Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinților lor, și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeți. 8. Nu vă înțepeniți grumazul, ca părinții voștri dați în mîna Domnului, veniți la sfîntul Lui locaș, pe care l-a sfințit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cap, adică în realitate s-a purtat normal, absolut normal. Când am plecat, eram sigur că o voi uita și mintea mea se va întoarce la Moni. Dar după câteva săptămâni tot ea mi-a revenit în minte. Târziu. Ea păcătuiește deja. Și culmea, mie în mod normal ar fi trebuit să mi se rupă pentru că nu-mi doream o relație de lungă durată cu ea. Era prima femeie cu care mă simțeam bine în pat după Moni. Eram perioada în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
viciu, deoarece, într-un oarecare sens, este în natura viciului să se manifeste și să se exteriorizeze, în timp ce corupția trăiește din simulare pentru a căuta să „salveze aparențele”. Tot astfel și Papa Francisc s-a oprit asupra diferenței dintre „a păcătui” și „a scandaliza”. Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și să se exteriorizeze, în timp ce corupția trăiește din simulare pentru a căuta să „salveze aparențele”. Tot astfel și Papa Francisc s-a oprit asupra diferenței dintre „a păcătui” și „a scandaliza”. Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar conduce „o viață dublă” și, a adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar noi trebuie să spunem, noi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cineva, îi dau înapoi împătrit” (Lc 19,8). În orice caz, există o cale de ieșire pentru corupți. În acest mod Papa Francisc a asemănat experiența lui Ahab cu cea a „omului bun, care căzuse în corupție: sfântul David: «Am păcătuit!». Și plângea și făcea penitență; se căia”. Deci „a cere iertare” este „poarta de ieșire pentru afaceriștii corupți și pentru clericii corupți”. De fapt, „Domnului îi place aceasta: iartă, dar o face când cei corupți fac ceea ce a făcut Zaheu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ea însăși că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată și cu mîini nevinovate." 6. Dumnezeu i-a zis în vis: "Știu și Eu că ai lucrat cu inima curată: de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. 7. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
toți slujitorii săi, și le-a spus tot ce se întîmplase. Și oamenii aceia au fost cuprinși de o mare spaimă. 9. Abimelec a chemat și pe Avraam și i-a zis: "Ce ne-ai făcut? Și cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine și peste împărăția mea un păcat atît de mare? Ai făcut față de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute." 10. Și Abimelec a zis lui Avraam: "Ce ai văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mînă tot ce are. 9. El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atît de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" 10. Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. 11. Într-o zi, cînd intrase în casă, ca să-și facă lucrul, și cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun fără de păcat nu pentru că ar fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun fără de păcat nu pentru că ar fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Lucian Blaga [1969:52] cu destinul comunităților etnice: timpul cascadă, în care colectivitatea este orientată către minciunile (păcatele) înaintașilor (ale protopărinților, conform scenariului biblic al vechilor evreilor, sau ale epocii de aur în care zeii din Olimp se amestecau și păcătuiau în rînd cu oamenii, potrivit credinței grecilor de odinioară etc.); timpul fluviu, care corespunde nevoii omului de a (se) minți pentru "acum și aici", datorită unui epicureism adesea amăgitor justificat (să ne gîndim la explicația sociologului Dumitru Drăghicescu [1907] care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte, dacă este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să spună adevărul", deoarece "le stă mai bine să se arate sinceri, respectînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său frate Antonio din piesa Furtuna lui Shakespeare: ...precum acela care, Din cuvinte născocind un adevăr, Și-a făcut mintea să păcătuiască Și să creadă propria minciună, Că ar fi fost el ducele... (cf. Ewbank 1983:164). Noțiunea de reținere menționată de Taylor implică existența unui conflict interior ce caracterizează multe cazuri de autoamăgire, în special cînd e vorba de adulți perfect
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la comportamente regresive de tot felul. În anii 1980 și 1990, în condițiile punerii în discuție a "statului-providență", în țările occidentale a venit "ora implementării de proiecte". Era criticată centralizarea și promovată descentralizarea. Dar noua politică a orașului avea să păcătuiască la fel de mult când erau proclamate "zonele urbane sensibile", "zonele de redinamizare urbană" etc. Descentralizarea a făcut adesea ca situația unor orașe, cartiere să se degradeze și mai mult, să devină mai evidente dinamicile segregative. Măsurile luate au rămas ineficiente dacă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Apostol, definind ce este credința, zice: Credința este ipostasul celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evr. 11, 1). Iar dacă cineva ar defini-o și ca bun lăuntric sau ca și cunoștință adevărată, doveditoare a bunurilor tainice, nu ar păcătui împotriva adevărului. În sfârșit, Domnul, învățând despre lucrurile tainice și despre cele nădăjduite și nevăzute, zice: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Lc. 17, 21). Așadar credința în Dumnezeu este același lucru cu împărăția lui Dumnezeu. Ea se deosebește numai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cunoaștere, sau mai bine zicând, nu atât cunoașterea, pe cât însăși fapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca să primești răsplata, dacă totul ar fi al lui Dumnezeu? Căci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te pedepsește la fel cu elinul, păcătuind? Nicidecum, căci tu ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da, căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
începătură a oricărui păcat”. (Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc despre dumnezeiescul botez, în Filocalia..., vol. I, p. 293) „Dar hula față de Duhul, sau necredința, nefiind iertată pentru nici o altă pricină, fără numai dacă se face cel ce a păcătuit credincios, pe drept cuvânt nu va fi iertat cel ce-și încheie viața în necredință, pentru păcatul necredinței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, rp. 26, în Filocalia..., vol. II, p. 217-218) „Nesimțirea pagubei ce o suferă virtuțile este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]