3,151 matches
-
popor”, dar a „ignorat caracterul lui religios”. Literatura sămănătoristă descrie natura „în orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va grefa pe „ideea istorică” și pe „ideea folclorică” sentimentul religios. În înțelegerea lui
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a exploatat, și în teatrul său, ca în poezie, „duhul eresului”, zăcămintele de religiozitate păgână din folclorul autohton. Cât despre eseu, poziția ortodoxă canonică, formulată programatic de Crainic, a fost susținută cu tenacitate, în numeroase exegeze și polemici teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales eseiști și critici de la
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
mai ales la „Literatură și artă română”, unde în 1901-1902 publică romanul Îndreptări. Ca volum, Viața la țară, primul din ciclul Comăneștenilor, iese în 1898. Anterior se mai tipăriseră culegerile Novele (1888), Alte orizonturi (1894), Novele romane. Frica (1895), Imnuri păgâne (1897) și romanul Lume nouă și lume veche (1895). Numit, după înapoierea în țară, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, apoi ministru plenipotențiar clasa a II-a, Z. se dedică în special administrării proprietăților sale (case, vii) și acceptă președinția
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
cadențe eminesciene îndeosebi -, dar și forme proprii unor predecesori mai îndepărtați, ca Ienăchiță Văcărescu (Turturica) și Costache Conachi (Fantazio), el adoptă (sau concurează) și prozodiile unor contemporani, precum Al. Macedonski și G. Coșbuc. Nu lipsesc nici accentele anticipative. Volumul Imnuri păgâne anunță, nu doar prin titlu, ci parțial și prin figurație, Visări păgâne de Ion Pillat, Noapte bună pare scrisă de St. O. Iosif, o strofă din Primăvara îl vestește pe Ion Minulescu, apar chiar stihuri de rezonanță argheziană („A luminat
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Ienăchiță Văcărescu (Turturica) și Costache Conachi (Fantazio), el adoptă (sau concurează) și prozodiile unor contemporani, precum Al. Macedonski și G. Coșbuc. Nu lipsesc nici accentele anticipative. Volumul Imnuri păgâne anunță, nu doar prin titlu, ci parțial și prin figurație, Visări păgâne de Ion Pillat, Noapte bună pare scrisă de St. O. Iosif, o strofă din Primăvara îl vestește pe Ion Minulescu, apar chiar stihuri de rezonanță argheziană („A luminat din tine vibrații din avântul / Ce-a fost la începuturi când tot
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Fără titlu, București, 1883; În fața vieții, București, 1884; Prea târziu (în colaborare cu Ștefan Vellescu), București, 1884; Novele, București, 1888; Alte orizonturi, București, 1894; Lume nouă și lume veche, București, 1895; Novele romane. Frica, București, 1895; Imnuri păgâne, București, 1897; Viața la țară, pref. autorului, București, 1898; Poezii nouă, București, 1899; Temps de guerre, tr. Dem. J. Ghica, Paris, 1900; În război, pref. autorului, București, 1902; Tănase Scatiu, pref. autorului, București, 1907; Îndreptări, București, 1908; Poporanismul în literatură
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
învățau să se adapteze la anarhie, să supraviețuiască și să înfrunte infernul diurn. Dar nu toți au rezistat și au căutat soluții mai sigure. Unii - precum sclavul eliberat Epictet, împăratul Marcus Aurelius și filosoful Seneca - au reînviat stoicismul. O „soluție păgână” - atât de apropiată de cea creștină, încât puteau fi confundate. „Retragerea în sine”, „libertatea interioară”, sustine et abstine, sua (fără) aliena - iată câteva metode de evitare a „nebuniei lumii” de către acești noi admiratori ai Porticului Pictat. Este greu de crezut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu învățământul lor eremitic, practicând imitatio Christi, s-a răspândit în Burgundia, Italia, Spania, Africa, Balcani și Orient. Curând s-au stabilit și reguli. Încă din secolul al V-lea s-a fixat Statuta ecclesiae antique, care interzice episcopilor operele păgâne 24. În acest fel, orice legătură spirituală dintre cultura antică și creștinism a fost ruptă. Mai mult, orice relație între viața laică și viața religioasă a fost suspendată. Canonul din Statuta ecclesiae le interzicea slujitorilor credinței aproape tot ce era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
situațional-contextuală. Înaintea Iluminismului, cu care a debutat Era Modernă a Europei, au existat „iluminații”. Zorii Iluminismului par a fi marcați de victoria definitivă a Adevărului Cercetat asupra Adevărului Revelat. Evul Mediu debutase cu domnia absolută a celui din urmă. „Știința păgână” a elinilor fusese repudiată de creștinism cu brutalitate. Vreme de un mileniu, cultura europeană a mortificat pe Epistemè și a glorificat pe Pistis. Cele două dimensiuni ale spiritului „funcționau” total diferit, urmând principii opuse. Aflarea Adevărului Revelat urma o regulă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei universități „aristotelice” - precum cea din Padova sau din Praga -, au fost suficiente pentru a arunca umbre grele asupra „adevărurilor” cuprinse în Sfânta Scriptură. În fine, raționamentul cartezian și raționamentul inductiv baconian au ridicat pe soclu un fel de zeiță „păgână” care era la îndemâna tuturor cercetătorilor: rațiunea. Ea a fost opusă, mai întâi cu timiditate, apoi cu înverșunare, credinței. Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile cele mai propice apariției ereziilor: școlile și universitățile - structurate în trivium și quadrivium
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lumii ca teatru” cu care se hrăniseră de la început rozicrucienii, Comenius a introdus în școală inovații pansofico-curriculare ce au scandalizat. Piesele sale Cynicus redivivus (Învierea cinicului) și Abraham Patriarcha (Patriarhul Abraham) au fost jucate de elevi pe scena colegiului. Elementele „păgâne” ale teatrului pansofic i-au alarmat pe părinți, iar câțiva catolici au găsit momentul să-l atace violent. În vara anului 1641, Comenius s-a îmbarcat la Danzig și în septembrie ajungea la Londra. Era mai mult o fugă decât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din alte literaturi și din epoci extrem de diferite, de la Omar Khayyam la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții englezi la Heine, de la Lafcadio Hearn la André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri (1919), parnasianismul e complicat cu un simbolism artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai ales din lumea Orientului Apropiat
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
este, în cazul lui P., anterior poeziei. Evoluția poetului exemplifică - zice Vladimir Streinu - „legea după care, dacă poezia duce la știința versului, știința versului generează de asemenea poezie”. O generează începând chiar din întâiul volum. În spațiul rece al Visărilor păgâne se constituie intermitent, în marginile canoanelor adoptate, priveliști care încântă prin stilizarea delicată, prin grație, prin conturul ferm al desenului. Piese de rezistență sunt unele dintre cele cuprinse în grupajul Centaurii, alături de care pot fi așezate ierarhic Barbarul și Krum
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
copilărie și adolescență, mai apoi cu presimțământul morții, fatală finalitate a curgerii vremii, cu ireversibila ei lege, provocând totuși o senină, o temperată melancolie. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Povestea celui din urmă sfânt, cu schițe de Petru Georgescu-Rachtivanu, Paris, 1912; Visări păgâne, București, 1912; Eternități de-o clipă, București, 1914; Iubita de zăpadă, București, 1915; Amăgiri, București, 1916; Poezia lui P. Cerna, București, 1916; Grădina între ziduri, Paris, 1919; ed. București, 1920; Pe Argeș în sus, București, 1923; ed. București, 1936; Dinu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
izvorâte din minți bântuite de furtună” ( Lămuriri, 1/1928). Proza semnează I. Vinea, George Mihail Zamfirescu. I. Peltz, Adrian Hurmuz, Al. Văitoianu, Mircea Damian, Scarlat Callimachi, Lazăr Oltea, Nicolae Bogdan. Fragmentele din piese de teatru aparțin lui N. Iorga (Fratele păgân), Ion Minulescu (Amantul anonim), George Mihail Zamfirescu (Șam, poveste cu mine, cu tine, cu el...), Mircea Ștefănescu, Ștefaniei Zottoviceanu, Didei Solomon-Callimachi, lui R. Antonescu, Isaiia Răcăciuni (care scrie și despre expresionism), George Silviu, Sărinei Cassvan, lui C. Cehan-Racoviță, Matei Nisipeanu
PREMIERA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289008_a_290337]
-
al vremii. Sunt prezenți cu studii și articole Cezar Papacostea (Gândirea epică elină, un studiu pozitivist asupra aspectelor social, politic, economic și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu despre mistica actului dramatic în Antichitate și estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida și
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
românească a Bibliei. Fundamentul umanist, achiziționat prin lecturi și consolidat prin exerciții variate - cum ar fi „eseul” Despre generozitate, ce deschide Triodul Penticostar și în care trimiterile la Sfânta Scriptură sunt concurate de referirile la o întinsă bibliotecă a Antichității păgâne, ilustrată de numele lui Aristofan și Eratostene, Platon, Aristotel, Plutarh și Strabon, Theognis din Megara și Simonide din Ceor, Diogene Laerțiu și Lucian din Samosata -, i-a relevat lui N. principalele idei ce vor sta mai târziu în atenția scriitorilor
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
natură mai mult retorică decât poetică. Poeticul autentic se realizează abia atunci când, în conformitate (intenționat sau nu) cu îndemnul goethean Bilde, Künstler, rede nicht construiește icoane în Ceremonie în albastru . Când, de exemplu, fixează pictural o cavalcadă („Arcuri de templu păgân,/ Gâturi prelungi implorând reverie -/ cavalcada fecundă, țară de fân/ spulberată de oameni”), când imaginează o coborâre în „cripta de vinuri” („Timizi/ de-atâta aur sacru, de-atâta grea aromă,/ vom coborî în cripta de vinuri luminați -/ cezari, străini de oaste
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
convertiri au condus spre situații În care era vorba despre pseudoconversiuni, care au dat naștere la religii noi ce mențin formele vechilor credințe, adăugându-le la cele ale noii religii. Ierarhia diferitelor religii a protestat continuu Împotriva menținerii vechilor ,,superstiții” păgâne; catolici, ortodoxi sau musulmani oferă numeroase exemple În această privință. Culegerile de obiceiuri și credințe, desfășurate intens Încă din secolul al XIX-lea, au pus În lumină un număr impresionant de supraviețuiri care Își au Încă un rol Însemnat În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ei arhaice. Ea este pusă la căpătâiul celui mort, pe morminte; desemnează un spațiu sacru În jurul celui mort; stă uneori În locul unde a murit cineva, În casă, pe pat, ca să aibă sufletul unde să se adăpostească. Apa din vechiul ritual păgân, prezentă la naștere, devine apa de botez. Pomul sfânt al trecutului, Întovărășit de ritualuri precreștine, practică universală, apare și În noile religii. Pomul sacru este venerat uneori În comun de creștini și de musulmani și tot Împreună fidelii pot venera
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care se spunea că Își păstrează frunzele verzi și iarna. Mijlocul obișnuit de a apăra cimitirele este plantarea În jurul lui a unor arbori veșnic verzi. Ritualul construirii unei case face apel la aceleași elemente comune precreștine și premusulmane. La elementele ,,păgâne” se adaugă cele ale noii religii, ambele se amestecă mai totdeauna În practicile populare. Preoți sau imami se resemnează să accepte, Într-o formă sau alta, practici care n-au nimic de-a face cu religia scrisă, cum ar fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
adaugă cele ale noii religii, ambele se amestecă mai totdeauna În practicile populare. Preoți sau imami se resemnează să accepte, Într-o formă sau alta, practici care n-au nimic de-a face cu religia scrisă, cum ar fi sacrificiul păgân al unor animale. Preotul sau imamul Își citește rugăciunile, În același timp În care credinciosul sacrifică lângă el un animal (o pasăre, un patruped). Legenda sacrificiului uman care asigură soliditatea unei construcții de piatră sau cărămidă este comună populațiilor regiunii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]