2,887 matches
-
Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins./ Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ Serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr/ dar apele din fântâni/ refuză gălețile lor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni"), dar acestea "refuză gălețile lor". Acum, fiorul metafizic ("tristețea fără leac") este semnificat de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o masă lungă, acoperită cu o față de masă, ca și cum ar fi fost pregătit un ospăț în clipa în care casa și ceasornicele se opriseră din mers. În mijlocul mesei se vedea ceva rotund, dar era atît de acoperit cu pînze de păianjen, că nici nu se putea zări ce era. Și în timp ce mă uitam la suprafața galbenă, din care mi-amintesc cum obiectul părea că se înălța ca o ciupercă neagră, văzui păianjeni cu picioarele pestrițe și cu trupul pătat, care mișunau
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rotund, dar era atît de acoperit cu pînze de păianjen, că nici nu se putea zări ce era. Și în timp ce mă uitam la suprafața galbenă, din care mi-amintesc cum obiectul părea că se înălța ca o ciupercă neagră, văzui păianjeni cu picioarele pestrițe și cu trupul pătat, care mișunau în preajma acestuia ca și cum vestea despre o întîmplare de mare însemnătate publică ar fi ajuns pînă în lumea lor. Charles Dickens, Dombey și fiul, 2 vol. , trad. Alice Voinescu și Alexandru Nasta
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Al. Dima (Structura estetică a lui G. Ibrăileanu), Mihail Atanasescu (Un distins romantic: Matei Caragiale), P. Isvoranu (Ideile lui Titu Maiorescu), Constant Răutu. De asemenea, Const. D. Ionescu recenzează volumul Vraja de Cella Delavrancea, iar Gh. Atanasiu prezintă Pânza de păianjen, un roman al Cellei Serghi. C. Rădulescu-Motru este autorul articolului Filosofia lui Caragiale, cu publicistică sunt prezenți Constant Răutu, Petru Comarnescu (Capitala și provincia), Ion Potopin. Nu lipsesc transpunerile din literatura universală: Petre Stănescu traduce cartea a VI-a din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
multe vor fi adevărate și multe scornite, după cum îi spunea el însuși cu emfază lui Ghiță la prima lor întrevedere. Adevărul nu importă, aparența e totul. Într-un consens tacit ea pare să stăpânească lumea comună ca o pânză de păianjen, a cărei frumusețe nu desconspiră rostul ei, ci îl ascunde în măiestria urzelii. Pentru lume, Lică e cineva și pentru această poziție privilegiată a făcut întotdeauna ceea ce se impunea să facă. Ca în alte dăți, așa a decis că trebuie
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o lume care devenise irațională. Pământul este conținut de apă. Aerul este reprezentat ca suflare divină, dar mai cu seamă ca vânt. Nașterea lui este Închipuită În felurite moduri: a fost făcut de Dumnezeu pentru a rupe pânza țesută de păianjen printre copaci ca oamenii să nu vadă soarele; e copil făcut de o fată de Împărat, fără bărbat, numai așa din fost creat de Diavol ca să nu-l ardă soarele etc... Este de mai multe feluri: cel al nostru, care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Zgomot și furie în stil italian (Niccolò Ammaniti) / 58 Italia sau pasiunea uni chirurg (Margaret Mazzantini) / 63 Romanul bătrâneții lui Petrarca (Marco Santagata) / 67 II. VINĂ, INOCENȚĂ, ASASINAREA FRUMUSEȚII / 73 Viața și opera lui Nicolas des Innocents (Tracy Chevalier) / 75 Păianjenul solitar și studenta de la bele-arte (John Fowles) / 79 Război conjugal, analiză finală (Nick Hornby) / 84 Iubire morganatică (William Trevor) / 89 Bernard sau vindecarea de ficțiune (David Lodge) / 93 Asasinarea frumuseții (Ian McEwan) / 97 Romanul, colaj de fragmente explodate (Herta Müller
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
într-o noapte de iarnă un călător (1979), "Palomar" (1983). Stabilit la Torino, Calvino își ia licența în litere. Demisionează din Partidul Comunist după dezamăgirea provocată de intervenția sovietică în Ungaria. Tot mai detașat de neorealismul debutului ("Cărarea cuiburilor de păianjeni", 1947), Calvino frecventează cercurile de "literatură potențială" Oulipo, sau cele ale neoavangardei (Grupul '63), captivat fiind de orientarea semiotică a lui R. Barthes și A.-J. Greimas. În 1964 se căsătorește cu argentinianca Esther Judith Singer, alias Chiquita. Autorul "Orașelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fecioara oarbă a celor o mie de flori și a clipei de grație renascentiste, rezumată în celebrul îndemn al poeților: carpe diem. Roman istoric, erotic și de caractere, Doamna cu licornul performează prin versatilitate stilistică, prin adevăr uman și psihologic. Păianjenul solitar și studenta de la belle-arte John Fowles (n. 1926, Essex) se specializează în literaturile franceză și germană la Oxford, prilej cu care îi descoperă pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului roman. Va preda literatură franceză la New College, Oxford
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ni se prezintă la început printr-un jurnal de observații: o urmărește pe frumoasa adolescentă Miranda de la geamul biroului unde lucrează. Miranda este obiectul dorinței, vis, obsesie pentru tânărul Fred Clegg, ce nu va întârzia să treacă de la faza de păianjen solitar (ce-și țese rețeaua infailibilă din propria secreție psiho-biografică) la actul absurd ce, așa cum vom vedea, ține de patologia pură. Stilul relatării prin care își automotivează demersul este prin el însuși oglinda unui comportament prozaic și logic în chipul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pildă, pe Victor revăzând fotografii, scene, fotogramele unui film în clar-obscur, sepia, oricum crepusculare, cu sora lui mică, care în cele din urmă se va adeveri dublura lui Victor îmbrăcat ca o fetiță de maică-sa. Sindromul imagisticii coșmarului (obsesia păianjenului monstruos din conacul de la Budila) îi îngăduie naratorului să amorseze zone narative aparent disparate, luciditatea cu visul, numitorul comun fiind multiplele stagiuni ale "nebuniei". Poza damnatului hipersensitiv cu creierul vampirizat, văduv nemângâiet nervalian, baudelairian, bacovian se potrivește de minune cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sexului, predică ce nu este întrecută decât de verva expresivă cu care îl veștejește pe liderul băieților de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al victimei acelei agresiuni homoerotice: Lulu este sortit să cadă pradă păianjenului monstruos, bineînțeles în vis. În realitate va muri peste ani, alunecând sub roțile unui tramvai. Imaginile orbitoare tip Van Gogh alternează cu imagini recurente, venite parcă din filmele lui Bergman sau Bunuel sau din repertoriul surrealist al lui Dali. Deși
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va vindeca în cele din urmă prin accesul în camera interzisă și descifrarea peliculei copilăriei, cu micii ei actori: băiatul și fetița care fusese simultan. Lexemele cele mai frecvente în Travesti nu sunt în niciun caz întâmplătoare: obscen, ușă, sex, păianjen, creier, și bineînțeles, orbitor. RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tentacule vizibile și invizibile, în sistemul relațiilor capitaliste. Principalul instrument al acestei capturări e societatea internațională Ceres, cu filiale în lumea întreagă. Menționată în majoritatea romanelor, această societate domină nedeclarat întreaga viață publică, ținând înfășurate în rețelele ei, ca un păianjen negru, organizații, autorități, instituții, controlând totul, chiar și gândurile nerostite, curmând prompt, prin exterminare fizică, orice tentativă de insubordonare. Reflectarea procesului de integrare a economiei capitaliste românești în cea mondială se realizează, în ordinea cronologică a desfășurării lui, în romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
aspectele importante ale unui spectacol. Debutul propriu-zis în teatru are loc în 1909, când i se joacă la Teatrul Național din București drama Noaptea Învierii, iar consacrarea ca autor dramatic vine în 1913, când, pe aceeași scenă, este reprezentată comedia Păianjenul, cu un mare și îndelungat succes. Până în 1944 a fost una dintre cele mai jucate piese românești atât în București, cât și în cele mai importante orașe din țară (în 1921 era sărbătorită a o suta reprezentație). Urmează punerea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
comedie (ultima încercare de dramă istorică în versuri, Aripi frânte, 1925, fiind nereușită) și spre farsă, mult mai conforme cu temperamentul și cu viziunea sa asupra teatrului („Scriu să mă amuz și să amuz pe alții”, declara el în 1935). Păianjenul a fost prima piesă românească jucată la Teatrul Național din București după o perioadă de respingere a dramaturgiei originale noi, iar succesul ei a renăscut încrederea în autorii români. Viața mondenă, comportamentul, preocupările și modul de a vorbi al unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
desuetudine a mediului social adus la rampă și a comicului de limbaj folosit. Doar intriga amoroasă, în esență dramatică, desfășurată oarecum tensionat între cei doi protagoniști, dominați de neîncredere reciprocă, și rezolvată printr-o mică lovitură de teatru - presupusa vampă („păianjenul” nesățios) era o neprihănită fecioară -, abia mai poate suscita interesul cititorului. De multe aplauze și de o îndelungată carieră scenică s-a bucurat și Mărgeluș (1921), probabil piesa cea mai matură, mai echilibrată și mai meritorie atât ca text literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
universală și mai sintetică în admirabilul și ticălosul meșteșug al scenei ca baronul Adolphe de Herz. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Domnița Ruxandra, București, 1907; Floare de nalbă, București, 1908; Noaptea Învierii, București, 1909; Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911; Păianjenul, București, 1913; Bunicul, București, 1913; Cuceritorul, București, 1914; Sorana (în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești), București, 1916; Caricatura sub ocupație, București, 1918; Vălul de pe ochi, București, 1918; Mărgeluș, București, 1921; Șeful gării, București, 1924; Seară pierdută, București, 1925; Aripi frânte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită. / E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie” etc. Iată și o secvență dintr-un poem Despre ce mai știu motanii: „Noi știm că există fântâni / Cu buze umflate și moi // Și-n perii păianjeni bătrâni, / Și-un hău nesfârșit în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
mici, clopoței sau inimioare. În China, ornamentele erau confecționate din hârtie, lituanienii își acopereau brazii cu forme geometrice și cuiburi de păsări, iar cehoslovacii foloseau pentru decorare coji de ouă colorate. Bradul tradițional ucrainean era ornat cu o pânză de păianjen, pentru noroc. Acum bradul nu lipsește din nici o casă, iar momentul magic al împodobirii bradului și în Ajunul Crăciunului îl așteptăm totdeauna cu nerăbdare și cu suflete curate. Toate popoarele lumii au diverse datini și superstiții legate de Sărbători, fie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pustii. Când o găină cântă cocoșește, acesta e semn că: sau găina va muri, sau o persoană din acea mahala. Când vreun câine urlă mereu va pieri el sau se abate o nenorocire pentru acea casă. Celui care omoară un păianjen mare i se iartă șapte păcate, iar de omoară unul mic i se iartă numai trei. Când cocoșul cântă tare în fața ușii sau ferestrei, prevestește sosirea unor musafiri. Când o persoană pleacă la drum și-i iese în cale un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
lucrări: Consiliului Județean Iași; Direcției Personal și Mobilizare din Statul Major General; Serviciului Istoric al Armatei; Direcției Județene Iași a Arhivelor Naționale; S.C. Bohemia S.R.L., Valea Lupului, Iași. S.C. Antibiotice S.A. Iasi Copii fiind, cu toții am răscolit prăfuitele țesături ale păianjenilor, cu gândul, că în lada veche a bunicilor vom găsi fărâme de istorie. Cunoscând trecutul, așa cum ne-a fost dat, simțind prezentul, în fireasca lui curgere, vom începe să consolidăm viitorul, chiar înainte de a se plămădi. Dacă n-ar fi
Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]