1,764 matches
-
a asculta ce spune Marta, Tată, făcând socoteala, șase ori două sute fac o mie două sute, va trebui să predăm o mie două sute de păpuși, e multă muncă pentru doi oameni și foarte puțin timp. Numărul exagerat de mare făcu să pălească cealaltă veste bună a zilei, probabilitatea că Marçal și Marta vor avea un copil, considerată sigură, își pierdu deodată din forță, redeveni simpla posibilitate din fiecare zi, efectul ocazional sau intenționat al uniunii sexuale, pe căile pe care le numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zâmbit la gluma cu infirmiera bărboasă, pur și simplu nu l-a auzit, De ce-ai roșit, e imposibil să răspundă că nu e adevărat, că n-a roșit, în curând, da, va putea s-o spună, pentru că brusc va păli, de acest sânge denunțător cu modurile lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își plecă privirea Sprâncenele lui Cipriano Algor se ridicară brusc, chipul lui își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de jumătate de metru adâncime și tot atât în lățime, păpușilor nu le trebuie mai mult, apoi dispune pe fundul găurii un strat de ramuri și le dă foc, flăcările urcă, mângâie pereții, le reduc umiditatea de la suprafață, apoi focul pălește, rămân doar câteva flăcărui și cenușa caldă, și peste ele Marta, după ce i-a trecut tatălui cartea deschisă la pagina care trebuie, coboară și așază, cu grijă extremă, cele șase păpuși de probă, una câte una, mandarinul, eschimosul, asirianul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de atenție ca să nu le confunde și să le amestece. Era atât de absorbit de lucru, încât va uita de câteva ori că mulajele de ghips au o limită de folosire, cam patruzeci de utilizări, după care contururile încep să pălească, să-și piardă din vigoare și claritate, ca și cum figura ar obosi să existe, ca și cum ar fi atrasă de o stare originară de nuditate, nu doar a ei proprie ca reprezentare umană, ci de nuditatea absolută a lutului înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spune-i să ni se alăture la masă. Djahane Își acoperă chipul ca să se pregătească pentru intrarea străinului, dar servitoarea revine singură. — Preferă să rămână să se roage În odaia lui, mi-a dat mesajul acesta. Omar a citit. A pălit brusc, s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care mi le‑am ales deja și zâmbetul femeii pălește ușor. Când am spus ajutor... astăzi avem o promoție unică a raionului nostru de cumpărături personalizate. Dorim să introducem conceptul unui public mai larg. Așa că, dacă doriți să luați parte la o prezentare, avem câteva locuri disponibile. — Aha, spun interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să spui... Cum adică, cum adică! Uite-așa, doar n-ai să-mi spui că te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Inventezi și n-ai haz, Tolea. M-așteaptă Jeny cu Stroganofful... Nu înțelegi nimic! N-ai să înțelegi decât dacă vei fi silit! Atunci, îmi vei solicita o consultație, Burschy. Ți-o voi acorda, Burschy, ți-o voi acorda!... Marga păli. Porecla asta nu o mai știa nimeni, din adolescență. N-o mai auzise nici el, de ani de zile. Se întorsese de la ușă, cu gura căscată, dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i înghit ca să-mi întrețin corpul, dar dacă el nu mi-i cere? Îmi părea rău pentru el. Nu mai exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stătea în dreapta Scaunului, pe un jilț mai mic, dar comod și o avea alături pe soția sa. Pe tron nu stătea nimeni altul decât Corvium, cel cu care avusese o întâlnire interesantă în holul de primire de la colegiul Avram Destoipov! Păli când îl văzu, pentru că-și aminti de el. Era exact așa cum îl văzuse atunci! Părul, doar, își pierduse din culoare un pic. Iar în stânga sa, cu mâna ei în cea a soțului, domnea fiica sa, Ana-Maria Michelle. Era îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am fi palmat că oricum le văzuse în semiîntunericul de după ora 9 seara, așa că ne-am tras fețele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Îmi pare bine că te-am cunoscut, Emma. Sunt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai puține. Ce vrei, să mă dea afară?! Am o șansă, e păcat să o risc... Nu mă asculta. S-a scufundat din nou în cărți. Klick. Revin în prezent. Deasupra dealului a apărut un colț al Lunii. Stelele au pălit. Klick - Iarăși pe internet? Ce faci acolo toată ziua? Ești de două ore... - Credeam că nu știi cum trece timpul. Îi zâmbesc. Poate faci o pauză. Mai ales dacă ieșim la plimbare... - Mmmm... Poate mai târziu... Au trecut trei săptămâni
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
părul. Dar în fundul dulapului, într-o izolare demnă și nobilă, se odihnea cartea mea, în legătura ei de piele netedă, de culoarea cârmâzului. Uitasem că era de un roșu atât de limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei strălucea. Strângând din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât de bătrâni sunt ei doi. Dorința se stinse în el cu desăvârșire și nu-i mai rămase decât tandrețea. Lumina de pe palier pălea pe măsură ce lumina zilei se intensifica, dându-i tinerei înfățișarea unui copil palid care a stat prea mult treaz din cauza unei petreceri prelungite. Nu știam că ești aici. De cât timp...? Carosse îl privea cu mare atenție, iar mâna lui dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vine înspre noi, arătând perfect ca întotdeauna: poartă un costum cafeniu elegant, cercei mari de aur și omniprezenții ochelari de soare pe cap. ― Cercetare, mă arunc eu, simțindu-mă din ce în ce mai stupidă, chiar și când culoarea din obraji începe să îmi pălească. ― Rahat, șoptește Ben, dar înainte ca el să poate scăpa de imagine, Geraldine e deja în fața ecranului. ― O, Doamne! spune ea, cu respirația tăiată. De unde a apărut asta? ― Sex fierbinte, bolborosesc eu. ― Ce? ― Sex fierbinte, repetă Ben. Am găsit site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată, interesat de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă, după o pauză sugestivă. ― Cum adică e compania ta? ― E compania mea, repetă el. ― O, Doamne! murmură Geraldine, și pălește brusc. Tu ești Nick! Nick o privește confuz. ― Doar ți-am spus că sunt Nick. Nu, zice ea, și scutură din cap. Ești Nick Maxwell, știu totul despre tine. ― Cum adică știi totul despre mine? ― Sunt prietenă cu Suzie. ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face Diana, dând-o pe șarm și zâmbind într-un fel despre care colegii ei știu că înseamnă un singur lucru: va fi moarte de om. Deci tu ești prietena lui Ben? Am auzit multe despre tine. Zâmbetul lui Sophie pălește pentru o secundă, dar fata își revine. ― Sper că numai lucruri bune, încearcă ea, pentru că din câte știe, Ben n-are prietenă, iar dacă are, aceasta ar putea fi aici, ceea ce ar însemna că Sophie are probleme mari. ― O, lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]