6,963 matches
-
erau luptători de frunte, să se boteze în credința ariană. În cele din urmă, m-am întors la Pavia; regele, mulțumit de lucrarea mea, mi-a adus laude publice. VII Longobarzii, mulțumindu-se cu ceea ce încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă rana mortală din vremea războaielor gotice. Nu din punct de vedere politic, militar sau economic, căci regele Ariald, datorită credinței și caracterului său hotărât, nu prididea să reorganizeze statul cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se-ntoarcă în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul. Slavii erau pe cât de cruzi, pe atât de viteji, pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am născut într-o familie nobilă din Ravenna și, văzând cum arăt, tatăl meu m-a închis în ultima odaie a casei. După moartea mamei, care, în ciuda urâțeniei mele, mă iubea, a căutat să-mi provoace moartea prin înfometare și părăsire. Dar, într-o zi, pe când aveam cam paisprezece ani, în casa noastră și-a făcut apariția omul pe care tu l-ai urât atât de mult: Andras. Tocmai el s-a milostivit de mine și m-a cerut de la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nici timp, totul se petrece numai în prezent, limitele imaginației se întind între plus și minus infinit, banalele jocuri se transformă în adevărate piese de teatru, iar jucăriile în adevărați actori. Cel mai trist moment este acela când odată cu părăsirea castelului, călătoria noastră pe tărâmul copilăriei se va încheia, sufletul se va maturiza, o parte din zâmbetul de pe fața noastră va dispărea și vom descoperi o altă lume mult mai dură care ne va conduce pe drumul de la vis la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bine cunoscut mie mă readuse cu picioarele pe pământ. Colegele mele, cu pielea rumenită de pulberea portocalei de foc ce domnește pe cer, mă făcuseră să văd, din nou, că deși sufletul meu e tulburat și un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frica. Sau se răzbunau. Mă gândeam la toate astea în timp ce aproape că număram clipele care se scurgeau. Cât îl mai aveam pe Iacob. Dar și el parcă pleca din mine, chiar acolo, în biserică, clipă după clipă. Un fel de părăsire înceată. Nu mă întrebam decât: Și-apoi ce va mai fi? După singurătate ce mai poate să fie... - Nu vrei să ne-ntoarcem? Întinse mâna și o prinse pe după umeri. O trase spre el. - Vine negura aia de ploaie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
inimii lui, Hugo nu avea deloc chef să fie martor la naștere. Cu atât mai puțin în zona carnagiului, așa cum Neil insista s-o numească. —Tu rămâi în zona burții. Ăsta e sfatul meu, urlase el către Hugo când acesta părăsire biroul. Hugo intenționa să procedeze întocmai. La ultima oră din cursul prenatal li se puseseră casete cu nașteri adevărate: femei grase și păroase care urlau în agonie în timp ce se țineau agățate de niște bărbați cu bărbi uriașe. Una dintre femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
baseball. Ce spui, Magicianule? E prea simplu. Propun să te sinucizi. Să fie sinuciderea cea mai bună soluție dintre toate? Să-mi ofere sinuciderea liniștea de care am atâta nevoie? Eu sunt împotriva sinuciderii, domnule... Un act de lașitate, o părăsire a frontului de luptă, dezertare. Atât și nimic mai mult. Aș spune că însăși viața ta a fost o dezertare. Zău? Crezi că sunt singurul om care se refugiază într-o iluzie? Dacă este o iluzie, țin să menționez. Oamenii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la 0,30 m, iar adâncimea era de 0,50-0,65 m. Printre puținele exemplare cerealiere se numără boabele carbonizate de mei și secară (Gr.2-Dodești), care lipsesc însă din gropile de provizii de la Botoșana - Suceava, datorită golirii acestora, înainte de părăsirea stațiunii. Gropile menajere conțineau pe lângă fragmente ceramice și numeroase oase de animale. Ele aveau diametrul și adâncimea similare celor de provizii. Pentru secolele VI-VII, în complexele cercetate nu s-au găsit gropi de cult. 1.5. Dispunerea locuințelor. Raport
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Aceste dovezi arheologice nu argumentează o perioadă de explozii demografice, petrecută în așezările bazinului, din secolele VI-VII, ci mai degrabă existența unei populații reduse numeric pe parcursul duratei de timp amintită. În privința finalului acestor stațiuni, lipsa urmelor de incendiere indică părăsirea pașnică a regiunii, probabil în căutarea unor terenuri mai bune pentru ocupațiile de bază (agricultura și păstoritul) ori care să ofere un grad mai mare de siguranță cotidiană. Mai târziu, condițiile geografice și politice favorabile, din anumite microregiuni, au determinat
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
așezărilor cercetate sistematic s-au depistat urme de incendiere numai în L4 și L15, de la Dodești, situație similară secolelor VI-VII, dar nedatorată unui pericol extern, ci mai degrabă unor accidente (idee susținută de prezența inventarului arheologic), întrucât în momentul părăsirii pașnice ori forțate de alți factorii se constată lipsa obiectelor de inventar, îndeosebi a celor casnice. Acest eveniment nu credem că a periclitat în vreun fel continuitatea de locuire a stațiunii respective, mai ales că pe alocuri s-au observat
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea lumii». O atare atitudine nu numai că nu e posibilă, ci, din punct de vedere evanghelic, nici nu este compatibilă decât în măsura în care am părăsi tot ceea ce este «lumesc», mai ales că lumescul stă înăuntrul vieții religioase și, întotdeauna, înăuntrul propriei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
etaj, destul de mari și cu tencuiala scorojită, stând de o parte și de alta în fruntea unei ogrăzi enorme, ca două corpuri de gardă în fața curții de onoare a unui palat imperial. Una din case, cel puțin, cu aer de părăsire, deși încă impunătoare, se ghicea că fusese prăvălie, din cauza obloanelor trase. Forma ferestrelor și un pervaz lat de lemn în fața lor, ca o tejghea, dovedeau că fusese o brutărie. Între cele două case, ar fi trebuit să fie un gard
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întunecat al nostalgiei te dezleagă de tine însuți? Dacă omul n-ar fi știut introduce un delir voluptuos în singurătate - de mult s-ar fi aprins întunericul. Descompunerea cea mai oribilă, într-un cimitir necunoscut, este o icoană palidă pentru părăsirea în care te afli când, din aer sau de sub pământ, o voce neașteptată îți dezvăluie cât ești de singur. Să n-ai cui să spui niciodată nimic! Numai obiecte; nici o ființă. Și năpăstuirea singurătății nu pleacă decât din sentimentul că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aș vrea îmbălsămat în toate privirile fără lume. Deasupra fiecărui gând se boltește un cer. Dumnezeu e moștenitorul acelora ce au murit în El. Astfel te desparți ușor de tine și de lume, lăsîndu-L să continue firul atâtor mâhniri și părăsiri. Se prea poate ca oamenii să nu fi fost alungați din Rai, se prea poate să fi fost totdeauna aici. Izvorând din cunoaștere, bănuiala aceasta m-a făcut să-i fug. Cum să mai respiri în umbra unei ființe ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înlăuntrul Lui, o sete de aparențe mă împiedică să mai respir. Nepotrivirea dintre Dumnezeu și viață alcătuiește cea mai cruntă dramă a singurătății. Doamne! numai tu mi-ai mai rămas! Tu - rămășiță a lumii și eu a mea. Spumă a părăsirilor mele, în tine aș vrea să-mi curm duhul și să pun capăt zvârcolirii zadarnice. Tu ești mormântul pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
parfum emanat din rătăciri de îngeri. Orice-ai face, după ce ți-ai pierdut sprijinul în tine, nu mai poți găsi altul decât în Dumnezeu. Și dacă fără El se mai poate încă respira, fără ideea lui te-ai pierde în părăsirile minții. Ceea ce-i fascinant în disperare este că ne aruncă dintr-o dată în fața Absolutului; un salt organic, irezistibil, la picioarele Ultimului. După aceea, începi să gândești și să limpezești sau să întuneci prin reflexie situația creată de furia metafizică a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
morții. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au amanții când, în culmea fericirii, le apare trecător, dar intens, imaginea morții, sau cu momentele de nesiguranță când într-o iubire născândă apare presentimentul unui sfârșit sau al unei părăsiri. Sânt prea puțini aceia care pot suporta astfel de experiențe până la sfârșit. Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care o crede absolută și nelimitată. Și dacă ne-am gândi la cât a suferit lumea până acum, la agoniile cele mai teribile și la chinurile cele mai complicate, la morțile cele mai crunte și la cea mai dureroasă părăsire, la toți ciumații, la toți cei arși de vii sau stinși de foame, cu cât suferința noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toți sânt muritori, precum în suferință nimeni nu va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sentimentul propriei finități este cu atât mai intens cu cât conștiința infinității lumii este mai mare. Dacă în unele stări această conștiință este deprimantă și chinuitoare, în melancolie ea este mai puțin dureroasă, din cauza unei sublimări care face singurătatea și părăsirea mult mai puțin apăsătoare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. Disproporția dintre infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în stările melancolice, aceasta încetează de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un paroxism dionisiac ești trist? De ce marile bucurii aduc tristețea? Fiindcă o dată cu elanul consumat în aceste excese mai rămâne numai senzația ireparabilului și sentimentul părăsirii și al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativă, dintre cele mai puternice. Ești trist după satisfacerile sexuale și dionisiace, deoarece în loc să ai sentimentul unui câștig, îl ai pe acela al unei pierderi. Tristețea apare după toate fenomenele prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cântă paseri! Cât de departe sânt toate! Singurˆtatea individualˆ Și singurătatea cosmică Există două feluri de a simți singurătatea: a te simți singur în lume și a simți singurătatea lumii. Când te simți singur, trăiești o dramă pur individuală; sentimentul părăsirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. În acest caz, interesează numai neliniștile subiectivității tale. A te simți aruncat și suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuți, distrus de propriile tale deficiențe sau exaltări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale lumii, care pot fi strălucitoare sau sumbre, tu rămânând în aceeași dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală. Sentimentul singurătății cosmice, deși se petrece tot într-un individ, derivă nu atât din frământarea lui pur subiectivă cât din senzația părăsirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca și cum toate splendorile acestei lumi ar dispărea deodată pentru ca monotonia esențială a unui cimitir s-o simbolizeze. Sânt mulți care se simt torturați de viziunea unei lumi părăsite, iremediabil abandonate unei singurătăți glaciale, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]