2,742 matches
-
Am trecut prin vechea Casba, podul Cadiului, cartierul Mauror, Granada evreilor, poarta Olarilor, fără să întâlnim nici măcar un trecător; doar clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o singură carte, ci să se desfășoare, val după val, în ritmul mărilor. La fiecare traversare, m-a ușurat de un viitor pentru a-mi dărui un altul; pe fiecare nou țărm, a legat de numele meu numele unei patrii părăsite. De la Almeria la Melilla, timp de o zi și o noapte, existența mea a fost dată peste cap. Marea era îngăduitoare totuși, iar vântul era potolit; însă furtuna creștea în inima alor mei. Hamed dezrobitorul aranjase bine lucrurile, Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clădire în construcție. Deși unele părți ale construcției sunt bine făcute, frumoase și folositoare, altele sunt abia la început, sau sunt în proiect. Uneori, una din încăperi apare ca nesigură sau neîncăpătoare pentru noile descoperiri, motiv pentru care ea este părăsită sau reconstruită. Dar întregul edificiu are o temelie solidă: aceasta rămâne neschimbată, deși deasupra au loc modificări. Rolul profesorului de fizică este acela de a arăta elevilor planul acestei construcții, de a-i face să înțeleagă ceea ce s-a făcut
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată - În veșmintele-mi funebre, Mă întind ca și un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
putere. Până a venit să mă ia. Virgil Jones: un suflet fără viitor ce mă ajuta să nu mi-l pierd pe al meu, lăsând-o în urmă pe Dolores, durerea și dragostea lui, și îndreptându-se către locuri demult părăsite. Un om pe cinste. Să supraviețuiești febrei Dimensiunilor înseamnă să renunți la întrebarea „De ce?“ Și totuși înainte de final am găsit un răspuns la toate „de ce“-urile rămase fără răspuns, ca și la câteva rămase încă neîntrebate. în timp ce Virgil Jones îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte și o jachetă scurtă, croită în același stil cu rochia, cu un guler cuminte din latex și mânecuțe. Cheltuiam avansul primit de la Comitetul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am mers către partea umbrită a treptelor, dincolo de baia de lumină. Noaptea era atât de liniștită încât ne auzeam numai noi. Am înconjurat Albert Hall și în fața noastră se întindeau aleile largi și goale din Kensington Gore, străzi principale acum părăsite, auzindu-se doar sunetul slab al mașinilor din depărtare, înspre Knightsbridge. Dincolo de drum, era dărăpănătura Albert Memorial, învăluită în pânză pentru reparații precum o instalație Christo nereușită, și, dincolo de ea, era parcul, îndepărtându-se de noi în noapte. El și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
erau deplasat chiar și pentru ea. Nu este palpitant? L-ai văzut pe Gabby de curând? Este adevărat că ieși cu Tony Muldoon? Mi-au plăcut la nebunie pozele pe care le-a făcut pentru The Face, cele cu depozitele părăsite, erau așa de... de pustii! — Doamne, știu, a spus Baby. Cu adevărat profunde. Dar este un mare secret faptul că suntem împreună - s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii și nu i-a spus încă nici prietenei lui. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când, pe unde a ajuns? De fapt, nu unde a ajuns, căci e pretutindeni, ci doar amintindu-mi că nu se lasă speriată de medicamente, de terapii, că nu o pot amăgi cu uitarea mea în care, adeseori, o las părăsită. Nu cred că boala și adulmecarea Morții te redau textului. Ar fi prea ușor să dai astfel nume miracolului care se petrece în fiecare zi când simți, așa cum simt eu în astfel de dimineți, că revii în textul tău. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept. Abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Acum pe bune, femeile rezistă rar farmecului meu, așa că poți să mă consideri cu adevărat intrigat. Lasă-ți numărul la portar și te sun eu. Motorul motocicletei Vespa porni, iar el se Îndepărtă cu viteză și, deși fusesem insultată și părăsită, tot simțeam că am câștigat cumva... asta bineînțeles dacă spusese adevărul și nu mă culcasem cu el Într-o stare de toropeală și slăbiciune. Victoria a durat cu totul patruzeci de minute, timp În care am sărit Într-un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de nemți. Verii fugiseră și ei și îl pasaseră pe băiat unor rude îndepărtate, care, la rândul lor, îl lăsaseră cu câțiva prieteni de-ai lor, iar aceștia l-au lăsat în grija unor cunoștințe sechestrate în subsolul unei fabrici părăsite. Stefan a stat acolo aproape doi ani, împreună cu un bărbat și o femeie care s-au îmbolnăvit de claustrofobie. Fabrica produsese mâncare pentru câini și tot ce a mâncat Stefan în acest timp au fost conserve din carne de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
săi. 26. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră. 27. Fiindcă este scris: "Bucură-te, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat." 28. Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței. 29. Și, cum s-a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
exactă a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de după-amiază, Mini se bucurase de răcoarea odăiei cu divanuri pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită, visând frigări uriașe și brațele albe și musculoase ale Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase și limbi de foc care ieșeau din întunericul boschetelor de pini, și în ele capul de faun parcă, dar de o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
viu, nu e mort... nu are nici o profesie și nu are nici rente . E binecrescut, are nume italian și ținută englezească, i se zice prinț și locuiește un palat ruinat, plin de guzgani și de cucuvele, înconjurat de o grădină părăsită și de o moșie necultivată. - Cui să-i dea în gînd! Auzi, țintarul! întrerupse Lina. Până la urmă prințul a fost băiat cinstit. A venit singur să spună că gângania îi face propuneri și amenințări amoroase prin scrisori - și a rugat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în noi probabil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la față numaidecât. - În adevăr, Nory! Ce ai cu prăsi tul mierlelor? râdea Mini. - Cum ce am? Nu țiu subt vigilența mea secția de copii părăsiți ai "Asistenței"? Destui pui de mierlă! Niște miorțăiți pe car? te lupți să-i întreții "vii în viață"! Ne ocupăm, mă rog, de repopulare. - Se simte vreo lipsă? întrebă Mini. - Atunci de populare, dacă vrei! Noi ne gândim la ziua
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]