3,617 matches
-
Nu-i paradoxal: în cantități mici, alcoolul produce vasodilatație ușoară, așa că scoarța cerebrală se irigă mai bine, cu sânge - aceasta este explicația pe care o dă bărbatul tuturor celor care se nimeresc în jurul lui, atunci când începe ritualul. Nu i-ar păsa dacă teoria lui n-ar sta, științific, în picioare, destul că efectul acțiunii lui îi este benefic. Gândind, pe îndelete, asupra situației ivite, până la terminarea paharului cu băutură (nu sunt mai mult de 50 de mililitri, Lucian își dozează cu
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
Mă all'inizio tu avrai problemi di lingua italiană per poter lavorare. -Lo trovo un linguaggio molto semplice, se ci provo io posso conversare în due meși... -Anche io sono 170 cm e peso 70 kg. Non ha importanza se peși 100 kg. a me piacciono di più le persone robuste che hanno un buon peso e penso che tu mi piaci molto. Sono sicuro che tu potrai imparare la lingua italiană presto, me per poter lavorare tecnicamente bene ci vuole
DAU BINE LA BĂRBAŢI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375343_a_376672]
-
cândva o poezie Că a fi naiv, e-o prostie Dar se pare că timpul i-a spus Că vremea aceea, s-a cam dus!... A fi naiv e-o bucurie A inimii și nu a minții De ce să-ți pese ce fac alții Când viața ta e-n agonie!... Poezia-n sfârșit a-nțeles Să facă diferența, din mers Nu-i pasă de critice vorbe Se va scrie-n versuri naive!... Referință Bibliografică: Poezie naivă / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN
POEZIE NAIVĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375450_a_376779]
-
Să scriem ce nu s-a mai scris!... Să ne facem casă-n Univers Și să trăim ca-n Paradis! Vom face vâlvă printre aștri, Cu stelele ne-om cununa, Vom fi atâta de albaștri Că nimănui nu-i va păsa!... Aici, pe Terra, -s multe rele Ce înfloresc peste mormânt! Să evadăm, deci, printre stele Chiar de n-om scrie vreun cuvânt!... Ne-om întoarce-acasă peste ani Și-om găsi lumină vie, Vom împărăți fără tirani Și vom scrie POEZIE
P R O V O C A R E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371890_a_373219]
-
de râu. Le folosea drept ghiulele, ochind cireada când, spre seară, se înturna molcomă de la imaș. Când țintea ochiul sau ugerul vreunei vaci, pagubele erau răscumpărate de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i citească, ba chiar și la doctori. Dar, nimic! Nu se zviduise de meteahnă. Era de-acum flăcău în toată puterea cuvântului. Îi mijise mustața. Înalt
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
și le pună în valoare. - Ștefan, zău, prefer să merg pe drum drept și luminat, nu am nimic de ascuns și chiar nu mi-aș dori să-mi rup picioarele tocmai acum. Îl văzu că era nemulțumit, dar nu-i păsa pe moment. Se mai calmă când traversară strada pe lângă stația de autobuz. Nu trecu mult și intrară în altă zonă prost luminată, între două șiruri de clădiri. - Până la urmă în ce direcție ne îndreptăm? Ascultă o poveste despre un club
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
tendințe mizantropice. Vedeam cum două pisici mestecau iarba afânată la promoție de seară. În decorul cartierului tău tractorian, eu , ele și șinele de cale ferată. Îmi venea să pun în bolurile goale, mentale , senzațiile de durere. Ție nici nu îți păsa de plămânii blocului ce căscau dement cu salivuță personală. Străzile mele miroseau a tutun ploios, a beznă teatrală, a moarte, a reticență, mamă! Degetele mele deveneau în monumentala ploaie niște acuarele necesare fardării morții interioare, mamă! Mașinile date cu rimel
ȘI TU M-AI VRĂJIT PRIN SEC... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372391_a_373720]
-
atâta vreme cât destinul meu îmi pare c-a rămas pădurea deasă prin care-am colindat doinind mereu. Nu știu de ce simt sufletu-mi vibrând de-un tineresc avânt ce orișicând e-n stare să înfrunte mii de riscuri, să nu îi pese dacă mai cad stânci atunci când urc cutezător spre piscuri și văd în jur numai prăpăstii-adânci. Nu știu de ce și nu aștept răspuns. Încrederea în mine mi-e de-ajuns ! Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu știu de ce... / Anatol Covali : Confluențe Literare
NU ŞTIU DE CE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372422_a_373751]
-
mă, cu mine! Că m-am săturat șî io! Și nervos, își scoase sticla de bere din plasă și când o desfăcu, sări spuma din ea. Se agitase în timp ce se ținuse la câini să nu-i muște, dar nu-i păsă că se uda. Învârti capacul sticlei la loc și-o puse jos. O ținu puțin și o păzi cu privirea câteva minute pentru a putea bea. Fiind concentrat asupra berii, tăcu, dar Tutoi se întoarse spre Pepsi și îi spuse
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
de fâș și-o îmbrăcă, după care ieși pe ușă, uitând că trebuie încuiată. Coborî treptele și ieși sprinten din scară, ca un tânăr. Grăbi pașii spre magazin, pe același drum pe unde mersese și soția sa, fără să-i pese de pământul umed și fără să privească în jurul său. Ajungând acolo, urcă cele trei trepte, deschise brusc ușa și intră în grabă. Nu apucă să spună nimic, că doamna Jeana, o vânzătoare grasă, cu obrajii roșii și cu ochii albaștri
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
o ia în căsătorie. Se cunoscuseră încă de copii la Sibiu, în prezența părinților, ea elevă de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia a urmat pensionul săsesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara și româna și se pregătea de o carieră strălucită, avea un glas
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
fiindcă dacă copilul născut era de la Dumnezeu, atunci nimeni nu putea face nimic. Iar dacă nu era de la Dumnezeu... nu avea să se mai întâmple nimic rău cu domnia și coroana lui, dacă el avea asemenea temeri. Prea puțin îi păsa însă lui Irod de voința lui Dumnezeu în care el nu credea. Irod Idumeul își era propriul său dumnezeu neluând în seamă că moartea e deopotrivă și pentru ostaș și pentru împărat și pentru sărac și pentru bogat. De aceea
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
nr. 2067 din 28 august 2016. Nu-i nimeni pe drum... Doar eu și cu Luna, Câteva stele, ce-și plătesc acum arvuna Cerului ce pe mine singur m-a lăsat, În noaptea asta ție... de mine nu ți-a păsat. Dar ce răcoare! E chiar plăcut aerul de dimineață, Mă simt ușor, nu ca-n a durerii fortăreață, Doar eu cu mine, singur îmi ascult tăcerea, Așteptând să revii... să dormim nemurirea. Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblate când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
iubind miile de stele, ... Citește mai mult Nu-i nimeni pe drum... Doar eu și cu Luna,Câteva stele, ce-și plătesc acum arvunaCerului ce pe mine singur m-a lăsat,În noaptea asta ție... de mine nu ți-a păsat.Dar ce răcoare! E chiar plăcut aerul de dimineață,Mă simt ușor, nu ca-n a durerii fortăreață,Doar eu cu mine, singur îmi ascult tăcerea,Așteptând să revii... să dormim nemurirea.Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblatecând pleoapele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
cuminți pe câte o floare și mă duceam spre ei tiptil și parcă mă vedeau și... zburau. Alergam din nou după ei. Mă mai loveam la mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasă. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de vinovăție. Mâinile mele păreau atât de
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
ridică doar pe vârfuri și îi mângâie cu degetele fine cutele de pe frunte. - Accept să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății, dar nu pentru că vreau să urmez pas cu pas directivele de partid sau pentru că mi-ar păsa de avantajele unei astfel de poziții, ci pur și simplu pentru că m-am îndrăgostit de tine în practică și pentru că te apreciez extraordinar de mult din punct de vedere profesional. Pe Mihai Man îl lovi o senzație stranie, de beție
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
ar fi ieșit sufletul pietrei, aceasta se sfărâma, se desprindea în felii, după cum o formase timpul. Priveam cu uimire forța omului, în fata căreia până și pietrele îngenunchează. Câți ani le-au trebuit să devină bolovani, iar omului nu-i păsa de viața lor, îi rănea, îi sfărâma fără pic de regret! L-am rugat și l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nicule, mai încet! Nu crezi că le doare?” Ce ipocrizie din partea mea, am gândit! Și Nicu
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
pe omul ăsta...atât de frumos sufletește...pentru mine! „Domniță!” Vocea lui blândă...de ardelean așezat și rupt de oboseala drumului...m-a readus la realitate. E un sentiment...ca niciun altul...acela de a-ți întâlni idolii. Nu-mi păsa că pot fi caraghioasă în pijama, la mijlocul străzii...nu-mi păsa de ce zice nenea șoferul că l-am luat în brațe pe Doruț...mă amuza teribil zâmbetul lui...de plutire...de-asupra răutăților lumii. Oamenii ăștia nu mănâncă...e clar
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
lui blândă...de ardelean așezat și rupt de oboseala drumului...m-a readus la realitate. E un sentiment...ca niciun altul...acela de a-ți întâlni idolii. Nu-mi păsa că pot fi caraghioasă în pijama, la mijlocul străzii...nu-mi păsa de ce zice nenea șoferul că l-am luat în brațe pe Doruț...mă amuza teribil zâmbetul lui...de plutire...de-asupra răutăților lumii. Oamenii ăștia nu mănâncă...e clar...nici el și nici șoferul. Doruț n-a pus gura pe
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
Și-mi amintesc de câte ori am plecat eu plângând de la birou, si nu doar pe vremea când eram angajată la patroni nemiloși, ci și, foarte adesea, de când am eu însămi angajați, dar nu sunt în stare să îi fac să le pese, să îi doară, să se poarte ca si cum ar avea nu doar dreptul la salarii bune și bonusuri enorme, ci și dorința nebunească de a face lucrurile să meargă cu adevarat. E drept că locuim, de câteva zile, într-o zonă
DACA AS FI TRAIT IN AMERICA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345006_a_346335]
-
Emilia pe un ton aspru. Aceste persoane îmi răpesc din timp. Nu e prea plăcută compania lor. - Dar e vorba despre moartea bunicului meu, mamă! Cineva l-a omorât, chiar nu-ți pasă? - Doamne, fata mea, cum să nu-mi pese? Dar nu văd cum am putea descifra noi misterul acestei crime, cum îi spui tu! - Un cuvânt, la momentul potrivit, o idee, cine știe, poate că va folosi la ceva. - Bine, m-ai convins, draga mea, spuse femeia slăbind tonul
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
-n copilărie, Cum ar fi... Tu-ți amintești? - Sigur, Nică s-a jucat Cu copiii peste tot, Au mers vara la scăldat Și s-au întrecut înot.... - A pus mâna pe cireșe Cățărându-se hoțește Fără ca prea mult să-i pese Că de-i prins rău o pățește! - Știți cumva unde-a căzut Încercând să se salveze Când vecina l-a văzut Și i-a-ncins vreo trei ciomege? - Dar cu pupăza la târg Ce voia Nică să facă? - A pândit
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
straiele ei scumpe, nu îndrăzneam nici să-i trec pân față. Nu mă gândeam io că într-o zi o să ridice ochii asupra mea. Nu mi-a trecut pân cap că o să mă privească senin și drăgăstos, fără să-i pese dă prăpastia care ne despărțea. Nu știam ce să zic dă privirea aia insistentă, dă dansurile înfocate dă la horă, dă bucuria ei când să afla aproape dă mine (...) Când a apărut Floarea, proaspătă, firavă și stingheră, era cu doi
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
că, din loc în loc, cusăturile nu sunt duse până la capăt. Nu-i așa că n-o mai cumperi? Sunt unii care dau copy-paste la diverse articole, fără să le treacă prin filtrul mental, fără să le discearnă cumva, fără să le pese, ci doar de dragul de a umple pagina aiurea. În astfel de cazuri intervin comentatorii care, după ce bălăcăresc autorul cu tot soiul de injurii, ajung să se spurce între ei atât de tare, că nu mai știi nici măcar despre ce era
LIMBA NOASTRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346049_a_347378]
-
privim fenomenele exterioare (succesiunea dimineților, a nopților, a zilelor săptămânii, a anotimpurilor), locurile, etc. ca pe fenomene și „entități” pur fizice, pur exterioare, fără să mai putem intui rezonanța pe care ele o produc în suflet sau fără să ne pese de ea, fără să ne mai putem racorda la „sufletul lumii”, lipsindu-ne de conținutul esențial, pur calitativ, sufletesc și spiritual al lumii. Poate că am pierdut această stare de grație o dată cu pierderea copilăriei și, ca adulți, am început să
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]