6,523 matches
-
jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică atent cavitatea bucală
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
a locuit și care nici pe el, ca și pe ... XX. RONI CĂCIULARU - CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015. Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
s-a umbrit în gri închis, și valurile Mării Mediterane se înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Citește mai mult Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
rupt mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
fiu omorâtă, cât să ne salvez viețile și, poate că, cu puțină șansă, cât să aleg un tovarăș bun. Nu aveam să mă las înfrântă ușor, asta era sigur! M-am rugat cea mai mare parte a nopții, la lumina palidă a torțelor. Am înălțat rugăciuni părinților, străbunilor Kaar și întregului univers. Dacă nu aveam să reușesc, gloria ultimei lupte avea să fie infinit mai bună decât sfârșitul rezervat de către sordizi. Armele mele, prietenii mei din copilărie, îmi fuseseră luate. Nici o
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Pe acel scaun i se înfățișa un bărbat obosit, nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându-l în categoria oamenilor loviți de soartă, pe punctul de a ceda. În fața lui, pe pat, stă Maria. Este palidă, vizibil slăbită și atât de liniștită încât pare inertă. Neștiind cum să reacționeze, Emanuela, fiind surprinsă total de acest tablou ce i se înfățișează și care i se pare neverosimil, bate discret în ușă, temându-se că nu va fi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
târziu și care Se săpunesc cu pasta Verde de chihlimbar Culeasă din scorburi răscoapte De pini și sequoia Niagara - trâmbițând Adunarea duhurilor plutitoare De pe luciul lacurilor Superior Michican, Hudson și Erie Ce ferecat-au încrâncenarea “Pieilor roșii” în fața răutății “Feței palide” a omului alb În ochi de apă Și de veac sângerii Niagara, locul tihnei Celei de pe urmă Și a ofrandei de sudoare Într-o competiție acerbă A industriei nord-americane Cu centrele dimprejurul Marilor Lacuri La Chicago, Detroit, Cleveland Toledo, Buffalo
NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367306_a_368635]
-
Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
pus totul de parcă plecam într-o mare expediție. Unde trebuia să ajungem știam, dar nu știam ce aveam să găsim acolo! Aproape de ora 7 dimineața am plecat cu autoturismul fiului nostru un model Opel Astra. Ziua începuse cu un soare palid care însă avea să-și revină în forță în zilele următoare. Ieșim din cartierul nostru Orașul Nou și din Moldova Veche. Primele priveliști sunt ale iazului de decantare acum secat și devenit un pustiu arid. Norocul locuitorilor din zonă este
PLECAREA DIN MOLDOVA VECHE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367362_a_368691]
-
de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre norii întunecați Era un cer care nu prevestea o zi însorită, putea să plouă sau să apară valurile largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg. Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
poezii din Antologie, aparținând, de data aceasta, unor cântăreți cu identitate exactă. Dintre care nu voi numi, de teamă să nu nedreptățesc pe careva; iar de i-aș numi pe toți n-aș face decât să substitui, în câteva pagini palide, vigoarea Antologiei. Sigur, nu toți poeții semnatari sunt din Olt ori din împrejurimi; unii vin din blândă Moldova, alții din Câmpia Română, alții din meditativa Transilvanie, iar alții din preajma veșniciei de la Sarmizegetusa. Fiecare cu izvorul sau de inspirație, cu stilul
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu doi lei mergeam până la Piatra și înapoi. Bineînțeles, cu nașul! Ehei, frumoase vremuri! Femeia tușea de puteai să crezi că e tuberculoasă. Se scula în capul oaselor, se forța să tușească, din palidă cum era se făcea la început roșie ca sfecla, apoi când se mai liniștea revenea, dar mai palidă ca înainte. Lângă ea, o fetiță de vreo zece anișori, slabă, cu niște ochi mari și negri o mângâia pe tâmple, într-
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Ehei, frumoase vremuri! Femeia tușea de puteai să crezi că e tuberculoasă. Se scula în capul oaselor, se forța să tușească, din palidă cum era se făcea la început roșie ca sfecla, apoi când se mai liniștea revenea, dar mai palidă ca înainte. Lângă ea, o fetiță de vreo zece anișori, slabă, cu niște ochi mari și negri o mângâia pe tâmple, într-o tăcere care acum devenise parcă strigătoare. Copila avu o tresărire.Trase un sertar de la mobila veche și
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
dormim râsul în plâns chiar dacă distanța din noi ne-ngroapă-n căderea clepsidrei cu vise. Mă-ngenunchezi privind de sus, apoi spui că nu doare ori că nu-s, că ai uitat, că am murit de trai lumesc. Cu fața palidă apun, tăceri regești. Din lumea unor jalnici răi, nu pot privi decât în jos, n-am râs în fața rugii tale ci am trecut în vid frumos. Neplăcute depărtări, o toamnă se întoarce în ochii mei de lut. Autor Dorina Șișu
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
dor o doare. Poate să fie iarăși părăsită Pe-o stâncă-ntunecată, lângă mare, Străpunsă de-o săgeată fără soare, De fiere și de ură-nvinețită. Dar tot mai arde-o flacără plăpândă, Chiar dacă ceru-i negru, de tăciune, Regina nopții, palidă și blândă, Se duce-n orizontul ei, apune Și-abia în zori iubirii-i dă osândă, Să nu mai fie, cum a fost, minune. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SUPERLUNA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUPERLUNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367567_a_368896]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Vizual > RONI CĂCIULARU - CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV Autor: Roni Căciularu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
un înger alb să mă tragă iar la sortiA.S.... XI. PE CRUCI DE VIAȚĂ, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1095 din 30 decembrie 2013. Pe cruci de viață inegale, mi-e răstignita suferință Organele din trupu-mi palid mă ceartă așteptându-și rândul Capturi de timp din mintea treaza îmi maltratează conștiința Prin clipe lungi de rugăciune îmi odihnesc trupul și gândul În echilibrul alterat, balanța-mi plânge neputința Am deficit de nopți prea albe dar am surplus
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Penultimă clipă contează căci ultima învinge sigur Bătăi de timp neregulate îmi strică inima și pieptul Înconjurat de ieri și mâine, prezentul se târaște singur ... Citește mai mult Pe cruci de viață inegale, mi-e răstignita suferință Organele din trupu-mi palid mă ceartă așteptându-și rândulCapturi de timp din mintea treaza îmi maltratează conștiințaPrin clipe lungi de rugăciune îmi odihnesc trupul și gândulîn echilibrul alterat, balanța-mi plânge neputințaAm deficit de nopți prea albe dar am surplus de zile negreîn dimineață
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă răul Din cel pătruns de anticrist, Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? * Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Și ce bicisnic sunt în sine! * Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. * Ce-ar fi, în mine-adânc să sap După granula de-ametist
CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367741_a_369070]
-
brodat, roze cu aromă domoală Filtrează fire de miere-apusene. Lângă roze ceașca visează pe-ndelete, Derutează vremea, surâde duios... Rotitorul abur cu amintiri în plete Migrează lin, dar îndărătnic, în cerul somnoros. E sărbătoarea tandră a umbrelor... Mirat și des vibrează palid zarea, În nostalgia vremii sclipirea clipelor Arată-un chip ce-ngreunează lin suflarea! Cu ochii-nchiși văd cum dorul strecoară Un timp în care privirea-aburește Pietruit, cu vise, timpul tandru coboară... Dulce și necuprinsă taina noastră crește! Referință Bibliografică: CAFEAUA
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
drept, ăștia sunt cei nepericuloși, nevroze, astenii, depresii, melancolici din ăștia. Ce s-a întâmplat mai departe am aflat de la cei doi. De cum s-au apropiat de clădire, nu s-au simțit în apele lor. Cei ce ieșeau erau încruntați, palizi, transpirați. Își ștergeau lacrimile discret și vorbeau singuri. Chiar la intrare, portarul, sau poate un pacient care lucra că portar, i-a întrebat la ce secție au treaba. Ei au spus că îl caută pe Leopold Gurnișt, dar că nu
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
vor spune că pânza e neagră ceea ce e flagrant și vom ști sigur că sunt falsuri. Altele însă vor spune despre culoarea albă a pânzei că nu e decât o nuanță dintre alte nuanțe ale albului, mai intense ori mai palide. Va fi greu de deosebit așadar albul de ...alb! -Atunci nu vom putea afla decât dacă vom încerca să ucidem toate aceste lucruri. Dacă vor fi ființe vom întreba așa: Cine spune că este adevărul, va muri! Falsurile vor spune
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]