KorAP: Find »[drukola/base=palton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...78 >

1,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu! Ce conta? Nu era vorba decît de Julia. Își puse trusa de machiaj la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce face Kay? — Să-mi aștern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile degetelor. Ea și Julia stătuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nepăsare. Ideea era incitantă, dar și Înspăimîntătoare. Mai discutară puțin despre casele din spatele acelei piețe. Julia i le arătă pe cele pe care le vizitase și-i descrise ce văzuse În ele. Dar mîneca ei se agăța În continuare de paltonul lui Helen, iar ea era mai curînd atentă la această frecare și atingere a celor două materiale decît la ceea ce spunea Julia; În cele din urmă, simți cum carnea de pe braț i se - de parcă Julia sau apropierea ei o atrăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
astea pînă la șapte, cînd sunetul mașinilor de scris dispăru, fiind Înlocuit de tîrșîitul scaunelor de lemn pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
milioane. Abia avem timp să ne schimbăm, haide. Viv se uită la ea Îngrozită. — Glumești, zise ea. Nu pot face față la așa ceva. Arăt ca naiba! — O, dă-ți cu puțin Max Factor, spuse Betty, În timp ce-și trăgea paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe Viv de braț, o conduse afară și o porniră spre hol. Lui Viv, urcatul scărilor i se păru groaznic, de parcă era pe vapor, dar era o consolare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
creadă că sîntem fete ușoare și o să ne ofere bani. Nu știu ce crezi tu, dar dacă prețul ar fi bun, aș putea fi tentată. Încă o mai ținea pe Viv de braț. În regulă, fetițo, spuse ea cînd se așezară, strînseră paltoanele În jurul lor. Spune-mi ce s-a Întîmplat. Și reține: am renunțat la șansa de a fi pipăită de un funcționar divorcé, așa că trebuie să fie un motiv serios. Viv zîmbi. Dar zîmbetul se transformă aproape instantaneu Într-unul dureros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de nuiele pe care se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bărbat pentru Helen - s-o ia de nevastă și să-i dăruiască și copii... Tăcură o clipă, uitîndu-se la priveliște, dar fără să mai vadă nimic. — Hai să te duc acasă, zise Kay Încet. Helen trăgea de un nasture de la palton. — O să mai avem doar o oră sau două Înainte să pleci. Kay Își compuse un zîmbet. — Ei, dar știu cum să umplu o oră sau două. Știi la ce mă refer, zise Helen. Își ridică privirea din nou și Kay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul În poală. — Cum te mai simți, de fapt? Îl Întrebă ea, după ce termină această operație. Ești bine? — Da, sînt OK. — Arăți teribil de palid. — Chiar așa? Ai spus-o și data trecută. — Uit mereu. — Cum ți s-a părut ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Fraser. De data asta Îl văzu și pe Fraser - și el se uita prin Încăpere. Întîlni privirea lui Duncan și-și lăsă ușor colțurile gurii. Apoi Îi privi pe tatăl lui și pe Viv cu interes... Duncan se gîndi la paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
putea să explice asta. Chiar nu te simți bine? o Întrebă el În schimb. — SÎnt bine, zise ea uitîndu-se În altă parte. SÎnt obosită, asta-i tot. — Din cauza raidurilor? — Da, așa cred. O urmări cum se ridică și-și trage paltonul. Bluza ei de culoarea lavandei, cu nasturii de perlă, fu acoperită. Părul Îi veni În față cînd Își coborî capul, apoi Îl ascunse după urechi. Duncan văzu din nou cît de palidă era sub stratul de fard. Nu li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse ea. Julia crezu că glumește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse ea. Julia crezu că glumește și rîse. CÎnd Își dădu seama că era serioasă, expresia feței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
strîngîndu-și ochii, ținîndu-și capul ei delicat În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un sertar și scoase un teanc de hîrtii. Erau subțiri, „ușurele“, genul de hîrtie pe care Helen Îl primea la slujbă. Erau acoperite cu scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În timp ce sărutul, ca de foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție, mai impenetrabil decît primul. În interiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
covoare roșii superbe, acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte. Pereții erau vopsiți În nuanțe melancolice de verde, crem și gri, și arătau mai rău ca niciodată În lumina albăstruie slabă. În hol era un vălmășag de paltoane, pălării și umbrele de damă. Pe o masă erau risipite hîrtii și corespondență neridicată. Bineînțeles, oberlichtul fusese acoperit cu scînduri, dar sticla anti-bombă de la ușa care ducea spre subsol strălucea cu pompă. Din spatele lui se auzea vocea unei fete, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plate, ca un decor de scenă, copacii ca niște papier mîché cu dîre de sclipici și vopsea argintie. Nimănui nu-i plăcea asta. Te făcea să te simți vulnerabil, expus. Oamenii se dădeau jos din metrou și-și ridicau gulerele paltoanelor, Își băgau capul Între umeri și se repezeau spre locuri mai Întunecate. La cîteva sute de metri de stația Cricklewood, străzile erau liniștite. Doar Reggie și Viv, nesiguri de drumul pe care s-o ia, mergeau Încet. CÎnd Reggie scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]