1,998 matches
-
mare, în care se adună capetele mai multor străzi, doar ei doi stau și se uită roată. Răceala se simte tot mai puternic. Liliana se plînge întîi de genunchi, apoi de picioare, iar după un timp, de spate. Mihai dezbracă paltonul și i-l pune pe umeri, fără să-i pese de refuzul ei. Zău! Ți-ai făcut moftul. Hai înapoi! o roagă. Uite-l! spune Liliana și-i înapoiază paltonul. O Dacie a oprit lîngă ei. Mihai înțelege că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de picioare, iar după un timp, de spate. Mihai dezbracă paltonul și i-l pune pe umeri, fără să-i pese de refuzul ei. Zău! Ți-ai făcut moftul. Hai înapoi! o roagă. Uite-l! spune Liliana și-i înapoiază paltonul. O Dacie a oprit lîngă ei. Mihai înțelege că-i un șofer particular, care face curse noaptea. După ce Liliana a urcat pe bancheta din spate, înainte ca ea să-i facă un semn de rămas bun, urcă și el alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
unde vrea, iar acum s-a întors către el, să-l poată privi. Doi ochi migdalați de plăcere, cu sclipiri de dragoste în adîncuri. Se lipește strîns de brațul lui și, încet-încet, își face loc cu obrazul pe lîngă gulerul paltonului, pînă ce buzele ei ating pielea sub ureche, sărutîndu-l cu o plăcere diabolică, trădată și prin felul în care își înfige degetele în brațul lui. Cobori și tu, mergem la mine și bem o cafea fierbinte, și... Buzele ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scot la capăt..., își revine și pornește fericit mai departe. Grozav ar fi să intre în producție scenariul de film; astea se plătesc bine, minim cincizeci de mii de lei om m-am făcut! Îmi rămîn bani și de-un palton nou..." Peste două zile, Mihai merge la aeroport și trimite scenariul. În ziua următoare, regizorul îi comunică fericit că i-a plăcut; a ieșit mai bine decît se aștepta. Mihai sună la editură. Ce naiba, dom'le, pe unde ești?! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mascheze reacția, refuză categoric: Trebuie neapărat să-mi revăd niște prieteni scriitori, să... Își ia un rămas bun cordial de la toți și pleacă spre centru. Băutura din timpul mesei l-a euforizat. Pachetul cu bani stă în buzunarul hainei, sub palton. Îl arde. Înainte de toate, acolo stă plata meditațiilor pe care Adrian le va începe în curînd; alți colegi de-ai lui, care vor să dea tot la Medicină, au început meditațiile din primăvară. Ar trebui să depună banii la CEC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
La întrebarea "ce să-ți aduc?" răspunde cu același modest "indiferent", apoi adaugă, în glumă, "plus bomboane cu băț". Îi va cumpăra ce-și dorește. Din București. Și Cristinei o să-i aducă Moș Crăciun ce-a hotărît ea. Plus un palton de blană. Cu Ana e mai dificil, că nu știe dacă găsește cizmulițe și un pulover, cum erau cîndva la Romarta. Iar lui... își va cumpăra hainele pentru care i s-au luat măsurile la combinatul de confecții. Mihai!! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
brazi argintii din apropiere. Peste un timp, ușa garajului de vizavi se deschide, lăsînd să iasă un bărbat cu păr alb și mustață groasă, neagră. Rămîne locului și se uită lung spre tînărul de peste drum, cu mîinile înfipte în buzunarele paltonului și cu borul pălăriei acoperindu-i o parte din frunte și sprînceana dreaptă. Mihai stă și el nemișcat, privindu-l. Parcă-s doi adversari care se măsoară înainte de-a se ataca. Dar cedează amîndoi. Mihai mișcă privirea cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ta se ridică unele probleme care te privesc, ori pentru care tu ai soluții mai bune?... Violeta face un gest furios, aruncînd conținutul paharului într-o parte, apoi paharul gol pe pat, spre pernă. Merge la cuier și-și ia paltonul. Mihai se grăbește să i-l țină. Apoi o întoarce cu fața spre el și o privește lung, surîzînd: Avem toată după-amiaza a noastră... Dar eu aș fi vrut toată ziua! Uiți cine-ai ajuns! Tocmai de-aceea! Mîna femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
parchetului. Sare din pat și, ca un prim gest, vrea să se uite la ceas. E trei, îi informează Violeta pe un ton fără nici o inflexiune. Mihai înghite în sec. Te rog! îndrăznește el să întindă mîinile, să-i ia paltonul. Mulțumesc! pare femeia învinsă de calmul lui. Un pahar cu vin, o cafea? arată Mihai cele de pe masă. Mulțumesc! Am avut parte de toate, răspunde Violeta sec, parcă l-ar înfrunta. Atunci... flori! arată Mihai către buchetul din vază, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prieteni iar la despărțire, cînd tu vei fi vrut să-mi săruți mîna, eu să te sărut pe obraz curat, prietenește. Dar... Tac amîndoi cîteva clipe. Violeta rupe tăcerea murmurînd un "trebuie să plec" și se grăbește să-și îmbrace paltonul. Mihai sărută mîna întinsă spre el, apoi deschide ușa. După ce aude liftul plecînd, merge la fereastră. Rămîne acolo vreme îndelungată. Doar cînd s-a luminat de-a binelea, iar strada s-a umplut de oameni, face un pas înapoi, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mă duc! hotărăște Mihai. Și știi de ce? Pentru că Doris nu e legată cu nimic de existența Teonei... Vreau o femeie dincolo de care să n-o descopăr iar pe această...!... Liuță așteaptă calm. Dar Mihai își înghite cuvintele. Termină de îmbrăcat paltonul și-și ia pălăria. Ar trebui să te spun Anei! îl amenință brusc Liuță, ca un ultim efort de convingere. Chiar te rog s-o faci! Poate se mișcă ceva în conștiința ei!... Pot să știu ce mișcă în conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu-i pare rău; își va lua o sticlă de un sfert cu cafea, să bea mîine dimineață. Vezi că s-a lăsat un ger afară!... spune Ana, întorcîndu-se de pe balcon, unde a întins rufele spălate. Să-ți iei neapărat paltonul, căciula și puloverul pe gît. În tren, Mihai se binecuvîntează că a ținut seama de sfatul Anei. Încearcă să adoarmă și cheamă în gînd zilele verii, cînd stătea cu undița în mînă, pe malul apei. Și orele de somn, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înțelegător, mai ales că nu o face degeaba. Apoi, Mihai cere și o cană cu ceai, cum bea toată lumea din jur, după care merge la hotel. În cameră, se întinde pe pat îmbrăcat, cu cele două pături peste el și paltonul deasupra. Cînd se trezește e trecut de amiază. Fuge la casieria Asociației Cineaștilor să-și ia avansul pentru scenariu. "O parte din pregătirea lui Adrian pentru Medicină" se bucură, sărutînd pachetul cu bancnote. Întîrzie apoi într-un restaurant, mănîncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pleacă. Umblă alene din magazin în magazin, să vadă ce mai poate cumpăra. Cele cincisprezece mii din buzunar îi dau un sentiment de confort sufletesc. Trei mii le lasă la Romarta, pentru o haină de blană, mult mai ușoară ca paltonul, mai elegantă și mai călduroasă parcă-i dintr-o revistă de modă. E fericit; de mult nu și-a mai cumpărat și el ceva; îi va spune Anei că a luat-o mult mai ieftin de la un magazin cu circuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mult mai ieftin de la un magazin cu circuit închis, din București. Apoi se plimbă alene, anume să se vadă în oglinzile vitrinilor pe lîngă care trece. La un moment dat, cum merge pe marginea trotuarului, cu pachetul în care ține paltonul vechi sub braț, e ajuns de cineva, luat cu putere de umeri și întors. În fața lui stă Theodor Săteanu. Se îmbrățișează. Ia uite ce bine arăți, nea Toadere! se bucură Mihai. Roșu la față, ager în mișcări... Ce faci? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fericite! Mihai mulțumește, făcînd, la rîndu-i, aceeași urare. Înainte de-a trage mănușa pe mîna cu care a manevrat telefonul, suflă spre vîrful degetelor, să și le încălzească. Doris îi prinde degetele înfrigurate. Le ține o clipă și, desfăcînd puțin paltonul de blană, îi bagă mîna la piept, să o încălzească. Apoi, ca și cum i-ar fi rușine de gest, lasă mîna slobodă. De cînd ești în București? întreabă, privindu-l în ochi. De-o săptămînă. Tăcerea se instalează între ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pierduți aiurea; a culminat aruncînd cu sticla de vodcă în televizor. Speriate, fetele au fugit în altă cameră și s-au culcat. Eu am rămas lîngă el. În noaptea aceea mi-a fost drag cu adevărat drag!... Mihai îi ia paltonul de pe umeraș și i-l ține. O clipă, simte cum se redeșteaptă în el amintiri vechi: o femeie tînără, cu capul brumat, intrînd în camera lui în seara de Ajun... Se rotește brusc pe călcîie și-și ia haina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și distanța din comportarea de-acum a Anei sînt nimic pe lîngă ceea ce-și închipuie că, probabil, va urma... Poate și de aceea privirea lui s-a țintuit pe femeia adormită, iar gîndurile i se leagă obsesiv de amintirea paltonului de blană desfăcut puțin, pe peronul Gării de Nord, atît cît să-i prindă mîna să i-o încălzească la piept. El, veșnicul înfrigurat, a găsit o clipă un piept cald lîngă care să-și încălzească mîna. Alții au riscat coroane, sceptre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de Ajun, din urmă cu un deceniu și jumătate. Cînd se ridică, sînt roșii de efort iar ochii le strălucesc de bucurie. Ei, acum putem bea un vin fiert ca doi buni prieteni ce sîntem? rîde Mihai, scuturînd zăpada de pe paltonul femeii. Nu, că mă tem, vine răspunsul sec al Tamarei. De mine?! Nu, de mine. Aș putea să te întreb cum se face că tu, care iubești atît copiii și-ai pretins că-mi ești bun prieten, nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cristina și Mara să se joace cu cățeii, Adrian și Carmen să discute despre admiterea la facultate iar ei să găsească un loc retras în care, măcar, să se poată săruta, se frînge brusc. Încet-încet, mîinile lui se retrag de pe paltonul Tamarei. De unde știi? îi răzbate cu greu vocea peste nodul crescut imens în gît. De la Teona, evident. Tu i-ai dat telefon Anei! Privirea fixă a Tamarei nu e în stare să aprobe și nici să nege. Doar buzele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în plus? Mihai se oprește după primul pas făcut în bulevard, spre trotuarul celălalt, să ajungă la casa din Piața Rosetti. Rămîne o clipă nehotărît, apoi se întoarce. În fața lui, stă o tînără cu obrazul îngropat în gulerul ridicat al paltonului, roșie toată de emoție. I se pare că a mai văzut-o cîndva, poartă în amintire candoarea surîsului cu care fata încearcă să iasă din încurcătură. Vă urmăresc de cînd ați trecut pe lîngă cinematograful Luceafărul... face un gest plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe care o simte gata să izbucnească în plîns, Mihai își lasă palmele să coboare de pe obraz pe gît, pînă-i ating eșarfa, unde rămîn un timp; apoi, ca o hotărîre luată în urma momentului de gîndire, și le insinuează dibaci sub paltonul de blană, cuprinzînd în ele mijlocul. Participarea femeii la îmbrățișare e mai degrabă un abandon stoic, și numai cînd brațele bărbatului i-au eliberat trupul, ale ei s-au ridicat, înlănțuindu-i umerii. Apoi, Doris se desprinde puțin, atît cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cum a făcut atunci, cînd l-a băgat în sala Teatrului Național... Avea dreptate Simona: trebuie să se rupă într-un fel de Teona... Femeia stă chiar pe buza malului înalt, cu fața spre larg și cu mîinile în buzunarele paltonului de blană. La spate, de sub căciula de vulpe argintie, au ieșit cîteva șuvițe rebele, pe care le flutură vîntul bucle castanii, inconfundabile. Mihai a ajuns chiar în spatele ei. Are impresia că trăiește momentul crucial al vieții sale... Vrea să desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
celor Opt raiuri pe care i le adusese Emanuel, Proust răspunsese, spre disperarea prințesei, printr-o epistola în versuri burlești. « Conjuncția » avea să se realizeze în 1912, la bălul ziarului L’Intransigeant, cănd scriitorul, « palid, cu barbă crescută, cu gulerul paltonului ridicat » (2), îi provocase Marthei Bibescu o indicibila senzație de teamă, asemănătoare aceleia pe care o încerca fiind copil, la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
care încă de pe-acum îl simt așezat definitiv în mine. După cină, urcăm la cămăruța lui Noica să facem focul. Eu eșuez, spre satisfacția lui, care preia totul și desfășoară cu voluptate lecția despre aprinderea "focului-stăpînului". Are pe el paltonul și căciula, patul pe care stă e în fața sobei la un pas distanță și, aplecîndu-se, gura sobei îi cade sub mână. Construiește o stivă cubică, cu un grătar de surcele de brad și, în timp ce o face, explică fiecare gest, ca și cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]